de-venire…

“În viaţa asta, numai pe mine contez ca partener permanent al meu însămi. Şi nu vreau să-mi fie niciodată nici ruşine şi nici scârbă de mine însămi.” – Ileana Vulpescu

 

nu mi-am îngăduit prea multe bucurii
că-mi tot spuneam: nu-i vreme de copilării
m-au nins atâtea anotimpuri nemiloase
și m-am trezit cu flori crescute-n oase
nici n-am permis atingerile ciocârliei
n-am plâns absența temerilor, armoniei
de m-am încrâncenat să frâng vreo pâine
știam că-i dramul celuilalt, pe mâine
nu am voit ca din oglindă mă privească
vreun străin.. ca mila să-mi cerșească
din demnitatea păpădiei mi-am făcut culcuș
și n-am greșit, îmi fost-a deseori arcuș…
sibilla

“Nu căuta niciodată să le placi tuturor, căci vei pierde respectul tuturor.” – Paulo Coelho

 

“Am crezut că dragostea te trece în celălalt. Dar te trece acolo unde vrea el, unde vrea ea, în închipuirea lui, în nălucirile ei.” – Mircea Eliade

 

brazii au căpătat miros ciudat, de stele
le sângerează tîmple, ochii, coastele,
de parcă i-ar fi înșelat nevestele..
pe buza puștii, iarăși stă-n cătare
un vânticel firav, de împăcare
va fi să fie primăvară în ninsoare?..
Sibilla

 

“De ce ţi-e teamă de trecutul meu? Înţelege-mă, nu există nimic; n-am nimic de uitat pentru că nu există nimic… Tu ştii prea bine ce vreau să spun. Poate mai există şi altceva în afară de dragoste. Poate există undeva o posibilitate deschisă miracolelor, un mister ireductibil, un secret pe care nu izbutim încă să-l descifrăm… Nu e vorba de dragoste. Mă întreb dacă nu există şi altceva; care să plece tot de aici, dintr-o dragoste, dar care să ducă în altă parte. Mi-e foarte greu să explic. Nu înţeleg nici eu. S-ar putea să fie totuşi o ieşire, pe care noi n-o vedem…Faptul acesta că tu ne-ai întâlnit pe amândoi ar putea fi un semn, ar putea semnifica ceva… ” – Mircea Eliade în Noapte de Sânziene

 

„Oamenii cred în nemurire fiindcă vor să trăiască, nu ei ci acei ce le sunt dragi lor.” – Mircea Eliade

 

s-a poticnit un om pe drumul lerului
ar alearga-nspre nicăieri, hai-hui..
spre cine știe care brațe, visul cui..
spre pretutindeni, dar nu nimănui
sibilla

„Libertatea absolută se câştigă prin dragoste. Căci doar dragostea îl eliberează pe om de natura sa, alungând fiara şi demonul.” – Mircea Eliade

 

” Nimeni nu observă că vulturul e şchiop. Piciorul bolnav se pierde sub măreţia aripilor.” …

aruncă, Doamne, din spinare
ninsorile de-apoi
mai lasă timp și îndurare…
nu-s vulturii poeți, strigoi..
sibilla

 

” Încă nu ştiu dacă sunt un vultur, o furtună sau un cântec.”

 

„Singurătatea are mireasma unui Dumnezeu fericit. „

 

ades, 
îți dori singurătățile în pumni
să nu le vezi, să nu le tuni
furtuni
nu fie nimănui
chiar de nu ai cui să mai spui
ce-ți plânge
te lași strivită de doar soare
cât să răsai din nou, mirare
cum iarba
și cum carul mare
celui ce vede dincolo de zare
ce va să fie !
pe prispa zorilor, o simfonie
renaște Binele din glie
că-s iernile de gămălie
ție..

sibilla

 

anotimpurile-s toate
an de an mai măcinate
cât parfum de fum..
ploi le piaptănă păcate
iar ninsoarea le desparte
într-un ochi de scrum..
flori le joacă la ruletă
pun tămâie-ntr-o șosetă
să reverse drum..
câte-o vară mai cuvântă
munților ce se avântă
să devină bucium
numai omul mai socoate:
anotimpurile-s toate
cinci, ținute-n pumn..

sibilla

“Cel mai frumos anotimp – anotimpul iubirii.”

