
„Asta e cu destinul: nu poate fi prezis şi este de obicei destul de ciudat.”
în ce mirare ți-ai ascuns din nesupuse
și câte taine se mai nasc răpuse
din nerostirea cărui pârg răsai
de nu e timp să te ghicesc, să-mi stai..
spre risipirea nourilor te îmbucuri
și-ai inventat atâtea giumbușlucuri
că m-ai purtat pe umerii albaștri
ai mărilor seduse de sihaștri..
pe neumblate cărărui de munte
nu s-a găsi vreun vânt să te înfrunte
iar eu mă-ncumet să-ți urmez chemarea
ce mi te vindecă.. cum rănii, sarea…
sibilla
„Noi acţionăm în funcţie de ceea ce credem, nu de realitatea în sine.”
și, iată că.. n-a fost să fie
nu inventăm noi taxă pe filosofie
rămânem umiliții norocoși nemuritori
ai vremurilor neapuse, păstrători…
sibilla

“O femeie îşi dă sufletul şi pe urmă şi-l reia intact. Şi de ce nu? Are dreptul să ia înapoi exact cât a dat.” – Camil Petrescu în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război
cuvintele le-adun triunghi
și-mi țin tăcerile-n genunchi
să nu se urle din rărunchi
nicio fărâmă din vreun junghi
în fiecare zi mai bat un cui
în talpa pașilor zmintiți hai-hui
din cusături să mai descui
cât doruri să le-ncui..
sibilla
Omul frumos nu este vizibil, el nu are imagine, el ţâşneşte, în aparenţă, într-un gest mic, iar gestul ăla, pentru tine, este izbăvitor şi-ţi persistă în suflet toată viaţa, ca o icoană.
Cât de stupidă e ordinea făcută de om şi cât de frumoasă este viaţa făcută de Dumnezeu! – Dan Puric în Despre omul frumos