Vai celor ce nu cred în lacrimile sârbilor, fraților sârbi, nici măcar acum …
NU se va uita vreodată : Srbija , mielul sacrificat de întemeietorii puterii teroriste ! NU vă lăsați manipulați ! Sârbii s-au doar apărat!
În 1999, sârbii s-au făcut scuturi umane împotriva bombardamentelor NATO
În ciuda propagării ideii că intervenția armată în Iugoslavia de atunci era absolut necesară, NATO nu a avut sprijinul Consiliului de Securitate al ONU, deoarece China și Rusia, membri importanți, s-au opus războiului „Ce s-a întâmplat în 1999 a fost o crimă împotriva țării noastre și a poporului nostru și nu mai am nimic de adăugat la asta!”.
Pe 4 aprilie 1999 la catolici se sărbătorea Paștele iar la ortodocși se sărbătoreau Floriile.
NATO continua bombardamentele. De Florii, sârbii au ținut să-și arate superioritatea față de dușmanii care îi bombardau. Câteva mii de belgrădeni au mărșăluit către centrul orașului și au depus zeci de buchete de flori în fața sediilor ambasadelor țărilor din NATO. Cu o seară înainte, NATO bombardase încă un valoros „obiectiv” în operațiunea de neutralizare a Serbiei. Termocentrala din cartierul Novi Beograd, era un obiectiv civil și asigura căldura și apa caldă pentru aproape 1 milion de locuitori. Într-un interviu, Predrag Vasic, directorul Sistemului de electrocentrale din Belgrad, declara că va face tot posibilul ca până la începutul sezonului rece termocentrala să fie reconstruită.
În data de 12 aprilie, trenul internațional 393 Belgrad-Salonic, în care se aflau 50 de călători, a fost atacat de un avion al NATO. Trenul se afla pe un pod, la 20 de kilometri de Leskovac. Aeronava a efectuat 2 raiduri trăgând cate o rachetă. Casele din jur, pe o rază de 500 de metri, au rămas fără geamuri și acoperișuri din cauza suflului exploziei. 10 oameni au murit și alți 16 au fost grav răniți. Printre morți se numărau o fetiță de 10 ani și un băiat de 13 ani. ( … )
În bombardamente, NATO a folosit bombardiere strategice nucleare de tipul B-52. Avioanele B-52 au fost echipate cu bombe cu uraniu sărăcit sau bombe cu fragmentație. Efectul acestor bombe a fost devastator. Rapoartele medicale de la începutul secolului XXI au dovedit o înmulţire a leucemiilor, cancerelor și a unor misterioase boli respiratorii în Balcani, în special în regiunea Kosovo, în urma utilizării bombelor cu uraniu sărăcit. Bombele cu fragmentație sunt bombe care explodează în aer, împrăștiind bile, sau alte mini-bombe. Sunt gândite pentru a ucide cât mai mulți oameni! Ele sunt considerate de către legile internaționale arme de distrugere în masă, și INTERZISE, tocmai pentru că nu se lansează asupra unei ținte anume, ci asupra unei zone de populație! Ele nu sunt gândite pentru a distruge clădiri sau obiective militare ci oameni! Ambele categorii de bombe sunt considerate INTERZISE de către legile internaționale. ” Adevăratul motiv al dezmembrării Iugoslaviei? În 2000, Departamentul de Stat American, în colaborare cu American Enterprise Institute (AEI) au ținut o conferință în Slovacia pe tema integrării euro-atlantice. Printre participanți, s-au numărat lideri ai mai multor state și diverse oficialități de prim rang. O notă de corespondență dintre un politician german și cancelarul german a dezvăluit adevăratul motiv al campaniei NATO din Kosovo. N-a fost pentru împiedicare niciunui genocid, nici pentru emanciparea vreunei minorități oprimate, ci pentru lărgirea NATO ca opoziție față de Rusia, precum și motivul incontestabil al prezenței trupelor NATO în regiune, prezență justificată de ei prin „instabilitatea” zonei. Așadar un motiv de natură imperialistă, concretizat prin activități criminale.”
sa nu uitam de ZACAMINTELE DE CROM….
Un extraordinar documentar despre Kosovo, adevarata față a conflictelor și intereselor NATO în această zonă. Acest documentar a fost interzis în Republica Cehă (FIIND PRODUS chiar de televiziunea nationala din Cehia) și multe alte țări; el dezvaluie adevarata poveste a Kosovo-ului demascând toată propaganda vestica, minciunile și interesele. Urmareste suferinta sarbilor din Kosovo inca de la inceputul secolului 20.
Uloupené Kosovo – Stolen Kosovo – Integral, subtitrat:
Karadzic: Nici măcar după atacurile din Paris și Bruxelles, Europa nu realizează cu cine s-au confruntat sârbii bosniaci în anii ’90
NIMENI nu aplaudă masacrul care s-a petrecut în enclava musulmană de la Srebrenica ! Srebrenica – Injustice for All !! DOSTA !! Tribunalul ” penal ” de la Haga este aservit celor din umbră, oculţilor !!
” adevărul ” celor care după propriile lor afirmaţii ” NU sunt plătiţi ca să fie morali ” NU oglindeşte nici pe departe realitatea.
Helena Ranta, un medic dentist criminalist care a investigat crimele din localitatea kosovara Racak, din anul 1999 a declarat pentru o publicatie finladeza ca oficiali ai Ministerului Afacerilor Externe din Finlanda au incercat sa influenteze concluziile acesteia pentru a acuza sarbii de acel “masacru”.
De asemenea, William Walker, un oficial american aflat in Kosovo sub misiune OSCE, a fost foarte enervat de refuzul medicului finlandez de a minti privind investigatiile, adresandu-i acesteia injurii grosolane.
