Câinele de pază al democrației – oare ?
Spunea cineva că presa nu latră niciodată degeaba… Dar dacă schelăie când și când… și-n ultimul timp tot mai mult doar când și când și tot mai mulți cei ce nu despre cel cu adevărat flămând, că deh, dulăul a ajuns cățel flămând, flămând..
Relația dintre bloggeri și presă poate fi una de normalitate. Se dorește ? Nu pare să… Din păcate.
( evident că generalizez și aceasta deliberat pentru că majoritatea celor ce se revendică mari profesioniști ai zisei presei loco nu-și văd bârna din ochi, aceea a faptului că ani la rând au nicidecum informat ci au dezinformat prin omisiune voită…. De frică, din lașitate ori slugărnicie ! cu prea puține excepții. Acum au doar schimbat STĂPÂNII și tot nu sunt la rangul de dulăi, au rămas căței )
De la început fac mențiunea că nu mă include în niciuna din categoriile la care voi face referire. Sunt un om simplu, un om cu opinii, cu atitudine, o fire dificilă pentru unii, amuzantă pentru alții, o voce și eu acolo…. Dar o voce. Una auzită de urechile ce vor să audă.
Am de zis, spun. Iubesc Omul frumos, nu pe cel țâfnos ! Cel frumos nu va fi deloc deranjat de remarcile, constatările unei furnici de bună-credință. Țâfnosul cu Musca pe clăbăț se va înfoia, n-ar fi nici prima data nici ultima, aista-I ” putința ”. Vorba unui amic : pită și pace, în rest.
Am dat deseori și eu cu ” bâta-n baltă ”, am recunoscut, mi-am corectat din mers greșeli neintenționate și continui să caut să îndrept, să devin – ” fii schimbarea pe care o vrei în lume ” .
Presa locală de pe feudele patriei pare în mare parte cuprinsă de isterie, care-I mai dăștept ca altul, care-I mai slugarnic ca altul, care-I mai iritat ca altul…. Se împrăștie lături, dispreț cu vadra ( găleata ) la adresa oricui are alte opinii. Nici nu-și mai bate careva mansarda de păreți dacă acele alte opinii sunt argumentate au ba… Motivul : cică e o diferență majoră între blogger și journalist. Păi , da, este. Cu condiția că facem vorbire despre jurnaliști, nu niște unii care se doar autointitulează jurnaliști. Jurnalistul profesionist nu e infatuat, nu se prostituează apelând la atacuri de-a valma , nu-și vânde conștiința, nu e unealtă, nu nu doar face teren ci verifică din mai multe surse informațiile culese în teren, nu câștigă din ce nu publică, nu e aservit unora ori altora, nu se bate cu cărămida-n piept că-I ” cineva ” cât timp ani la rând nu a schelăit un sunet la adresa mafiei locale, obedient acesteia fiind. Bloggerul care s-a dedat după putința sa la oareșce investigații jurnalistice, asumându-și riscurile, consecințele, aducând în atenția opiniei publice și autorităților, fapte, nume, suspiciuni, probe, evenimente, etc poate fi în unele cazuri mai journalist ca jurnalistul . Acela care, repet, nu a mieunat nimic de-a lungul vremurilor tulburi la adresa ” potenților ” feudei.
Fie e că liber profesionist, fie că lucrează pentru o publicație ori deține o publicație online, jurmnalistul s-ar impune să fie obiectiv în scrierile sale, fie că se limitează să doar relateze știri de la evenimente la care are acces, fie să redacteze istoria reală a unor evenimente, fapte fără ca analizele sale să intervină persuasive/manipulând, deci fără compromisuri la comandă ori din eroare voită ori la ordin.
Există în rândul jurnaliștilor condeie dibace. Păcat că sub simbrie. De aci, credibilitatea zdruncinată. Deasemeni există bloggeri sub simbrie, care comit aceleași zminteli ale zișilor infatuați presari ! Aceiași credibilitate, zero barat.NU ai voie să te lași sedus de iluzia notorietății. Faptul că ai ceva fani, nu-ți confer dreptul la atoatecunoscător, nici pretenția de journalist . Dar îți dă ocazia să perfecționezi : măiestria condeiului, metodele folosite, diversificarea spectrului ” atacat ” în perspectiva satisfacerii așteptărilor publicului țintă. Calitatea nu e totuna cu cantitatea, nici cu mărimea fan-clubului. Comunicarea are meandrele ei, critica de dorit a fi constructivă, textle să invite la meditație, să inspire și construiască relații prosociale și nu să genereze dispute de evitat ori răfuieli în folosul celor ce-și râd în barbă în culise.
