UPOMOCI !!! – Cei care ne-mbucură sufletele: Constantin Gruescu-flori de mina – dați uitării, abandonați, IGNORAȚI ???!!

motto :

„Libertatea omului este partea divină din el.” Petre Tuţea

„Unii tac din inţelepciune, alţii tac din prostie, oricum tăcerea lor vorbeşte.” – Dimitrie Cantemir

*******

Caraş-Severinul, unul din cele 5 cele mai SĂRACE judeţe ale patriei, stufos în… masoni, clanuri și căpușe !

Dăruit  de Mama Natură cu frumuseţi neasemuite dar…  stă cel mai prost la capitolul TURISM – județul Caraș-Severin – FEUDA Caraș-Severino !!

Că dacă nema infrastructură, ghiotura de pedelepre, pardon – TRAVESTIȚI ( c-au găsit modalitate – traseism – să rămână mereu la putere  !! ) pretenari, nemoşaguri la conducerea tuturor instituţiilor şi multe ” necunoscute ” pe holurile administraţiei publice la nivel județean –  de fug investitorii mâncând pământul… Și se toot duc.  Pe bună dreptate fug de necuratul !  Necuratul ăla, posedatul de legiuni de ghiavoli care are tupeul , ipocritul, să mai și pozeze-n salvatorul națiunii, scârba, prăpăditul !

Parte din presa locală se compromite, face sluș în  fața necuratului, continuă să-i închine ode și imnuri, să-i cânte-n strună, să-i  gâdile orgoliul de Fiară rănită, FOSTULUI. Jalnic și penibil  spectacol …  numai despre cinste, onoare, demnitate nu poa fi vorba în cazul acestor triști scribi cu pretenții de jurnaliști ! NU există presă de investigație pe feudă. Nici jurnaliști cu ” sânge-n instalație ”, ca să cităm din clasici din păcate încă-n viață, ierte-mă Doamne, Doamne ! Puținii care mai ” mișcă-n front ”, se tem, sunt turnați de către așa ziși ortaci / colegii de breaslă ori au pățit deja atât de multe…. Acestora din urmă le înțeleg în mare parte … reținerea. NU și ” neîndemânarea ” de-a mă fi lăsat singură în lupta cu Răul. Și da,  ticăloșii și ticăloșia NU au culoare politică !

Politicienii cărășeni de absolut toate coloraturile s-ar impune să admită că sunt pe fotolii datorită unor voturi. Voturi primite de la cetățenii care i-au investit cu încredere ca să le reprezinte mai apoi interesele. Tocmai de aceea atragem atenția acestor ” reprezentanți ” ai comunității să-și aplece privirea spre Oameni și să facă ceea ce se cuvine și nu doar ceea ce le  convine.

*******

Un OM, Constantin Gruescu – nea Costică

 

Îl cunoaștem cu toții pe nea Costică.  Despre CONSTANTIN GRUESCU s-a tot scris, la nea Costică s-au tot perindat mulțime de curioși, de turiști, oameni interesați, copii și tineri avizi de-a știi, a cunoaște.  Când spui  Constantin Gruescu spui ” Casa Binelui ”, cunoști că este vorba de florile de mină, de unicate, rarități, de-o viață de OM trăită-n slujba Binelui, frumosului, al valorilor și principiilor, a oamenilor.

 

Constantin Gruescu este membru al Societăţii Române de Ştiinţe Naturale, membru al Asociaţiei Internaţionale de Mineralogie din Basel (Elveţia), iar în timpul mandatului fostului preşedinte Ion Iliescu a fost decorat cu Crucea Naţională „Serviciul Credincios“- Clasa a III-a.

Ce-şi mai doreşte omul Constantin Gruescu după o viaţă de periplu prin lume şi după nenumărate titluri şi distincţii care i s-au conferit în toţi aceşti an? „Înfiinţarea unei case europene pentru acest tezaur“, adică, un muzeu cu dimensiuni mai mari decât cel pe care îl are acum amenajat în propria-i casă, dorinţă pe care mineralogul speră că o va putea materializa până nu va închide ochii.

SITE-ul CONSTANTIN GRUESCU :

http://www.constantingruescu.ro/

Constantin Gruescu şi Muzeul de Mineralogie Estetică a Fierului

În propria-i casă (Ocna de Fier, Str. Vale, nr. 113), într-o încăpere de numai 40 mp, colecţionarul Constantin Gruescu a deschis „Muzeul de Mineralogie Estetică a Fierului”.

Muzeul cristalelor şi mineralelor. Sau muzeul florilor de mină într-un limbaj mai simplu. Adică eşantioane alcătuite din unul sau mai multe minerale, individualizate din masa rocii şi îmbrăcând aspecte geometrice, estetice şi policromatice. Valoarea ştiinţifică, artistică, estetică şi educativă a eşantioanelor este evidentă. Reprezintă un punct de cotitură în documentarea şi formarea ştiinţifică.