In 2002 filmul german Es begann mit einer Lüge (”It began with a lie”) il acuza pe ministrul Rudolf Scharping ca prin manipulare privind evenimentele de la Racak, a obtinut sprijinul parlamentarilor de a sustine fortele armate din Kosovo. In rapoartele echipei de expertize din partea Uniunii Europene reiese faptul ca victimele erau persoane civile si au fost ucise in locurile unde au fost gasite de observatorii internationali. Din acea echipa facea parte si Helena Ranta…
Martti Ahtisaari ar fi primit aproape 40 de milioane de euro de la mafia albaneză pentru o soluţie favorabilă în dosarul Kosovo.
KOSOVO JE SRBIJA !
IATĂ CE AU FĂCUT MUHAJEDINII FOLOSIŢI ŞI PLĂTIŢI DE ALBANEZI SI AMERICANI, SÂRBILOR, CĂCI SÂRBII SUNT VICTIME :
Cum este manipulată mass-media în conflictele internaţionale
Dl. Yohanan Ramati este directorul unui institut de studii strategice celebru în intreaga lume: JERUSALEM INSTITUTE FOR WESTERN DEFFENCE. Dânsul mai este şi o mare competenţă în domeniu, recunoscută ca atare pe plan internaţional. Un cercetător sobru şi plin de acribie, ce se apleacă asupra fenomenelor geopolitice şi geostrategice contemporane. Iată de ce dezvăluirile pe care domnia sa le-a făcut în publicaţia new-yorkeză „MAINSTREAM” în aprilie 1994 vor stârni, suntem convinşi, un mare interes şi în România, tulburând unele mentalităţi uşor edenice de pe la noi. Pentru că aceste dezvăluiri se referă la aspecte de o extremă gravitate: manipularea mass-mediei şi a opiniei publice internaţionale ori felul cum se construieşte, la nivelul mentalităţilor colective, imaginea unor întregi popoare sau etnii, cu consecinţe politice şi istorice incalculabile. Credem, de aceea, că institutiile româneşti şi lumea politică de la noi, indiferent de culoare şi ideologie, ar avea multe de învăţat de la o competenţă strategică de talia domnului Ramati.
Compania „Ruder&Finn Global Political Affairs” face comerţ cu „imaginea” conflictelor!
După părerea domnului Y. Ramati, războiul civil din Iugoslavia s-a soldat cu enorme suferinţe pentru toate părţile implicate. Dar, explică dânsul, există diferenţieri interesante: suferinţele musulmanilor sunt prezentate, de regula, în cel mai mare detaliu de catre mass-media; suferinţele croaţilor sunt abia mentionate; în schimb, suferinţelor sârbilor nu li se acordă nici cea mai mică atenţie.
În mass-media occidentală, în cea din ţările islamice, ca şi în Israel – observă dl. Ramati – apare o puternică tendinţă de „injectare a urii” prin manipularea propagandistică a mass-media. De regul1a, în presă sau TV apar femei, copii sau bătrani din Sarajevo – dar numai din cartierele musulmane – răniţi, sângerând abundent, pe fundalul sonor al răpăitului de mitraliere şi bubuiturilor de tun. Niciodată însă femei, copii sau bătrâni în exact aceeaşi situaţie din partea sârbă a Bosniei. Nici rănile femeilor sau copiilor croaţi nu-şi găsesc, de regulă, spaţiu, dacă acestea sunt rezultatul bombardamentelor sau tirurilor săvârşite de musulmani. Aceasta selectivitate, scrie dl. Ramati „este de departe prea evidentă pentru a fi rodul întâmplării”. Faptele sunt manipulate şi, când nu convin, sunt pur şi simplu ignorate sau ascunse. Fiind vorba, aşadar, de o acţiune concertată, următoarea întrebare care se pune este cine susţine financiar şi dirijează această manipulare internaţională a mass-media şi opiniei publice, astfel că în SUA, Marea Britanie sau Franţa să se creeze un curent favorabil constituirii unui al doilea stat musulman în Balcani. Domnul Ramati oferă în acest sens un exemplu: cazul companiei „Ruder&Finn Global Political Affairs”. Obiectul companiei este mai puţin obişnuit, cel puţin pentru marele public: manipularea imaginilor unor conflicte internaţionale, a imaginii unor popoare şi etnii, prin intermediul mass-media, în funcţie de interesele clientului. Adică a guvernului care plăteşte compania pentru asta! Mai pe româneşte, „Ruder&Finn” se ocupă cu „intoxicarea” opiniei publice mondiale, la cerere.
În acest sens, dl. Ramati citează un interviu absolut senzaţional prin cinismul (sau, dacă vreţi, pragmatismul) său acordat de insuşi domnul James Harff, directorul lui „Ruder&Finn”, lui Jacques Merlino, la Paris, în octombrie 1993. Dat fiind interesul acestui interviu, îl vom relua şi noi, exact din citatele extrase de dl. Ramati.
Harff: Timp de 18 luni, noi am lucrat pentru Croaţia şi Bosnia-Herţegovina, ca şi pentru opoziţia din provincia Kosovo. În cursul acestei perioade am avut multe succese, oferind o formidabilă imagine internaţională. Intenţionăm, de altfel, să tragem toate avantajele din asta şi să dezvoltam înţelegeri comerciale cu aceste ţări. Viteza este esenţială. Fiindcă acele fapte, favorabile nouă, trebuie să fie sădite în opinia publică. Contează doar prima afirmaţie, retractările ulterioare n-au nici un efect.
Merlino: Cât de des recurgeţi la intervenţii pe langă oficialităţi ?
Harff: Cantitatea nu e importantă. Trebuie doar să intervii la momentul oportun şi pe langă cea mai potrivită persoană. Din iunie până în septembrie (1993), noi am organizat 30 de întâlniri cu agenţiile importante de presă, ca şi întâlniri între oficialităţile bosniace cu Al Gore, Lawrence Eagleburger, precum şi cu 10 senatori influenţi, printre care George Mitchell şi Robert Dole. De asemenea, am expediat în exclusivitate 13 ştiri de ultimă oră, 37 de faxuri cu informaţii de ultim moment, am trimis 17 scrisori oficiale, precum şi 8 rapoarte. Am mai dat 20 de telefoane personalului de conducere de la Casa Albă şi alte vreo 100 la ziarişti, editori, comentatori de politică externă şi altor persoane influente din mass-media internaţională.