Nulități cu pretenția de jurnaliști, sclavi sub simbrie NU sunt decât unelte în mâna păpușarilor cu chimirul plin, ” darnic ”. La fel, nulități cu pretenție de jurnaliști care dacă scriu coerent, corect din punct de vedere gramatical dar la ordin și etichetând adversari imaginari pentru a plăti polite, asemeni, fie uneltele unor regizori din umbra, fie cu musca pe clăbăț.
Publicația fără știre, cu informații trunchiate ori canalizate deliberat într-o doar anume direcție – fie că e vorba de presa scrisă, cea online, ori blog – e la fel ca sarea-n bucate ! Cu sau fără ” haz ”, har, gust. Calitatea dă tonul, nu infatuarea, nu poziționarea într-o tabără ori alta, într-o barcă a cuiva anume ori alta, nu vânătoarea de ciocârlii ocolind ostentativ de grețos, mistreții. Exiști sau nu. Restul e gargară ieftină cum numai cei ieftini o pot întreține în spațiul public.
Concluzionând : rușinos demersul unor bloggeri de-a atrage atenția, de-a ieși în evidență cu orice preț, rușinos demersul ziariștilor de mâna a paișpea care se simt amenințați de către bloggeri pe motiv că ei, ziariștii de mâna a paișpea se cred miezu din dodoașcă. De căutat la ” cei din umbra ”, adicătelea la păpușarii din umbra care-I mână-n luptă și pe unii și pe ceilalți. Jurnaliștii profesioniști NU au ce căuta într-un astfel de rezbel , răfuiala fiind a păpușarilor. Între marionete NU e loc de profesionalism, credibilitate, onestitate, oricât s-ar căzni să ” dea bine ”, pute ! Jurnaliștii profesioniști sunt de găsitpe unele feude ale patriei, hărțuiți, prigoniți, loviți mârșav. Bloggeri, pretutindeni, de tot soiul. Daaar… :
” Dacă nu reuşim să ne păstrăm profesionalismul, atât noi cât şi jurnaliştii, chiar şi în perioada asta, ne va fi foarte greu şi lucrurile nu vor mai intra în normal nici măcar atunci când banii nu vor mai fi o problemă”. – și bloggeri și jurnaliștii folosesc platforma online, se câștigă, se obțin venituri din ce se publică, din ce nu se publică, din manipulare, din publicitate mascată, din prestat exclusiv la ordin.. ?
Există ȘI oameni liberi care se limitează să consemneze când au ceva de spus. Oameni cu atitudine ! Există ! Există așadar excepții notabile. Aceștia nu sunt mediocrități istețe cu problem morale, deci observă cu atenție de pe margine și cu un fel de tristețe amuzantă și amară, zbaterile și zdruncinăturile , loviturile applicate reciproc, păruielile tragi-comice constante, insistente ale categoriilor mai sus descries – penibil și păgubos ” spectacol ”, zic.
Mereu în preajma campaniilor electorale cu luni înainte, începe răfuiala între tabere și tabere și tabere…… ATENȚIE : la fel cum la adresa ogrăzilor politichiei mioritice de doi bani se scandează tot mai des ” sunt toți o apă și-un pământ ”, la fel de mare e riscul ca românii sătui de prea multă ipocrizie să concluzioneze că invazia imbecilității ridicată la rang de virtute, pute. Aviz amatorilor, bloggeri, jurnaliști, analiști, chibiți…. Amatorismul să nu se confunde cu profesionalismul ! Anduranța, majkă… Amatorii sunt cei ce se complac a fi folosiți, acceptă din motive mai mult ori mai puțin obiective.