 

„Daca ideea se uneste cu o dorinta puternica, arzatoare, o iei uneori ca pe ceva ce e imposibil sa nu se intample. Poate ca la mijloc exista ceva, o combinatie de presentimente, o neobisnuita sfortare a vointei, o intoxicare cu propria-ti fantezie sau inca ceva – nu stiu.” – Feodor Mihailovici Dostoievski

 

nu îmi presimți neumbrirea
fiindcă nu mă pierd cu firea
că-mi tot ieși în drum

nici eu nu te pun pe fugă
mă prefac că-s buturugă
cât să te îndrum..

sibilla

„Fericirea suntem noi insine. Inseamna sa deschizi ochii dimineata. Fericirea e o chestiune de axa a privirii. Este o problema de echilibru. Intre pleoapele deschise si pleoapele inchise.”

 

eu sunt din țara-n care
vin bucurii călare
pe-un ciot de-alun

tu ești din lumea mare
nu știi că o ninsoare
încape într-un pumn

nu-i loc de necuvinte
prăpastia se simte
te du! nebun de fum

sibilla

„Daca iti distrug conditiile dragostei, pentru a te ajuta sa nu mai suferi, ce bine ti-am facut? Un desert fara fantani este mai bland pentru cei ce s-au ratacit si mor de sete?” – Antoine de Saint-Exupery

 

n-ai reușit demult să strici
din cele ce le tot ridici
la rang de osatură

n-am reușit nici eu să țiu
doar pentru mine câte știu
și-i loc de udătură..

dar uneori mai poposim
pe câte-un mal de cer măslin
când amintiri ne fură..

sibilla

„Crezul meu e că dacă dai lumină, primeşti lumina.”
„Iubirea, ca şi lumina, nu rămâne ascunsă.”

 

pe prispa lacrimilor
îngenunchează gând
cum ochiul florilor
lumina profețind..
sibilla

 

„Nu-i poţi pretinde oricui să facă pe lupul singuratic.”..

de-mi e tăcerea povară
evadează dor de vară
cusătura-i desfrunzită
stă-n genunchi, să-l plângă, simtă..
sibilla

 

„Psihograma oricărui singuratic: traseul unei lacrimi prin sahara inimii!”..

 

„Timpul nu are o singură măsură. El poate fi ca fulgerul, ca gerul, ca lacrima, ca un asediu, ca o furtună, ca un apus de soare, sau chiar ca o stâncă.” – James Clavell în Shogun

 

” Dacă te doare, plângi şi-ţi trece… Plânsul întăreşte pe om cum întăreşte apa clocotită lemnul.” – Fănuş Neagu în În văpaia lunii (1971)

se-animă lemnele , le mai fardează
vreun visător născut din piatra trează
de prea mult dor…
sibilla

 

 

„Remediile sufletului au fost descoperite de cei vechi, dar cum sa fie întrebuinţate şi când, aceasta este sarcina noastră de a căuta.”..

 

îți mai aduci aminte noaptea-n care
ți-am pus penel și călimara, la picioare?
habar nu am de mai păstrat, mirare
nici tu nu știi c-atâta revărsare
umplut-a codri cu tăceri în amânare..
sibilla

 

“Hei, vantule, daca iarna a venit, inseamna ca primavara nu este departe.”..

 

printre mesteceni aiuriți
te mai pitești cât să eviți
tăceri în tropot..

ți-a pune piedică-n curând
vreo lacrimă, izvor de gând,
al iernii hohot..

sibilla

 

 

„Am plonjat în adâncul sufletului meu şi ştiu că încă mai vreau lucruri bune, multe lucruri bune de la viaţa asta.” …….