Merlino: De care dintre realizările dvs. sunteţi cel mai mândru ?
Harff: Faptul de a fi atras de partea noastră opinia publică evreiască. Aceasta era o chestiune vitală, fiindcă dosarul afacerii era periculos, privit din acest unghi. Pentru că presedintele Tudjman (al Croaţiei), de pildă, a fost dur la adresa evreilor în cartea sa „Ţara făgăduinţei şi realitatea istorică”. Cine citea această carte l-ar fi putut, cu mare usurinţă, acuza de antisemitism. Nici în Bosnia lucrurile nu stăteau mai bine. Preşedintele Izetbegovici susţinea, cu ardoare, crearea acolo a unui stat fundamentalist islamic, în cartea sa intitulată „Declaraţia islamică”. Dincolo de asta, trecutul Croaţiei şi Bosniei este puternic marcat de un autentic şi crud antisemitism. Zeci de mii de evrei au fost exterminati în lagărele croate. Aşa că era foarte normal ca intelectualii şi organizaţiile evreieşti să fie ostile croaţilor şi bosniacilor. Misiunea noastră era să schimbăm această atitudine. Şi am reuşit de minune. La începutul lui iulie 1992, publicaţia new-yorkeză „Newsday” a lansat afacerea cu lagărele (sârbe) de concentrare. Am sărit imediat să exploatam momentul. Aşa că am contactat pe loc, trei dintre cele mai mari organizaţii evreieşti din America – Liga B’nai B’rith contra defăimării (Anti Defamation League), Comitetul evreiesc american si Congresul american evreiesc. În august, le-am sugerat acestor organizaţii influente să publice un avertisment în „New York Times” şi să organizeze demonstraţii în faţa ONU. A fost o lovitură de proporţii. Când organizaţiile evreieşti au trecut de partea bosniacilor musulmani am putut, cu mare usurinţă, să-i identificăm pe sârbi cu naziştii din mintea oamenilor. Nimeni nu înţelegea nimic din ceea ce se întampla în Iugoslavia. Marea majoritate a americanilor se întreabă, probabil, în care parte a Africii se află Bosnia. Dar noi, dintr-o singură mişcare, am fost în stare să le prezentăm o poveste simplă, cu „băieţi buni” şi cu „băieţi răi”, care pe urmă a funcţionat aproape de la sine. Imediat s-a observat o schimbare clar1a în limbajul presei, care a început să folosească concepte cu o înaltă încărcătură emoţional1a, de genul „purificare etnică”, „lagăre de concentrare”, care evocau oamenilor imaginile Germaniei naziste şi a camerelor de gazare de la Auschwitz. Schimbarea în acest registru emoţional a fost atât de puternică, încât nimeni nu a mai îndrăznit după aceea să mearga contra curentului.
Merlino: Dar, când făceaţi toate acestea, nu aveaţi nici o dovadă că ceea ce spuneaţi era adevărat. Aveaţi doar un singur articol în „Newsday”!
Harff: Treaba noastră nu e să verificăm informaţiile. N-avem echipament pentru asta. Sarcina noastră este doar să acceleram informaţiile favorabile nou1a. Noi nu confirmăm deloc existenţa lagărelor morţii în Bosnia, noi doar faceam cunoscut ceea ce afirmă „Newsday”.
Merlino: Sunteti conştient că v-aţi asumat o responsabilitate gravă?
Harff: Suntem profesionişti. Trebuia să facem o treabă şi am făcut-o. Nu suntem plătiti să fim morali.
Dl. Ramati observă că atât „Ruder&Finn”, cât şi organizaţiile americano-evreieşti, care au fost astfel determinate să polarizeze simpatia exact pentru regiunile antisemite din Croaţia şi Bosnia, ar putea conchide că au procedat, totuşi, „corect politic”. Mai rămâne o chestiune doar aparent minoră: de stabilit cine a angajat şi plătit compania Ruder&Finn.
