Destine..

( pictura: Vito Campanella, 1932-2014 | Surrealist / Metaphysics painter )

*******

atâtea stele-au tresărit..

cumva a mir și-a alinare,

oglinzi pe lama de cuțit,

a păstrătorului de-amnare..

de-ai înțelege și târziu:

nu-s crucile cireșe-amare (!!)

și ceru gurii-i străveziu,

de lași păcatele.. să zboare..

curânde fi-vor împăcări,

moara destinelor strănută,

aghiasma fostelor iertări,

pe fruntea celor ce nu uită..

sibilla

“Fusese crud? Analizând la rece, prin prisma rezultatelor, fusese bine. Numai ea putea spune însă cât o costase sufletește. Maturizarea, chiar și cea spirituală, nu putea veni fără suferință, înțelesese și că totul reprezenta o etapă a evoluției ei ca spirit, pe care nu o regreta și care îi lăsase un gust amar și atât. Era atât de minunat să iubești și să fii iubita! Adevărul, precum inexistența lui Moș Crăciun, venise poate prea devreme pentru ea, ar mai fi copilărit.

Reușise să înțeleagă și cuvintele biblice ale Mântuitorului, care nu venise să ne mântuiască decât de propriile noastre sentimente, care ne țin legați demonic de pământ, ura, mânia, frica, mândria, iubirea…” – Devenirea, între Iad și Rai, Ovidiu Dragoș Argeșanu

Tâlcuri:

„– Omul îşi poate alege singur destinul sau este predestinat încă de la naştere ?

– Mă feresc întotdeauna să folosesc cuvântul „destin“, cu atât mai mult cuvântul „predestinaţie“. Despre „predestinaţie“ vorbesc foarte mult cultele protestante. Tot omul este chemat de a se mântui în Hristos. Preferenţialitatea nu este un atribut al lui Dumnezeu. Sigur, o alegere există, dar aceasta este legată de neam şi de felul în care un neam se desăvârşeşte în urmaţii lui pentru că aceştia se sfinţesc în Hristos şi prin Hristos. Avem în Sfânta Scriptură genealogia Mântuitorului nostru Iisus Hristos (vezi Evanghelia după Matei şi după Luca). Avem alegerea Maicii Domnului, avem şi alegerea Sfântului Ioan Botezătorul etc. Părintele Nicolae Steinhardt vorbea în cartea lui Dăruind vei dobândi tot de o alegere, dar nu de predestinaţie. Spre exemplu, părinţii Maicii Domnului, Ioachim şi Ana, de asemenea părinţii Sfântului Ioan Botezătorul, Zaharia şi Elisabeta, s-au rugat ca Dumnezeu să le dăruiască prunci, şi le-a dăruit. Aceşti prunci născuţi cu şi în rugăciune, post, nevoinţă au primit anumite daruri. Aici vorbim de rânduieli profetice, nu de predestinaţie. Sunt două lucruri diferite.

Omul poate să-şi aleagă singur destinaţia, scopul, finalitatea în această viaţă. Este liber să o facă. Este liber să trăiască cu Hristos sau să aleagă să trăiască fără Hristos. Însă în aceste situaţii, poate să trăiască veşnic, sau să moară veşnic.

– Ce trebuie să ştim şi mai ales să facem în fiecare zi pentru a ne apropia de Bunul Dumnezeu ?

– Să iubim: pe Dumnezeu, pe oameni, animalele, natura etc. Un părinte a fost întrebat de un ucenic când vine sfârşitul lumii. La care părintele i-a răspuns că sfârşitul lumii vine atunci când nu va mai exista cărare de la semen la semen, adică când nu va mai fi dragoste între oameni. Asta trebuie să facem în fiecare zi: să-L iubim pe Dumnezeu, pe semen, creaţia întreagă. Desăvârşirea în iubire sfântă este lucrul bine plăcut lui Dumnezeu.”

sursa: ”Am ales teologia din dorinţa de a-l cunoaşte pe Dumnezeu”, preotul Ion Petrică

********

recomandare lecturi:

Părintele Ioanichie, prietenul elevilor şi al condeiului

Avva Ioanichie la ceas aniversar – 45