Suntem mai săraci cu un patriot: Corneliu Vadim Tudor

Suntem mai săraci cu un patriot: Corneliu Vadim Tudor

Iubit, hulit, controversat, ” uraganul ” PATRIOT Corneliu Vadim Tudor, singurul ce nu s-a complăcut să pupe dosul iudemereilor ( ! ), printre puținii politicieni ( atât de rari ! ) care nu a avut afaceri cu statul  deci nici vreo avere clădită pe nefericirea altora, Vadim cel iubitor al valorilor Neamului, Tribunul ale cărui diplome, recunoașteri internaționale,  sunt autentice și care nu poa fi niciodată acuzat de plagiat ca atât de mulți  păcălici de-și zic politicieni, Vadim poetul, scriitorul, pamfletarul, jurnalistul, om de cultură  și-un român de ispravă… plecat-a prea devreme la hodină, pe steaua sa…

Suntem mai săraci cu un patriot,  mai săraci cu un OM…

Da, un Om, un om care a fost mereu provocat, deliberat și constant, cu scop bine țintit ! De către cei cărora le-a fost teamă de valul de simpatie ce-l genera, teamă ! I-au găsit călcâiul lui Ahile, temperamentul preponderent coleric și au/l-au lovit provocându-l cu bună știință și permanent.  Vadim – ne-bun pentru lumea lor ” bună ”… !!!

L-au înfierat c-ar fi extremist, ei, iudele ce-au vândut țărișoara la bucată și care s-au cocoțat pe umerii împovărați ai sărmanului popor, dreguitorii, lingătorii clanțelor ambasadelor,  zmintiții ce fac sluș la Porți…

Și-atunci  cine-s extremiștii ? Ei, ăia ” buni ”,  cei pe care Vadim îi arăta cu dejtul, îi dezbrăca public de ” bulendre ” și le bătea șoricul !

” S-a dus și Vadim

Un Om. Fără rezerve. O spun tot fără rezerve.

Creștinește gîndind, iertarea pe care Domnul i-o va da nu cred că va avea vreo legătură cu aiurelile care s-au spus, cu ură, despre el sau cu clișeele produse de percepția superficială destinată largului consum.

Cine i-a citit poezia din ultimii ani a observat noua etapă, o transcendere. Cum era și normal. Cu toate acestea, nu și-a dozat deloc energia pentru a atinge o vîrstă de patriarh. Deși neașteptată, plecarea dintre noi, de ziua Înălțării Sfintei Cruci, pare firească, acum. Cei ce ard ca flacăra nu se menajează, nu umblă cu jumătăți de măsură.

În tranșeele luptei pentru țară nu au mai rămas luptători de calibrul său.

Prea devreme, dar Domnul știe mai bine.

Acum va fi împreună cu mama pe care aproape o diviniza. Cred că aici, printre noi, cei încă vii și teluric, printre românii lui, și-a făcut cu prisosință datoria. ”

sursa : La conu’ Mişu

Corneliu Vadim Tudor PATRIOTUL unul din cei puțini, care rămân și după ce pleacă !

” Și-a iubit cu ardoare țara, cum puțini pot s-o facă.

11990438_416554068554955_6550259866614772048_n

Masoneria ( de Corneliu Vadim Tudor )

Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie:
Scapă cât mai iute de masonerie!

Numai neamuri proaste, şmecheri, impostori
Toţi sunt Mari Maeştri (în a trage sfori).

Poartă şorţ, galoane şi-alte tinichele
Plini de semne sacre şi de lanţuri grele.

Ei se trag, cu toţii, din Hiram Abif
Ziditori de temple, scrişi în catastif.

Sunt colegi cu Mozart, Franklin, Casanova
Şi cu manelistul Jean de la Craiova.

Şi cu Fulgerică, zis şi Bragadel
Care face-n spume bere caramel.

Ce solemnitate! Şi ce jurăminte!
Toţi sunt Fraţi de Ordin şi de lucruri sfinte!

Plini de importanţă, nimeni nu-i ca ei
Au ceva din puiul rumen, cu mujdei.

E o stare bună, de suficienţă
Ei au luat caimacul, merg doar la esenţă.

Peste tot au oameni, siguri, la butoane
Ei adoră, zilnic, altfel de icoane.

Dumnezeu le este „Mare Arhitect”
Temple – nu Biserici, ce vreţi mai direct?

