ninsori..

” Nimic din ce dă inima nu se pierde, ci este păstrat în inimile altora.”

„Anii te învaţă să devii sfios cu sufletul altuia şi chiar cu sufletul tău.”

s-au risipit în parte regretele.. păreri de rău
nu pasă zeilor de plastilină ce vrei tu ori eu
s-a fulgerat frumosul….

( sibilla )

n-am mai trecut de ceva timp…
n-avea nici rost să-ți mai colind
las nepăsarea să te ningă..
îmi era greu și slut și ger
să dau binețe florii de oțel
și-am tot trecut pe lângă…
n-am vrut să licăr vreun mister
nici să pitesc cum giuvaer
tăcerile zvâcnite-n stâncă
n-am mai trecut ca să nu văd
că-i nearat sufletu-ți sterp
și timpul va să plângă…
n-am mai trecut de ceva timp
nici nu voi trece prea curând
ecoul dorului.. se frângă.

sibilla

” Am respirat adânc sufletul tânăr al zorilor şi am înţeles că totul e trecător în iubire… că mă cheamă o viaţă nouă… altă viaţă. ”

de preaplinul frumuseții
au încremenit poeții…
sibilla

” Poate simt mai multe decât înţeleg. Asta ar lămuri multe. Căci reprezint categoria cea mai expusă şi mai stupidă: omul cu sentimente. ”

petreci !
desculț, printre cuvinte treci
râzând de șchiopătații melci
ce n-ar dori să aibă negi
că nu-s poeți, nici sclavi, nici regi..
poverile li-s doruri, reci !
sibilla

„Dorinţa este amintirea a ceea ce a fost, dorul – a ceea ce va fi.”

nu s-au trudit doruri deajuns
și pașii plâns-au pe ascuns..
că pus-am rămășag cu vântul
să nu mai fluiere pământul
n-am câștigat, nici n-am pierdut
dar cine știe până când și cât
tăceri ascult
( sibilla )
” Amintirea e singurul rai din care nu putem fi izgoniţi. ”
” Amintirea este întotdeauna un loc de întâlnire.”

” Amintirea e o petală care se aşează pe inimă şi-o tulbură… ”

mă tem ( ? )
mă tem să… nu greșesc cumva
stând la distanță de mirarea ta
și așteptând să-ți doară..
să viu ș-apoi să-ți oblojesc
cuminte ceru-ți fecioresc
în staul de vioară…
mă tem să… nu te-mpovărez
culoarea iar să-ți întristez
că doruri te omoară…
să viu, să stau, să mă grăbesc..
să mai aștept, să te-amăgesc
of, al luminii miez măsoară !!
mă tem că dacă mai jelesc
urâtul nu-l alung ci cresc
și cine te-nfășoară…
să viu ?! nu știu… ba poate, da
e încă loc de zbor în palma ta
colindă liniștea întâia oară..
sibilla
” Dar e atat de dureros si greu sa nu crezi in fericire. Pentru cei multi, fericirea ajunge chiar un sens dat existentei. Cu atat mai rau pentru ei. Fericirea nu poate fi cunoscuta, valorificata si stapanita decat dupa ce te-ai indoit de ea. ” ( Mircea Eliade )

” Numai că inteligenţa mea a avut întotdeauna un defect faţă de a altora, e o inteligenţă tristă. Asta e tot. ” – Octavian Paler….

și pe când a nădejdilor moară nu doară, abia atunci spic de Bine măsoară…

te voi striga, sau, poate nu
că vei veni de-ți zic ” te du ! ”
și vei pleca de vreau rămâne
ninsoarea pașilor a tine..
sibilla
” Doar amintirile şi tăcerile ne mai adâncesc uneori în cuvânt şi el ne cerne, gingăşie şi albastru şi speranţă, peste lume. ”