Prea putin probabil că guvernul croat sau bosniac să fi dispus de fondurile necesare. Să fie la mijloc banii arabilor? Să fie banii companiilor petroliere americane care opereaza în ţări arabe? Sau banii băncilor internationale? Îşi poate permite oricine să angajeze pe „Ruder&Finn”? Unui israelian, interesat de chestiune atunci când partidul Likud era la putere în Israel, i s-a răspuns de către o altă asemenea companie că ea putea face ceva pentru guvernul israelian doar dacă guvernul israelian face unele schimbări politice. Campania bine orchestrată de „demonizare” a sârbilor, e de părere dl. Ramati ar trebui însă să-i avertizeze atât pe evrei, cât şi pe alţii, care vor ca ţările lor să continue să existe. Israelul sau orice altă ţară poate deveni oricand obiectul unor asemenea campanii. Fiindcă editorii, comentatorii, reporterii din statele democratice se vor teme să se expună – dacă nu ar lua partea musulmanilor – riscurilor boicotului financiar al băncilor ori al ţărilor petroliere arabe. Cine şi-ar putea permite un asemenea risc? Dar, remarca dl. Ramati, pentru israelieni, ca şi pentru creştinii maroniti din Liban ori albii sau zuluţii din Africa de Sud, această manipulare poate deveni o chestiune de viaţă şi de moarte. Cine promovează islamismul radical în Europa poate mâine provoca islamismul şi radicalismul oriunde, sustine dl. Ramati. Sancţiunile exclusive contra sârbilor sunt o ruşine pentru umanitate, căci sârbii ortodocşi au fost majoritari în Bosnia, scrie dl. Ramati, înainte de a fi decimaţi de ustaşii croaţi (poliţiile fasciste croate în ultimul razboi mondial) şi de musulmanii bosniaci care l-au susţinut, cum se ştie, pe Hitler. Şi încă mai acopereau peste jumătate din teritoriul Bosniei înainte de începerea luptelor. Musulmanii, ajunşi după razboi mai numeroşi (48% contra 35%) ocupau un teritoriu mai restrâns, grupaţi mai ales în aşezările urbane. A lupta – susţine dl. Ramati – ca să scapi de impunerea cu forţa a fundamentalismului islamic de către despoţi tip Izetbegovici într-o ţară care ţi-a aparţinut şi apoi ţi-a fost răpit1a de o mână de străini, este o reacţie foarte naturală la orice popor care îşi păstrează instinctul naţional de supravieţuire, conchide dl. Ramati. Iar a continua lupta, în ciuda sancţiunilor impuse de o „comunitate internaţională” cinică, dominată doar de interesele ei financiare, şi nu de obiectivitate, constituie un semn al onoarei. Nici o sancţiune – observă dl. Ramati – nu a fost impusă, de pildă, Rusiei când a intervenit răsturnând presedintele liber ales al Gruziei (Gamsahurdia), înlocuindu-l cu nişte marionete, după un razboi sângeros. Nici Siriei, care a intervenit în Liban, distrugând structurile creştine pentru a le înlocui cu unele fundamentalist islamice. Nici Egiptului când a invadat şi anexat o parte din Sudan (1993) fapt necunoscut fiindcă mass-media internaţională a ignorat atât invazia cât şi refuzul ONU de a o dezbate. În 1993, sute de mii de oameni au fost ucişi în diverse zone din Asia, Africa, America Latina sau spaţiul fostei URSS fără să se dea vreo „sancţiune” internaţională. În schimb, constată dl. Ramati, „Comunitatea internaţională” devine brusc foarte dură atunci când anumite interese petroliere (sau financiare -n.n.) sunt în joc, ca de pildă în Irak. Embargoul – observă dl. Ramati – nu face decât să continue războiul. Pentru că privând populaţia Serbiei de hrană, medicamente şi benzină îl lipseşte total şi pe Izetbegovici de vreun interes real ca să pună capăt luptelor. Astfel că el speră ca sârbii să fie constrânşi să accepte regulile lui. Astfel că „Ruder&Finn” nu reprezintă decât un element, dar esential, al unui întreg lanţ. Căci fără manipularea opiniei publice, cum să mai poţi declara embargo doar contra unuia şi să-i exonerezi în totalitate pe ceilalţi? Imaginea unor conflicte şi popoare întregi devine astfel dependentă de interese petroliere şi financiare. „Ruder&Finn” nu fac decât să-şi ofere serviciile îîn această direcţie. Ea, ca şi altele, comercializează imaginea internaţională a unor state. E un comerţ nou şi foarte costisitor. Maxima lui: „We are not paid to be moral!” – „Nu suntem plătiţi să fim morali!”.
Pe 12 aprilie 1999, un atac NATO asupra unui tren de călători în Grdelica, sudul Serbiei, a ucis cel puţin 12 civili. NATO a atacat în mod intenţionat civili în această atrocitate. NATO nu şi-a suspendat atacul nici după momentul în care s-a aflat că e vorba de o ţintă civilă. NATO a muşamalizat apoi această crimă de război.
Regulile distincţiei şi proporţionalităţii au fost încălcate de NATO/SUA în bombardamentul de la Grdelica. Niciun fel de măsuri de precauţie nu au fost luate pentru protecţia vieţilor civililor. Există o suspiciune bine întemeiată că NATO a comis o crimă de război cumplită.
Atunci când NATO a atacat trenul de călători yugoslav la podul de la Grdelica în al doilea val, a încălcat Art. 57 din protocol care prevede ca un atac să fie “anulat sau suspendat” dacă atacatorul este conştient că ţinta nu este una militară sau poate cauza pierderi civile. NATO nu a făcut acest lucru. Trenul de călători era în mod incontestabil o ţintă civilă.
NATO a lovit fără deosebire civili yugoslavi în timpul campaniei de bombardament din 1999. Civilii au fost atacaţi în mod sistematic într-o campanie de teroare planificată şi orchestrată. În atacul de la Djakovica, NATO a ucis un număr estimat de 100 de albanezi, populaţie pe care pretindea că o protejează prin mijlocul unui bombardament “umanitar”. Un avion SUA F-15E Strike Eagle McDonnell-Douglas, folosind o bombă AGM-130, a atacat Djakovica în Kosovo-Metohija pe 14 aprilie, ucigând 75-100 de civili albanezi.
NATO a început să atace infrastructură civilă yugoslavă când bombardamentul ţintelor militare s-a dovedit ineficient. Pe 31 mai NATO a bombardat spitalul şi azilul de la Surdulica. Spitale, şcoli, fabrici, poduri, centrale electrice, staţii de epurare a apei, posturi de televiziune – toate au fost bombardate în mod sistematic de avioane NATO
NATO a comis crime de război îngrozitoare prin ţintirea civililor şi atacuri nediscriminatorii.
Bombardamentul trenului de călători de la Grdelica a fost una din cele mai oribile crime de război ale NATO comise în atacurile din 1999.
În afară de marea armată oficială internaţională, NATO mai are şi alte “armate secrete”, care acţionează în diverse ţări, cu acordul tacit al guvernelor respective. Unul dintre scopurile acestor mici armate “de culise” este provocarea de atentate teroriste, în primul rând, pentru a menţine o atmosferă de tensiune şi de teamă, iar apoi – pentru a arăta cu degetul înspre alţi “vinovaţi”. Această informaţie şocantă a fost dezbătută pe larg de către Daniele Ganser, un profesor elveţian de istorie contemporană al Universităţii Basel, în cartea sa intitulată chiar “Armatele secrete ale NATO”. Volumul a suscitat deja vehemente polemici la nivel internaţional.