Spuneam că relația dintre bloggeri, jurnaliști, cititori, de dorit să fie una de normalitate în care e loc de polemică atunci când aceasta e constructivă ! Dar nu-I loc de lași, sclavi sub simbrie, ipocrizie. Păcălicii de-și zic politicieni , subliniez, de absolut TOATE culorile sunt buba, sunt la originea distorsionărilor relațiilor ce s-ar putea clădi frumos și cu beneficii dacă ar fi ținuți la distanță, că locul și rolul lor e altul, dar l-au ” uitat ”… Noi să NU uităm că păcălicii iștia sunt doar niște vremelnici, șantajabili, slugarnici la rându-le, obedienți, Frați de Loje, niște puțoi cărora le pasă exclusive de interesele personale și de gașcă, NU de Oameni.
obediență : (PSIH.) Conduită impusă de rolurile sociale, individul supunându-se împotriva voinței proprii, ordinelor sau sugestiilor persoanelor cu autoritate socială, intelectuală, de vârstă etc.; o. individului, ca nivel al conformității, se manifestă în adoptarea opiniei majorității pentru a fi acceptat și aprobat sau pentru a evita respingerea.
Personal, am decis demult să NU fiu obedientă, dimpotrivă, lupt pentru libertatea exprimării opiniilor mele ! Știu, delictul de opinie e sancționat aspru. Acestea sunt ” limitele ” bolșevicilor : pun botniță. Dar și abuzul de putere e sancționat. Dovadă că încă se mai scrie / luptă despre și împotriva sa. E denunțat. Doar pentru oi , vite de acceptat . Sunt cu minte NU cuminte.
„Dar care este oare rolul jucat de catre presa? Ea serveste scopuri egoiste…Este adesea searbada, nedreapta, mincinoasa si marea majoritate a publicului nu are nici cea mai vaga idee cu privire la adevaratele scopuri pe care ea le serveste. Vom inseua si inhama presa, tinand-o strans in frau. Nici macar un anunt de mica publicitate nu va fi cunoscut de public, fara ca noi sa stim”. (Protocoalele Inteleptilor Sionului-12)
p.s. știți că există până și un Concurs pentru jurnaliști ȘI bloggeri care abordează teme europene – deci E loc….
p.p.s. mă vor ierta cei cu adevărat echidistanți ! aceia mă cunosc, nu doar știu și aceia NU se vor simți lezați sub nicio formă, ei sunt profesioniștii aceia puțini, pe care-I respect !
~ Costi Rogozanu, redactor-şef adjunct Cotidianul: “bloggerii şi jurnaliştii sunt două categorii care caută glorie – unii pe bani, alţii pe mai puţini bani. Diferenţa principală e cum se raportează fiecare la text – bloggerul e mult mai relaxat, jurnalistul e mult mai ancorat în regulile pe care le ştie.”
Victor Ciutacu, redactor-şef Jurnalul Naţional (interventie video): “nu e nicio contradicţie între cele două ocupaţii, cel mult o completare.”
leo
Sibilla
Ce ciine de paza??? Cine sa pazeasca democratia? Lupii paznici la oi?
Pai hai sa analizam!
O buna parte din cei din presa sint „acoperiti”. Citi? E greu de spus. Vorba desteptanacului: „nici noi nu mai stim citi sintem!!”
Astia vrei sa o apere? Poate doar s-o faca obiala.
O alta parte sint cei cumparati cu te miri ce (vremuri grele), care latra doar la ordin si doar in directia „ordonata” Si ma tem ca si astia sint multi.
Ei, si mai ramin o mina de oameni, buni profesionisti (si prin asta mai putin apasati de problema banilor) si cu coloana vertebrala, dar sint atit de putini!
In plus, presiunile de toate felurile exercitate de „putere”, facute deja la lumina zilei, in vazut tuturor, fara urma de rusine sau fereala, ii vor cocosa, probabil, pe unii dintre ei.De-aia a ajuns, biata democratie, numai pielea si osul, o stirpitura care mai are putin si-si da obstescul sfirsit intr-un azil de batrini. N-are nimic, o s-o ingropam cu talonul!
Si, apropo de acoperiti:
Aseara, la emisiunea Danei Grecu, cunoscutul „jurnalist” Bogdan Chirieac a slobozit o perla cu care l-a facut invidios chiar si pe Mircea Geana.
„Dana, colegi DE-AI TAI, DIN PRESA …” Dana Grecu a sarit, saraca, sa-l scoata din hazna („Colegi DE-AI NOSTRI, Bogdane!”). dar era prea tirziu: „porumbelul” fusese lansat!
Bogdane, am impresia ca nici tu nu stii citi mai sinteti!
ApreciazăApreciază