Călătorii de suflet : ” Cetatea de stâncă ”, ” Rezervația de zimbri Hațeg ”, ” Castelul spiritelor îndurerate ”…

Sunt multe de văzut, pășit, simțit, dar și mai multe de iubit !!
Călătorii de suflet ! Pe unde n-am mai fost demult tare, tare…. din copilărie. Și iată cum parfumul călătoriei, îmbie.. 

Și cum să rămâi dator copilului ce n-ai încetat a fi și să nu-i faci voia ridicându-te la nălțimea așteptărilor sale ? Apăi nu poți dar și mai cu folos e să nici nu vrei să-i rămâi dator. Oameni și locuri : locuri pe care le iubim, Oamenii care bine ar fi să… iarăși devenim, nu-i așa ?
Și-am tulit-o de-acasă. La drum !!

” CETATEA DE STÂNCĂ ”
Primul popas, prilej de studiu, ședință foto și achiziționări cărți poștale, minerale, broșuri :

Ruinele orașului antic Ulpia Traiana Sarmizegetusa – COLONIA ULPIA TRAIANA AUGUSTA DACICA SARMIZEGETUSA , la aprx. 40 km de SARMIZEGETUSA REGIA.

Umbra lui Quintus Marcius Turbo pare să fie încă prezentă…

Complexul arheologic de la Sarmizegetusa cuprinde:
Amfiteatrul
Templul zeiței Nemesis
Templul lui Liber Pater
Templul zeilor Domnus și Domna
Sanctuarul Zeilor Aesculapius și Hygia
Templu Mare
Templul zeului Silvanus
Horreum
Praetorum procuratoris (sediul procuratorului financiar al Daciei Apulensis)
Forul lui Traian (forum vetus)
Forum novum
Capitoliul
Insulele de locuinte de la vest de cele două foruri
Necropola estică

Pentru cei interesați ( sperăm din ce în ce mai mulți ! ), informații utile :
http://www.cetateasarmizegetusa.ro/

http://www.cimec.ro/Arheologie/UlpiaTraiana/index.html

Din nou la drum !
De menționat că starea drumurilor hunedorene e mult îmbunătățită, peisajul captivant, jocurile de culori, umbre și lumini ale blândei toamne inspirând energie binefăcătoare și ispitind la mereu noi descoperiri și cunoaștere.

Alt obiectiv, alte minunate impresii de călătorii :

REZERVAȚIA DE ZIMBRI SLIVUȚ HAȚEG
La intrare, la portă, mai bine zis, cumpărăm covrigi pe ață, ciocolată de casă. Ne răsfățăm cu gusturile inconfundabile ale copilăriei. Sunt locuri unde rețetele se păstrează. D-aia mi-s dragi Păstrătorii, ȘI de-aceea !

Rezervatia de Zimbri Slivut se afla in apropiere de orasul Hateg, in Padurea Slivut, din judetul Hunedoara. Străbatem un drum îngust de vreo 3 km, reabilitat, peisaj mirific : foioase, frunze arămii, pastelate, răcoare îndelung dăruitoare .

Merită fiece metru parcurs spre Rezervație. Avand o suprafata de 40 de ha, padurea reprezinta un ecosistem natural, de quercinee xeroterme din foste vaste păduri de stejari. Rezervatia este administrata in prezent de Directia Silvica Deva prin Ocolul Silvic Hateg. Traseele sunt amenajate și marcate. Există firesc o taxă de intrare, rezonabilă și reduceri pentru elevi și studenți și pensionari.

Aici, trăiește în captivitate , habitat natural, zimbrul (bison bonasus), specie pe cale de dispariție ce a dominat în alte vremuri pădurile Europei Medievale.

Zimbrii sunt 11-12, n-am reușit să-i numărăm cu exactitate… . Cel mai mic, Rosalin, a venit pe lume în ziua de Rusalii.

Zimbrii din România au nume ce încep cu litera R , de la România : Romo, Rozi, Romina, Roxana, Romaniţa, Romeo, Rozina, Roşu, Rosalin, etc. Sunt impunători, aroganți. Nu sunt deranjați de blitz-uri, nici de exclamările noastre. Ai zice că ne sfidează. Își văd de ale lor, nestingheriți.

Zimbrii in salbaticie sunt pe cale de disparitie, dar in captivitate, ingrijiti cum trebuie ating chiar si 28 de ani de viata. Promisiunea autorităților locale : extinderea suprafeței rezervației și standarde înalte de îngrijire pentru zimbri.

La plecare, poposim să ne dăruim cu suveniruri : căni de apă cu zimbri, broșuri educative, vederi.
Și ne pornim. Se înserează atât de repede…
Ajungem într-un sfârșit !