 

Cei trei prieteni

Se spune că erau trei prieteni care îşi doreau să urce un munte. În vârful acestuia trăia un bătrân înțelept pe care îşi doreau să-l cunoască. La un moment dat ajung ei la o răscruce, iar fiecare și-a ales o altă cărare.

Primul a ales o cărare abruptă, ce urca drept către vârf. Nu-i păsa de pericole, dorea să ajungă la bătrânul din vârful muntelui cât mai rapid.
A doua cale nu era la fel de abruptă, însă străbătea un canion îngust şi accidentat. Iar cel de-al treilea a ales o cărare mai lungă, ce ocolea muntele şerpuind în pante line.

După 7 zile, cel care urcase pe calea cea abruptă a ajuns în vârf extenuat, plin de răni sângerânde. Nerăbdător s-a aşezat să-şi aştepte prietenii.

După o altă săptămână, ameţit de vânturile puternice care i se împotriviseră, ajunse şi al doilea. Se aşeză în tăcere lângă cel dintâi, aşteptând.

Trecură alte două săptămâni și sosi cel de-l treilea, cu faţa strălucindu-i de fericire, semn al unei profunde stări de linişte şi mulţumire interioară.

Ceilalţi doi erau furioşi pentru că drumul lor a fost greu şi au avut mult de aşteptat, în timp ce drumul celui de-al treilea părea să fi fost o adevărată plăcere. Aşa că, odată ajunși la bătrân, l-au întrebat care drum era cel mai bine ales.

– Ce ai învăţat tu? îl întrebă el pe primul.

– Că viaţa este grea şi plină de pericole şi greutăţi; că este plină de suferinţă şi adeseori ceea ce întâlnesc în cale îmi poate provoca răni. Că pentru fiecare pas înainte, trebuie să duc o luptă încrâncenată care mă sleieşte de puteri. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?

– Da! ai ales bine… Iar tu, tu ce ai învăţat? îl întrebă pe al doilea.

– Că în viaţă multe lucruri mă pot abate din cale; că uneori pot să pierd drumul, ajungând cu totul altundeva decât doresc… dar dacă nu îmi pierd încrederea, reuşesc până la urmă. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?

– Da! ai ales bine… Şi tu, ce ai învăţat? îl întrebă pe ultimul.

– Că mă pot bucura de fiecare pas pe care îl fac dacă aleg să am răbdare. Că, dacă privesc cu înţelegere, viaţa nu este o povară grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie să iau parte. Că iubirea care mă înconjoară din toate părţile îmi poate lumina sufletul dacă îi dau voie să pătrundă acolo. Aşadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?

– Da! ai ales bine…

Uimiţi de răspunsurile bătrânului, cei trei prieteni au căzut pe gânduri. Şi au înţeles, în sfârşit, că la orice răscruce pot alege … iar viaţa fiecăruia este rezultatul alegerilor făcute.

 

 

OM

mi-s dragi tare zicerile Omului  Nikola TESLA:

“O noua lume trebuie sa se nasca, o lume care ar putea sa justifice sacrificiile oferite de umanitate. Aceasta lume noua ar trebui sa fie o lume in care nu ar trebui sa existe exploatarea celor slabi de catre cei puternic, a binelui de catre rau; o lume in care nu va exista umilirea saracilor de violenta bogatilor; o lume in care produsele intelectului, stiintei si artei vor servi societatea pentru binele si infrumusetarea vietii si nu indivizii pentru acumularea de avere. Aceasta lume noua nu va fi o lume a natiunilor asuprite si umilite, ci a natiunilor libere si a oamenilor liberi egali in demnitate si respectuosi fata de om.”

sursa foto / imagini : pinterest

p.s. „Secretul existenţei este să nu-ţi fie teamă. Niciodată să nu-ţi fie teamă de ceea ce ţi se întâmpla.” – fii puternic, fii Tu !