“Şi albul poate fi murdar sau murdărit, nu la propriu, ci la figurat, depinde în mâinile şi mintea cui este şi cum îl foloseşte!”
( Dacă de înțelepți o povață e apreciată, de proști e ca o jignire considerată. )
########
bătrânii din azile nu mai pot
să-nfrunte nici durerea-n cot
a celor ce doar spun că-i bine..
ei știu ce e: „nu se cuvine”
zâmbesc arar și pe ascuns
câte-ar avea de plâns, de spus..
dar cui.. mai nimeni nu-i aude
urechile sunt ziduri surde
nici nepăsarea nu-i ucide
cum teatrul celor făr de minte
că le e-atât de dor de Oameni
și-n jurul lor, dive și fameni..
bătrânii din azile, câți mai sunt
necum povară, mult mai crunt
oglindă-s celor ce nu tem
al celor ce ne-ajung.. blestem!
Sibilla
„Unde pune omul mana, asaza Dumnezeu din belsug mila”. – unde mana doar infasca, i se face-n urma, iasca..
„Batranetea sta amenintatoare ca o tigroaica, bolile se napustesc asupra corpului ca niste dusmani, viata se scurge ca apa dintr-un ulcior spart; si totusi lumea savarseste fapte rele; iata ceva ciudat!”
„Nu trebuie sa aducem mustrare batranetii, dat fiind ca toti dorim sa ajungem la ea.”
„Catre unul care-i spuse: „Esti batran, e timpul sa te odihnesti”, Diogene raspunde: „Cum asa? Daca as alerga la surse si as fi aproape de tinta, ar trebui sa ma las moale, in loc sa ma incordez si mai mult?”
„Bunul Dumnezeu nu încetează să-i dea sugestii bune omului. Uneori îl luminează, alteori îi trimite o mângâiere prin intermediul unei persoane, alteori îi dă un semn. Mila nesfârșită a lui Dumnezeu se folosește de toate căile posibile pentru a-l apropia pe om de Sine și a-l mântui.”
„Dar ce voi zice de nesimţirea cea mare a oamenilor acestui veac? Toţi pătimesc, toţi sunt în scârbe, toţi suspină sub jugul cel greu al nevoiei. Dar este cineva să zică, împreună cu David: „Către Domnul, când m-am necăjit am strigat?“ Sau zice cineva, vreodată, lui Dumnezeu, întru supărările lui: „Miluieşte-mă, Doamne, şi mă ascultă?“”
leo
Sibilla
Sfinxul 