Cui jură credinţă, lăcrimînd pios?
Forţelor oculte, nu şi lui Hristos.

Toţi vor să parvină, brusc, pe scurtătură
Ei vor să răstoarne legile-n natură.

Funcţii şi onoruri aprig sunt vânate
Prostul avansează doar pentru că-i Frate.

Eu cunosc prea bine lumea de ocară
A masoneriei de la noi din ţară.

N-are idealuri, ci doar interese
Intrigă, şi bârfă, lupte tot mai dese.

Primitivi sunt unii, n-au nici o valoare
Nu ştiu nici să scrie, hoţi de drumul mare

Interlopi cu ştate vechi în puşcărie
Şi-au găsit refugiul în masonerie

Ocoliţi de Lege, fiindcă ei sunt fraţi
Chiar cu cei mai vajnici dintre magistraţi.

Iar de la o vreme, după cum se ştie
Şi muieri fac parte din masonerie.

Doamne, ce ridicol! Şi ce degradare!
Le priveşte lumea ca pe vrăjitoare.

Sunt femei cu barbă şi cu voce groasă
Nu au altă treabă? N-au copii acasă?

Au schimbat şi şorţul de bucătărie
C-un şorţ geometric, de masonerie.

Ele joacă rolul unor amazoane
N-au feminitate – doar nişte şabloane.

Lume subterană e masoneria
Şubredă ca fumul şi butaforia.

N-au zidit o casă toţi aceşti „zidari”
Ei, de trei milenii, sunt doar panglicari

Ritualuri false, ce s-au perimat
Ca o operetă într-un bâlci uitat.

Noi s-avem în viaţă doar un etalon:
Împăratul Lumii nu a fost mason.

Templul Lui slujiţi-l, nu un zid surpat
Mai e timp să puneţi capăt la păcat…

pamflet de Corneliu Vadim Tudor (13 septembrie 2014)

12004109_416554051888290_2006558005152558627_n

Rugăciunea lui Avram Iancu – Corneliu Vadim Tudor
E rânduită prost această stână
Zadarnic are jgheaburi şi păşuni
Când turmele tot înspre râpi se mână
Iar din ciobani numai câţiva sunt buni

E prea în calea lupilor, sărmana
Sunt lotri mulţi, tainu-i tot mai mic
Şi nu mai crede nimeni în nirvana
Din vechiul rai n-a mai rămas nimic

S-au îngrăşat berbecii şi măgarii
Păianjenii ruinei curg şuvoi
Pereţii de stejar trosnesc de carii
Căpuşile regine-s peste oi

Au ruginit tălăngile în ploaie
Şi laptele-i ca pânza grea de cort
Şi orice miel se leapădă de oaie
În măierişte zace-un înger mort

Apasă greu blestem pe stâna asta
Osânda Mioriţei a căzut
S-ar mai putea răscumpăra năpasta
Şi-ar mai fi timp s-o luăm de la-nceput

Dar s-a făcut târziu pe munţii vineţi
Pogoară doliul serii şi e ger
În strunga verde vreau să mă închideţi
Să-mi iau cuminecarea, şi să sper

Iar tabăra să-mi treacă dinainte
Înveşmântată-n zeghe şi făclii
La rătăcirea mea să luaţi aminte
şi oglindiţi-o dreaptă în copii

Eu mă topesc sub ierburi nestemate
Cu fluiera şi doinele întregi
Şi cine ştie, peste-un secol, poate
Voi răsări în tabla altor legi

poezie de Corneliu Vadim Tudor din Saturnalii (1983)

11008790_970971006255373_6487636713610681148_n

Ce-i de făcut?

Ce-i de făcut? Mai avem vreo speranţă?
Mă-ntreabă românii cu care mă văd.
Poporul meu drag a ajuns ca o zdreanţă
Ce timp de ocară! Ce jalnic prăpăd!

Am tras, zi de zi, un semnal de alarmă
Mi-am dat sănătatea la şerpi de dudău
Nu staţi la balcon, puneţi mîna pe armă
E rău, însă mîine va fi şi mai rău!

Vorbeam în pustiu. Un blestem mioritic
Ne ţine-n genunchi şi cu capul plecat.
Fireşte, eu n-am nici un drept să vă critic
Dar inima-mi plinge, ce mult ne-am schimbat!