Adevaratul motiv al dezmembrarii Iugoslaviei? In 2000, Departamentul de Stat American, in colaborare cu American Enterprise Institute (AEI) au tinut o conferinta in Slovacia pe tema integrarii euro-atlantice. Printre participanti, lideri ai multor state si diverse oficialitati de prim rang [40]. O nota de corespondenta dintre un politician german si cancelarul german a dezvalui adevaratul motiv al campaniei NATO din Kosovo. N-a fost pentru impiedicare niciunui genocid, nici pentru emanciparea vreunei minoritati oprimate, ci pentru largirea NATO ca opozitie fata de Rusia, precum si motivul incontestabil al prezentei trupelor NATO in regiune, prezenta justificata de ei prin “instabilitatea” zonei.
Asadar motiv de natura imperialista, concretizat prin activitati criminale.
……………………………………………………………
Cat despre Milosevic, i-a fost refuzat dreptul de a se apara singur, din motive medicale. Fostul ambasador canadian in Iugoslavia, James Bisset, a negat acest lucru, sustinand ca din transcrierea discutiilor reiese clar cum Milosevici “distruge” acuzatiile procurorilor, ca a fost doar un proces politic, si ca “vina lui consta in stabilirea faptului daca nemtii si americanii, care au jucat un rol esential in aceste varsari de sange si a violentelor din Balcani, vor fi lasati sa scape cu asta” [33].
La Tribunal, un general rus a marturisit ca a auzit-o pe Madeline Albricht “incurajandu-l pe liderul ALK, Hashim Thaci, sa incite la rascoala in Kosovo” [34].
In 2006, Milosevic moare in celula. Avocatul sau a afirmat ca Milosevic i-a fi spus ca ar fi fost otravit [35] si ca Milosevic ar fi trimis o scrisoare Guvernului rus in care spune ca este otravit cu un medicament foarte puternic, folosit in tratarea leprei si tuberculozei. Substanta, rifampicin, a fost gasita in sangele lui Milosevic, cu doua luni inainte de moartea, dar Tribunalul de la Haga a tinut acest lucru secret [37]. Cauza oficiala a mortii: atac de cord.
In februarie 2008, Kosovo si-a declarat independenta fata de Serbia, recunoscut la foarte scut timp de UE si SUA. Primul ministru este Hashim Thaci, fostul lider al teroristilor ALK, implicat in contrabanda cu arme si droguri, precum si in activitati criminale. In 2000, Madelaine Albricht i-a “ordonat” sefului procurorilor de la Haga, Carla del Ponte, sa-l stearga pe Thaci de pe lista suspectilor pentru crime de razboi [38]. Carla del Ponte a marturisit mai tarziu, denuntand crimele ALK si a liderilor ei, care n-au fost facute public, pentru ca “daca s-ar fi cunoscut crimele albanezilor, nimeni n-ar mai fi recunoscut independenta Kosovo” [39].
” Fundamentalistii sauditi Wahhabi, care militeaza pentru o interpretare radicala a Coranului si doctrinei musulmane, tind sa se infiltreze tot mai mult in structurile religioase musulmane din Bosnia-Hertegovina, se arata in raportul de activitate pentru 2008 al Obavještajno Sigurnosna Agencija (Agentia pentru Informatii si Securitate) de la Sarajevo, citat de KARADENIZ-PRESS. Conform surselor citate, mediile politice musulmane din fosta republica iugoslava sunt infiltrate de activisti wahabiti, care urmaresc abolirea statului secular si introducerea legii religioase islamice – “sharia” – in viata politica.
Din 1992 pana in 1995, Bosnia-Hertegovina (BiH) a fost grav afectata de un razboi care a opus cele trei comunitati etnice principale. Diferiti mai mult prin religie, decat prin etnie, sarbii ortodocsi, croatii catolici si bosniacii musulmani sunt in continuare divizati, coexistand sub administrare internationala in cadrul a doua entitati, Obavještajno Sigurnosna Agencija, Republika Srpska cu populatie preponderent sarba, cealalta entitate fiind Federatia BiH. Avertismente privitoare la riscul de terorism provenit din rindul comunitatii islamice din Bosnia din federatie apar din ce in ce mai des, insa exista suspiciuni legate si de miscarea Wahhabi.
Multi dintre oficialii comunitatii de informatii din Bosnia au deplans atitudinea exagerat de agresiva a wahhabistilor la adresa celor care nu le impartasesc credinta, intretinuta de importantele donatii financiare primite din partea unor fundatii religioase din Arabia Saudita si alte state arabe. In plus, o parte a oficialilor religiosi cred ca aceasta miscare religioasa o contrazice chiar pe cea originara a Bosniei, promotoare a unui islamism moderat, de factura sunnita.
Nu exista informatii exacte despre numarul membrilor miscarii Wahhabi din Bosnia si Hertegovina, insa miscarea radicala musulmana a aparut aici la inceputul anilor ’90, odata cu izbucnirea razboiului in fosta Iugoslavie. Acum, inclusiv rapoartele serviciilor de informatii germane si britanice, citate de mass-media bosniaca subliniaza ca wahhabismul se extinde cu repeziciune in Bosnia, cat si in Kosovo. ”
Statele balcanice sunt ameninţate de islamul radical !
Kosovo, entitate de tip mafiot cu pretentie de stat
Recunoasterea internationala si ruperea din trupul Serbiei a provinciei Kosovo e una din MARILE GAFE din politica internationala de la prabusirea comunismului. – RADU TUDOR
Poftim mentalitate ” sănătoasă ”, a celor ce vin să dea lecţii de ” moralitate ” pe oriunde li se căşună pe pământ, adicătelea, cum şi ce înţelege America prin ” eradicarea terorismului ”, praful ce-l aruncă-n ochii omenirii într-u adormirea conştiinţei şi ca să-şi ascundăcu intenţie adevăratele interese, scopuri, planuri, a se citi,petrol, bani, putere :
Condoleezza Rice : ” Uneori, TREBUIE duse războaie ca să ne socotim cu tiranii şi din această cauză războaiele cu Iranul şi Coreea de Nord nu sunt excluse… ”.