CASTELUL CORVINILOR : castelul spiritelor indurerate cu taine prea puține deslușite și multe care se vor fi ascuns demult și pentru totdeauna în negura timpului pentru că așa e să fie… și poate că nu întâmplător taine mereu, doar că nu ne e dat și oricum nu oricui, a le cunoaște.

Arhitectura gotică impresionează și instigă… Castelul spiritelor îndurerate fost-a martor multor perioade istorice, întâmplări, fapte. Un martor al cărei tăceri grăitoare răzbate doar din semeția zidurilor și din cufărul cu legende. Istoricii spun ce știu, atât cât se cunoaște. Cercetările continuă. Și inspiră a invitație…

Istoria si povestea
http://www.castelulcorvinilor.ro/2011/istoria-si-povestea/
Legendele Castelului Corvinilor
http://www.castelulcorvinilor.ro/2011/legende/

Orarul e…. ” rimează ”, e-n ton cu rapiditatea cu care înserarea se prelinge peste urbe. Până la orele 17 se poate vizita Castelul, dar, ultimul grup ce are acces e musai să fie acolo cu jumătate de oră înainte, adică 16:00. Așa ne-au spus ghizii. Noi nu am mai prins programul de vizită, semn că ne vom mai întâlni cu istorii, legende, taine…

Vânzătorii de suveniruri, la datorie. Și iarăși ne-am dăruit : oale de lut, pălărioare, ceva ” armament ” pentru tortură ( glumesc ), dar m-am ales cu un buzdugan foooarte util și frumos, broșuri, vederi, tot soiul de amintiri. Ce ne-a impresionat în mod deosebit : un român ce și-a așezat taraba în apropierea podului mobil ce face acces spre Castel. Acesta invita turiștii să-i vadă expoziția. Una aparte, deosebită, rară. Tablouri meșteșugite cu mult suflet, dăruire și foarte multă muncă, tematică specifică ( ciute, Castelul, legendele ) și, atenție, totul din paie și folosindu-se lipici special și vopsele naturale. Merită văzute lucrările acestui om cu Har. Am luat și noi unul ! Merită fiece bănuț !

N-am mai ajuns la Prislop, nici la Sarmizegetusa Regia… Întunericul ne-a gonit la drum. Spre casă. Data viitoare. Ne-am promis să nu lăsăm nimic neiubit, c-avem atât de multe, noi, românii !!… Atât de multe frumuseți, valori, cele pentru care merită să lupți făr de teamă cu oricine !

Drumul spre casă :
Apucăm pe altă rută, gata să ne rătăcim. Oameni săritori, hunedorenii ne ajută și ieșim la liman. Pilot și copilot urmează indicatoarele și regăsim drumul spre întoarcere. Șoferul nostru inimos și la toate doleanțele și dorințele pasagerilor, atent, se consultă cu copilotul și decid că-i rostul de un altfel de popas. Oprim iarăși la Sarmizegetusa, să mâncăm. Un local rustic, chiar la intrarea-n Cetatea de stâncă. Personal amabil, servire ireproșabilă, curățenie, lacrimă. Și cei mai gustoși mici. Preparați în casă, castraveți murați, la fel iar dacă dorești desert, prăjitură de casă. Omul sfințește locul. Așa e în Hunedoara. Hunedorenii sunt conștienți că dacă ești mulțumit , bine primit, vei mai reveni.
Apoi, bice la drum că e târziu tare. Fără viteză, cântăm și râdem și-ntr-un final ajungem storși de puteri la vatră, cu daruri, cu fețele luminoase, cu suflete-ncărcate de bucurie, cu inimile preapline de înțelesurile că sunt atât de multe locuri și lucruri pe lume pentru care să arzi. Altele decât cele de care noi, românii, ne-am săturat , că ne-au istovit și scârbit.
O umbră de regret nu mă lasă să mă încumet la hodină : în Caraș-Severin oamenii să fi zuitat să sfințească locurile ?…
Masoneria n-are cum sfinții, doar pângării. De ce le permitem, de ce tolerăm, de ce alții pot iar noi nu …. de ce în alte părți se fac bani din turism și-s drumuri bune, de ce prin alte părți ți se vorbește la fiece colț de stradă cu glas molcom, cu bunătate, de ce la alții-s alte prețuri, accesibile pentru fiecare iar la noi cățeii de curte impun prețul pieții, de ce la noi toate nu…
Și-avem în Caraș-Severin atâte frumuseți moștenire de la bunii, străbunii noștri, de la mama natură de la Doamne, Doamne și totuși turismul bate apa-n piuă. Noi, cu fala. Cu fiecare numai pentru el, cu rușinea…
” Cine uită, nu merită. ” – Nicolae Iorga
” Atacă şi munţii atunci când ai dreptate. ” – Constantin Giurescu
” Lupta reuşeşte mai ales acelora care iubesc mai mult lupta decât succesul. ”– Lucian Blaga
și peste toate să rămâi OM.

Sibilla&Marco&Alina