Uitaţi-vă-n jur: toată lumea se-agită
Revendică drepturi, se luptă pe străzi
La noi e tăcere. O gloată tîmpită
Pofteşte cîrnaţii şi berea din lăzi.

Bairamuri se fac peste tot: între blocuri
În parc, mînăstire şi chiar ţintirim
Miroase-a mujdei, se-ncing aprige jocuri
Ce burţi de neam prost se revarsă… Murim!

Murim de-o mai ţinem aşa, în prostie!
Murim ca păduchii, de-o mie de ori!
Trăim fără noimă şi pe datorie
Iar alţii ne fură, vîrtos, de comori.

Leşin general, catastrofă finală
Dezastru mai mare ca-n timp de război
Istoria iar ne-a pus capul în poală
Avem ochii goi şi picioarele moi.

Daţi muzica tare, să ţopăie ţoapa
Ce super o joacă bărbaţii malaci!
Alături se cască, profetică, groapa
Pe care ne-o sapă vrăjmaşii, în draci.

Aceasta e Stema: grătarul şi micii
Maneaua vulgară e Imnul de Stat.
Jos Sfinţii din ceruri! Trăiască Miticii!
O viaţă avem! Hai s-o bem, nu-i păcat?

Din micul ecran intră-n case gunoiul
Copiii văd crime, şi sex, şi scandal
Se ceartă Matrozul şi cu Maimuţoiul
Apoi pun batista, din nou, pe ţambal.

Prea multe migraţii, amestec de rase
Byzanţ, şi Fanar, şi Ţigani, şi Evrei
Ne fierbe o drojdie-n sînge şi-n oase
Iar asta o ştiu şi stăpînii yankei.

Ne-au pus jugul lor poleit cu minciună
Puţin whisky prost, niscaiva Hollywood
Alegeri corecte? Ce vorbă nebună!
Nu sînteţi capabili, poporu-i prea crud.

Îţi dau ei mutarea în plic, Românie
Aduc la putere doar slugi de doi bani.
Ce vast Guantanamo! Şi ce colonie!
Nici Africa n-are aşa mitocani!

Aici e problema: alegeri furate
Ce-mpiedică ţara să iasă la mal.
America n-are atitea păcate
Precum e acest angrenaj criminal.

Falsifică totul: sondaje şi softuri
Nu lasă să-i scape ciolanul din dinţi.
Spionii fac legea, n-au vreme de mofturi
Ei ştiu că românii sînt proşti de cuminţi.

O mie de „cozi de topor” vor ajunge
Să dea aparenţa că totu-i legal.
Feriţi Ambasada! E coadă! Se unge!
S-au strins şobolanii din guri de canal.

Aşteaptă să toarne şi-apoi să primească
Noi ordine clare, să fie utili.
Aşa se-mbulzeau şi la cizma rusească
Metodic s-o lingă, ce tipi imbecili!

E vraişte Ţara, un corp fără vlagă
Îi ţin lumînarea acei derbedei
Aduşi la putere, cu normă întreagă
De capii Mafiei: agenţii yankei.

America, ia-ţi teroriştii acasă
Acum îi cunoaştem, noi ştim ce vor ei:
Ei vor bogăţia, în fond, fabuloasă.
De aur, uraniu, şi gaz, şi ţiţei.

Lăsaţi teatrul ăsta stupid, că nu ţine
În suflet aveţi numai ură şi jaf.
Isus să vă bată cum ştie mai bine
Diavoli flăminzi, ne-aţi făcut ţara praf.

Nimic nu mai e de făcut, decit poate
Un scurt harakiri, dar sintem prea buni.
Mai este vreo şansă? Există, în toate:
E Domnul cel bun, care face minuni…

pamflet de (18 august 2013)

Dumnezeu să-l hodinească și să-l așeze la loc cu Lumină !!