Wesley Clark, imediat după agresarea fostei Jugoslavii : ” da, este adevărat că NATO A COLABORAT cu teroriştii AEK, dar AEK teroristă TREBUIE să existe fiindcă e necesară existenţa unor forţe care să combată violenţasârbească… ”.
Alain Pokar : ” Serbia e mielul sacrificat care permite gazdelor noii ordini mondiale să întemeieze puterea teroristă ”.
Carla del Ponte, fost procuror al TPI Haga, în cartea sa ” Vănătoarea ”, declară că :
” barbati sarbi au fost rapiti si le-au fost vandute organele traficantilor internationali. Declaratiile Carlei au determinant tribunalul din Belgrad sa declanseze o ancheta cu privire la cazurile a 300 de tineri sarbi care au fost rapiti in vara lui 1999 si care, conform Carlei del Ponte au fost transportati in Albania, unde le-au fost indepartate organele. Aceste crime atroce au fost comandate de catre Armata de Eliberare a Kosovo (KLA – Kosovo Liberation Army) al carei lider era actualul prim ministru al Kosovo, Hashim Thaci ”
„Victimele au fost cel mai probabil răpite după ofensiva NATO, cînd forţele internaţionale de menţinere a păcii erau deja desfăşurate în Kosovo”
” Apropo, cine va exploata imensele resurse de crom din Kosovo in timp ce populatia se sparge in enclavizari etnice? ”
” Cand vorbim de Kosovo trebuie sa avem in vedere urmatorul lucru: in Kosovo sunt cele mai mari rezerve de crom din estul Europei!!!
Cromul este esential in industria moderna de armament. Practic, fara crom nu exista industrie moderna de armament! ”
Conflictul ineretnic din Kosovo nu este decat rodul unor dezinformari create de cei ce au interese meschine in Kosovo.
Independenta Kosovo-ului ar putea duce la posibilitatea ca resursele provinciei (petrol, plumb, zinc, crom si argint) sa fie concensionate de doua -trei corporatii… ”
• Kosovo a apartinut puternicei dinastii sarbe, Nemanjic, timp de 200 de ani – provinicia fiind, dealtfel, cunoscuta si sub numele de „Vechea Serbie”, leagan al culturii sarbe si important centru ortodox.
Va mai amintiti de acea epurare etnica pe care tot ne aratau ei ca o fac sarbii? Iat-o ! zeci de sate (albaneze probabil, ei fiind majoritarii regiunii ) distruse de avioanele NATO si puse in spatele sarbilor. Au o scuza! Din avion nu se vede daca satul este albanez sau sarbesc, nu?!?
Era firesc sa fie pierderi unalitarele, ca in orice razboi, nu? Pai daca da, cum ar fi putut sarbii sa doboare renumitele avioane invizibile F-117? Mai mult decat simplu pentru cine stia atunci.
Cererile comandantilor de a distribui cu mare grija ordinele de razboi au fost incalcate si neonorate de americani care au lasat totul pe seama unui sistem informatizat: CHRONOS. Raportul unei comisii care investiga tot ce se intampla in acele zile, a scos la iveala ca acel supersecret sistem informatizat putea fi accesat de mai bine de 600 de persoane si ca o mare parte din misiunile de lupta ale fortelor NATO ajungeau la urechile comandantilor sarbi.
Greu de acceptat aceasta “neprofesionalitate” a americanilor nu?
Pe masura ce campania aeriana isi facea efectul anihiland Serbia, intrau in joc interesele economice. Nu trebuie sa va mai spun ce industrie dezvolta un razboi. Si astfel, la cererea guvernului britanic, in Mai 1999 Tony Blair si Robin Cook incearca sa-l convinga pe presedintele america Clinton ca este necesara trimiterea unei forte terestre in Kosovo/a, o forta care sa mentina “pacea” in regiune. Desi initial americanii n-au fost de acord, aderarea altor puteri la aceasta idee i-a convins.
Germania si Rusia, doua tari pe care Milosevici si guvernul sau se bazau, si cu care presedintele sarb discuta pe o linie telefonica directa, si-au amintit ca si ei au o industrie militara care trebuie sustinuta. Astfel, cei care ar fi trebuit sa sprijine un popor si nu un presedinte, ii “sugerasera” deja acestuia sa-si retraga trupele din Kosova/a.
La inceputul lunii iunie, pe cand oficialii Marti Ahtisaari si Viktor Chernomyrdin incercau sa-l convinga pe presedintele Milosevic sa opreasca razboiul, acesta era deja “convins”.
Zece zile mai tarziu, dupa intalnire, trupele NATO intrau in Kosovo/a cu consimtamantul presedintelui Milosevic.
Acesta a fost inceputul. Era “o paine de mancat acolo” si-au facut-o. Ei nu rateaza nici o ocazie. Rezultatul ?
– aproape 850.000 de refugiati albanezi;
– aproape 250.000 de refugiati sarbi;
– din aproape 1.000.000 de refugiati, 70 % au fost copii sub 18 ani
– din 12 Iunie 1999, ziua in care s-au terminat bombardamentele NATO, s-au inregistrat cu aproximatie, conform surselor UN, 793 de morti din care 630 sarbi, muntenegreni si tigani, iar 163 albanezi .
Pagubele materiale nu cred ca mai conteaza. Lucrurile cumva incepusera sa se indrepte spre o directie, spuneau oficialii. N-au mentionat insa directia.
