aripe.suspecte de melancolie..

*******

a fost odată… ce.. va fi!!

cum zori de zi …

…
zăpezi.. mai mușcă din tăceri
povasta nuferilor saltimbanci de ieri..
sărută buza zorilor de zi ,o toană,
clipesc părerile de rău, îndeamnă…
să te oferi parfum de iarnă
potecilor ce mi te cheamă…….
sibilla

Fără dragoste suntem orfani de toate, fără pasiune suntem ca o moară de vânt spânzurată în vid! – Octavian Paler

A iubi înseamnă a simţi nevoia să te dărui. – Octavian Paler

Daca nu ai iubi, cum ai putea pretui orbitoarea lumina a soarelui si mangaietoarea lumina a lunii? – Octavian Paler

Fără iubire nu există viaţă. Iubiţi-vă! Şi alungaţi bezna aceasta ce ne sugrumă în fiecare clipă. – Octavian Paler

 

aripe.suspecte de melancolie

…….
eu sunt o taină, taina ta
aievea de-mi vei dezlega
din lacrimă, lumina…
afar, adie cu năluci…
mai stai! să nu cumva s-apuci
din pleata nopții, vina…
tu-mi ești cum spinii amorțiți
culcuș amanților pe stânci
cândva, a norilor, rășina…
sibilla

Trăia. Ceea ce presimţise exista. Viaţa nu era un efort, mers lent spre îmbătrânire, cedări şi resemnări; viaţa era delir, tumult în soare, bucurie respirată. –  Ionel Teodoreanu

*******

Sufletul meu e greu ca şi crengile cireşului tău; o iarnă întreagă acoperit de ninsori, singur ca ciorile negre şi corbii şi mai negrii. Dar sufletul meu, o iarnă întreagă a fost alb, şi în el te aşteaptă cireşele, primăvara cireşelor mele. – Ionel Teodoreanu 

*******

Nu ştia cum îl cheamă, de unde vine. Nu-l întâlnise niciodată. Dar necunoscut, venea parcă din ea, ca un vers de care-ţi aduci aminte avându-l pe buze înainte de-a şti unde l-ai auzit. –  Ionel Teodoreanu

*******

E foarte ciudat să te uiţi la un necunoscut ca la o carte deschisă în care ceteşti versuri tulburătoare, regăsind în ele ceva presimţit, poate ştiut, dar vag până atunci, totuşi era, nu numai în suflet, dar şi în afara lui, adus de necunoscut ca o pulbere de argint a unei zări din care vine un călăreţ rănit – dar călăreţul parcă venea din zarea ei, căci îi ştia pulberile de argint, le văzuse în ea, fără să vadă călăreţul. Inima ei bătea lângă el ca o copită credincioasă şi supusă. Parcă ea i-l adusese răsturnat. – Ionel Teodoreanu

*******

Cunoşti o femeie, o vezi, o auzi, constatând o serie de calităţi şi defecte, distrat şi în treacăt, sau atent şi cu dinadins, te deprinzi să rămâi „tu” în prezenţa ei, adică spectator mai mult sau mai puţin atras de spectacolul feminităţii ei, o critici mintal, o apreciezi uneori şi o accepţi treptat, aflând cum e frumoasă, cum e deşteaptă sau cum e mediocră, având surprize agreabile şi dezamăgiri supărătoare, până când într-o zi, simţi că mai presus de aprecierea ta, femeia aceea a devenit un fel de secret intim, pe care-l ştii numai tu. Bătaia de inimă pe care ţi-o dă acest secret te face să respiri adânc propriul tău suflet în care au apărut arome mai misterioase decât cele aduse de sevele pământului. Întinzi braţele spre primăvara lor. Iubeşti. Şi femeia de mult cunoscută îţi pare nouă, din clipa în care ai întâlnit-o. –  Ionel Teodoreanu

surse citate : citapedia.ro