update 

Hienele

Vadim Tudor n-o murit, num-un pic s-o hodinit…
l-am cunoscut pe Corneliu Vadim Tudor … NU pot uita ! L-am cunoscut ca OM, mare Om !! era prin anul 1996, pe atunci lucram în domeniul protecției copilului…
Venise în vizită la Reșița. Nu singur, însoțit de Mitzura Arghezi. Au donat centrului de copii în care lucram pe atunci o sumă de bani, o sumă ce-a dăruit copiilor căldură. Ceilalți nu au făcut asta. Au donat deasemeni cărți, covoare. Am stat de vorbă. Întrebase copiii câte ceva și mi-a mulțumit personal pentru că-i învăț să-și iubească țara, patria, era bucuros să afle că le vorbisem de multe ori despre valorile Neamului, aflase din răspuinsurile lor cum și ce lucrez eu cu ei. Eram printre puținii ce nu l-au dezamăgit în acea vizită a lui pe meleagurile noastre… eram tânără și extrem de entuziasmată, mândră să fi avut prilejul și onoarea să șed la masă ( în sala mea ) cu Vadim și Mitzura. Le-au citit copiilor, poezie. N-a fost o vizită anunțată, avuseseră în plan alte obiective , nu știu nici acum cine i-a direcționat spre instituția de ocrotire. Nu asta are importanță, ci faptul că au stat cu noi de vorbă și la lectură vreo două ore. Pentru că le-a păsat, pentru că pentru ei existam și noi ! Eram puțini educatori, consilieri, copii foarte mulți, căldură, ioc. A venit Vadim și-a adus CĂLDURA ! La propriu ! Ne-a oferit posibilitatea achiziționării unei centrale termice, ne-a dăruit căldură sufletească, ne-au dăruit ( el și Mitzura, cărți, căldura versurilor și-a istoriei Neamului. Așa-l voi ține minte pe Marele Patriot Corneliu Vadim Tudor : căldura unui OM, dragostea și grija față de cei năpăstuiți, iubirea față de neam și Patrie ! Preșcolarii mei știau să recite din Eminescu , cunoșteau simbolistica ( culorilor drapelului ), au povestit ce le spusesem despre Cuza și Ștefan și daci..
Am să redau din memorie : bravo ! îi înveți să prețuiască valorile Neamului, prin ele, prin valori se va salva lumea ! S-o ascultați copii… A plecat zâmbind șoptind Mitzurei ceva. Ne-au făcut cu mâna la plecare, a mângâiat părintește câteva creștete ale mogâldețelor de care mă ocupam în acele vremuri și… creștetul meu. Ne-am despărțit zâmbind și așa-l voi ține minte , zâmbind și vorbind despre Neam și Patrie ! Copiilor, oamenilor, mie…
” Cronicile ” n-au consemnat prea multe în acele vremuri – au rămas însă amintirile și zâmbetul OMULUI Vadim Tudor și încă oameni ca mine care să le transmită și încă oameni care să asculte și altceva decât zmintelile și plescăielile și ” broderiile ” ” presei ” din zilele noastre !
Vadim Tudor n-o murit, num-un pic s-o hodinit… Și Vadim unul din puținii care-au rămas și după ce plecat-au să se hodinească un picuț ! Și încă-s patrioți să ducă mai departe ce ne-a insuflat : patriotismul , dragostea de Neam și Țară, prețuirea valorilor Neamului, principiile, visele..
sibilla
#######
” C.V.Tudor: Eu nu incetez niciodata sa spun ca sunt sociolog pentru ca eu cred in diviziunea muncii. Ca sociolog urmaresc efectul in plan social al masurilor legislative, economice, financiare. Or, ceea ce s-a intamplat in Romania de sapte ani incoace a avut repercursiuni nu tocmai fericite in societatea romaneasca. M-am dus unde a fost mai greu si nu m-am dus pentru voturi. Nu sunt adeptul devizei imi dai, iti dau si eu. De pilda, m-am dus la Resita la un camin de copii orfani. Aveau tot ce le trebuia: dar nu aveau caldura parinteasca si nu aveau caldura propriu-zisa – termica. Nu aveau nici un sistem de incalzire. Si am intrebat-o pe directoare: Doamna, cu ce va pot ajuta? Ea, la urma, mi-a spus: nu avem posibilitatea nici unei centrale termice, pentru ca nu suntem racordati la gaze. Si deci pe loc i-am dat cinci milioane. Am facut-o dintr-o vocatie umanitara. Copiii nu ma voteaza si nu au nici parinti care sa fie sensibilizati sa ma voteze. Pur si simplu, m-am gandit ca, in curand vine iarna si bietii copilasi nu au caldura.
O. Andronic: Si nici mass-media nu prea s-a omorat sa scrie despre gestul dvs. ”
http://www.editura-aleg.ro/module-pagesetter-viewpub-tid-1-pid-50.phtml

 La despărţirea de Corneliu Vadim Tudor…

About Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Atitudini, Pilde şi „aduceri aminte”... și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s