Mereu trebuie sa existe un “tap ispasitor”. In martie 2004 s-a aprins iar focul in Kosovo/a. Se pare ca este nevoie de cineva care sa poarte vina tuturor celor intamplate. Odata ce au fost sarbii, hai sa fie din tot ei. Cu lacrimi in ochi, vad imaginile prezentate la televizor. Au trebuit omorati trei copii ca sa scoata din nou o parte vinovata. Cineva a ales ca mortii sa fie albanezi. Mai conta oare? Nu! N-ar fi contat nici daca ar fi fost sarbi, dar asa trebuie sa stie “opinia mondiala” nu? Vreti sa scoateti albanezii vinovati? Va spun eu si alti morti, dar nici ei nu sunt vinovati!
Cautati-i in alta parte.
Nu vreau sa ma erijez in avocatul sarbilor pentru ca am prieteni in Serbia si Kosovo/a din ambele nationalitati. Am petrecut acolo clipe superbe stand la terase si band o bere inconjurat fiind de sarbi si albanezi. Toti la aceeasi masa. Se poate. Acolo unde cuvantul “ametstecat” a capatat sensuri noi. In Kosovo/a, “amestecat” nu inseamna “impreuna”. Inseamna “aproape”, dar foarte clar delimitat. Insa se poate. Am vazut-o si eu in ochii copiilor. Ce au reusit insa sa faca “aparatorii pacii mondiale”? Pe langa cele de mai sus, va mai enumar cateva cifre pe care le-am aflat in perioada in care am vizitat acea regiune 2002 – 2003 :
– din aproape 250.000 de refugiati sarbi s-au mai intors la casele lor o foarte mica parte;
– in 2002 s-au inregistrat 70 de crime pe teritoriul regiunii, iar in 2003 s-au inregistrat 72 de crime. Desi majoritatea au fost considerate ca avand la baza motive etnice, NU A FOST FACUTA NICI O ARESTARE a presupusilor criminali a cetatenilor sarbi, agravand starea de tensiune care exista in randul sarbilor; ( ca exemplu alaturi de atrocitatile comise de sarbi inainte de interventia NATO din 1999, alatur acum si pe cele facute de albanezi dupa interventia NATO: 20 februarie 2004-Zlatomir Kostic si Milijana Markovic gasiti morti si cu sloganuri anti-sarbesti incrustate pe corp cu cutitul; 30 de sarbi gasiti morti in 1999 la Staro Gracko; 22 de sarbi ucisi in Lipljan; copii sarbi ucisi intr-o scoala in Gorazdevac; familia Stolic ucisa in casa personala din Obilic cu lovituri de cutit, printre membrii familiei era si un copil de un an, injunghiat in gat)
– minoritatea sarba a ajuns sa locuiasca in enclave pe langa taberele KFOR;
– in 2003 au fost raportate peste 3.600 persoane disparute, din care 75 % albanezi iar restul de 25 % alte nationalitati;
– Jovica Ivic in varsta de 18 ani din Caglavica a fost impuscat de trei ori in stomac dintr-o masina – 16 martie 2004
– trei copii de origine albaneza au murit innecati in raul Ibar, dupa ce au fost alergati de o banda de radicali sarbi in partea de Nord a orasului Kosovska Mitrovica;
– case ale sarbilor si un spital au fost arse din temelii in Kosovo Polje, alaturi de o multime de lacasuri de cult: biserici ortodoxe si moschei.
Exemplele pot continua si pot fi sustinute cu poze, dar nu asta este important. Important zic eu este ca… razboaiele sunt ale lor, insa mortii sunt ai nostri!
Sa fi castigat iar radicalii? Eu sper ca nu!
Odihneasca-se in pace martirii „razboaielor” purtate in Kosovo/a, Spania, Palestina, Irak…!
Ruşine să vă fie tuturor ” analiştilor ” ce vă daţi cu părerea scuipând obrazul Srbijei şi împroşcând cu noroi …. nu veţi avea niciodată DEMNITATEA sârbilor ! Kosovo je Srbija ! Adevăraţii criminali de război NU sunt sârbii !!!
”Cei care ne bombardau în 1999, care ne omorau copiii, criminalii de la NATO, au primit votul legislativului pentru a se plimba liberi prin Serbia”, Seselj.
”Karadzici a fost condamnat chiar dacă este inocent, doar pentru că este sârb și a trăit un moment istoric decisiv la conducerea Republicii Srpska”, a susținut Šešelj.
” Dumnezeu nu ne poate oferi fericire şi pace în afara Lui, pentru că ele nu se află acolo. Nu există aşa ceva.”
Profesorul Vojin Dimitrievic de la Facultatea de drept din Belgrad, spunea ca : ” Anumite origini ale terorismului pot fi deplorabile in sine, datorita situatiilor penibile ( de exemplu rasism, colonialism, violarea drepturilor omului ) , in timp ce altele nu sunt astfel, daca se tine seama de faptul ca teroristii, in ansamblu provin din minoritati frustrate. In lupta pentru eradicarea terorismului ar trebui pornit de la studierea profunda si obiectiva a cauzelor care-l genereaza si facandu-se un apel umanist, o tema de casa pentru constiinta fiecaruia din noi : repararea nedreptatilor, inegalitatilor, discriminarilor pe care unele societati le provoaca, marginalizand, izoland grupuri sociale cu usurinta, in interes propriu , cu nepasare si irosind de cele mai multe ori talente si valori. “Teroristii” recurg la acte de violenta, invocand si acuzand in exasperarea si deznadejdea lor, tacerea si inertia autoritalilor responsabile in fata mizeriei, a institutiei si inegalitatilor, a opresiunilor. Actele lor de violenta apar mai degraba ca un raspuns la adresa societatii si nu ca un atac, deci ca un atac de aparare, ca o riposta la violenta oficiala organizata pe care cei bogati si puternici, cei care detin forta la un moment dat o utilizeaza cu nesimtire si perversitate pentru a-si mentine privilegiile. Violenta genereaza violenta. Daca s-ar studia cu obiectivitate si total dezinteresat germenii din care rasar actele de violenta, s-ar pune in lumina toate nedreptatile sociale, s-ar demasca adevaruri dureroase. Nu exista o preocupare reala pentru gasirea remediului total, dovada prea multele intrebari la care, nu exista interes pentru a se gasi raspunsuri viabile. Terorismul este neindoielnic si un razboi psihologic. Anumite mari puteri ale lumii s-au erijat de la sine cu aroganta si indolenta , in scopuri bine conturate, in mintile lor bolnave si diabolice, in ” politai mondiali ” de cea mai joasa speta, in musafiri nepoftiti ce profaneaza deseori pana si teritorii sacre si sfinte pentru popoarele defavorizate de soarta. Acesti viermi se ascund sub glazura stralucitoare a bunilor samariteni, luand drept model de comportament sarutul otravitor, lunecos si pervers al lui Iuda Iscarioteanul, vanzandu-si sufletele ratacite si putrede pe dorintele proprii de marire, imbogatire rapida. Acesti nemernici privesc cu dispret si aroganta popoarele defavorizate social, statele mici, a caror cultura nu fac nici un efort sa o inteleaga, dezinteres total deci; se avanta chiar in vendete personale fara urma de demnitate, sunt demni de sila si mila. In nemernicia si fatarnicia lor, putin le pasa de victimele inocente, de batrani neajutorati, de cei lipsiti de aparare, obligandu-i si antrenandu-i cu de-a sila in razboaie si revolutii cusute cu ata alba si toate acestea chipurile in a face bine cu de-a sila, pentru a incovoia spatele celor care-si duc crucea destinului cu demnitate, raman victimele colaterale, care sunt deja intr-o proportie alarmanta. Astfel s-a procedat, sa recunoastem macar pentru propriile constiinte in : Vietnam, Japonia, in fosta Republica Federativa Yugoslavia, in Iraq… si firesc este sa ne intrebam cine urmeaza… probabil Iranul, Siria, Correa si…cine mai stie cine…
Profesorul Radovan Vukadinovic spnea ca : ” Exista temeiuri sa se vorbeasca deja despre un veritabil labirint de raboaie si de intelegeri secrete, unde uneori este foarte dificil sa afli mobilurile politice, in timp ce este relativ usor sa recunosti anumite forme caracteristice de activitati teroriste. Mozaicul de forte, de orientari politice, de probleme nesolutionate si de conflicte deschise, alaturi de prezenta principalelor puteri mondiale, creeaza un teren incontestabil propice extinderii terorismului de care multi au cea mai mare nevoie > ” Reactia oficiala la cresterea intensitatii puseurilor de violente este incercarea de a-l controla si suprima in interese personale, numai prin forta si nicidecum prin indepartarea cauzelor care-l provoaca. Dorinta nestapanita si patologica de innavutire, saracia crunta, coruptia la cele mai inalte niveluri politice, injustitia, segregatia rasiala, nevoia cronica de a detine suprematia mondiala, alimenteaza continuu acest fenomen. In permanenta cineva va avea interes in acest sens, si, totusi… pana cand ??.. Rolul mijloacelor de informare este crucial pentru mass media, caci, nu trebuie confundat terorismul cu criminalitatea ordinara. Nu avem voie sa promovam cultul violentei, sa nu picam in pacatul de a glorifica terorismul ca pe un mijloc de a realiza ceva, sa nu promovam cinismul, atitudinea ostila, lacomia, lipsa de omenie, insensibilitatea, aroganta, ignoranta, altfel, ajungem a ne fi asezat de una din partile baricadei iar adevarul este de fapt undeva la mijloc. Opusul violentei este comunicarea, caci, a omori pe cineva este metoda cea mai rapida de a rezolva orice conflict. Rezolvarea lui neviolenta se poate face si altfel, da, cere timp, efort, stradanie, rabdare, dar si inteligenta. Altfel,sfidam cu buna stiinta valorile spiritului uman. Exista o tendinta de deturnare a atentiei opiniei publice de la cauzele reale ale acestui fenomen numit flagelul violentei. Mijloacele de informare in masa, televiziunile, cinematografia, nu ofera alternative de educatie tinerelor generatii, caci mai mult promoveaza actele de violenta, manipuleaza ideile, gandurile, mintea si astfel educatia de orice fel da nastere la insatisfactii. Cei care controleaza oficial sau neoficial aceste mijloace detin o pozitie cheie in structura puterii unei societati. Realitatea ne demostreaza ca trebuie sa facem ceva in acest sens, mai inati de toate sa fim obiectiv informati. Avem puterea de a accepta a recunoaste cine este cel mai ” veritabil terorist ” …???…. abia atunci cand vom fi pregatiti sa ne implicam, sa nu ne resemnam, vom primi intelepciunea de a face distinctie, de a gasii solutii, alternative, de a ne recunoaste greselile, unor dihanii precum USA, care, numai judecator al pacii nu poate fi numita, dovada, victimele si cimitirele, ororile si consecintele ireparabile…
Novak Đoković Srbin – NOLE !!
CAND NATO A DISTRUS PATRIA MEA NU A REUSIT SA DISTRUGA SPIRITUL POPORULUI MEU, SPIRITUL DE INVINGATORI… IN CIUDA TUTUROR PROBLEMELOR, NOI SUNTEM LUPTATORI !
NU AU REUȘIT SĂ NE ÎNFRÂNGĂ SPIRITUL DE LUPTĂTORI ȘI ACEASTA ESTE VICTORIA !!
Îngeraşul meu din Cer – Dariana ! Îngeraş pe Pământ, frăţior de Dariana – Zoran !
"Dacã vei rosti numele copilului meu, poate cã voi plange. Dacã nu il vei pomeni, mi se va frange sufletul."
"Nicio talpã nu este atat de micã,
incat sa nu lase nicio urmã, pe lumea asta!"
"Da-mi Doamne, Puterea de a accepta ceea ce nu pot schimba,
Curajul de a schimba ceea ce imi sta in putinta
si Intelepciunea de a face diferenta intre ele!"
A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi!
(Octavian Paler)