Muzeul este unic în lume şi constituie un adevărat patrimoniu geologic, artistic, naţional. Unele exponatele sunt unicate pe plan mondial. Sunt adunate aici atât pietre din străinătate (Brazilia, India, Anglia, Rusia), cât şi din România (Ocna de Fier, Dognecea, Sasca Montană, Ruschiţa, Moldova Nouă). Iar vizitatorii, vin de pe toate continentele.

Constantin Gruescu a descoperit pentru prima dată în lume în anul 1972, într-o mină la Ocna de Fier, o nouă formă de maclare a cuarţului: cea coaxială, cu concreşteri radiale, cu dublă şi triplă maclare. Aceasta îi poartă azi numele în literatura de specialitate (Macla Gruescu).

sursa : Banatul de Munte 

Militez , insist pentru solicitarea alocării unei sume necesară pentru înfiinţarea unei Case Europene a tezaurului mineralogic, utilare , în comuna Dognecea, localitatea Ocna de Fier şi înfiinţarea unui muzeu de mineralogie estetică a fierului, în localitatea Ocna de Fier, judeţul Caraş-Severin.

Ocna de Fier, în prezent cu statutul de zonă defavorizată, are atuurile renaşterii sale: un munte de marmură, pădurea, un Crac de Aur şi locurile pitoreşti cu potenţial turistic deosebit. Un potențial ce ÎNCĂ așteaptă a fi valorificat !! Există  aur verde ce trebuie folosit dar în interesul întregii comunități, există și intenții, bună-credință, voință ? Mobilizarea ! Ce mai așteptați ??!!

TAINE…….

Am fost de curand acasa la nea Costica Gruescu, in CASA BINELUI ! Era si timpul sa merg…

Si-am zabovit pret de mai mult de un ceas. Cu nea Costica ai ce discuta : istorie, mitologie, impartasirea experientelor de viata, fapte reale si legende, geografie, mineralogie si… cate-n luna si stele. Un om citit, trecut prin incercari carora le-a facut fata cu Demnitate.

Indelung rabdator, nea Costica primeste in Casa Binelui vizitatori de toate varstele, le arata exponatele achizitionate exclusiv prin eforturi proprii, explica, raspunde tuturor intrebarilor si daruie fiecaruia la plecare un mic „talisman „ – cui e interesat de cristaloterapie le da sfaturi cu mereu zambet pe chipu-i bland si luminos.

Nea Costica a tot facut donatii, trei universitati au beneficiat de darurile sale de suflet, florile de mina ( Resita, Iasi, Lugoj ) si-a donat si altor institutii, copiilor, oricui i-a trecut pragul i-a daruit ceva…

Un singur si mare vis are nea Costica Gruescu : „ Ştiţi, eu mereu mi-am dorit un muzeu aici, lângă mine, în defileul Dognecei. „ – Constantin Gruescu

NU vor sa-l ajute !

Ar insemna investitii in infrastructura, ar insemna eforturi, ar insemna implicare, asumarea responsabilitatilor si-ar insemna sa stim si sa fim atenti la resurse naturale nebanuite a exista in aceasta zona si nu numai…. Resurse din care se îmbogățesc clanuri și căpușe, prăduitorii !

In Caras-Severin inca mai exista paduri virgine, locuri neumblate, aur, minereuri, marmura… Mai e de muls! De către aceiași cameleoni.

De ce spun acestea ? Pentru că am un argument foarte solid : săăărac județ – BOGAT !

Harti extrem de vechi confirma aceasta! Harti ajunse gratie unor PACALICI de-si spun politicieni, a unor Intunecati purtatori de sortulete insemnate caraghioase, pe mana unor straini !

CONSTANTIN GRUESCU , unul din cei care ramane-vor si dupa ce vor pleca sa se hodineasca putin, NU e ascultat, nici sprijinit, dar dus cu vorba si tratat cu doar promisiuni, este ! El a tot daruit si-a facut donatii al caror numar nici nu-l mai stie. Nicio guvernare nu si-a tinut promisiunea ! PACAT !!

Nu stim, nu vrem, sa ne pretuim valorile, pe pastratori, pe intelepti, pe cei ce daruie si se daruie….

E asa de neinteles si ciudat, de parca „cei foarte bine organizati „, „cei din umbra „, conspira si se opun cu insistenta pentru ca ei NU vor o Casa a Binelui. Lupta dintre Bine si Rau e apriga si de durata, dar NU imposibil de castigat ! Asa simt eu, iubitoarea de flori de stanca, de flori de mina, a florilor sufletelor ! Ticalosii au interese personale si de afaceri, se opun. Nici noi nu luptam cu ticalosii, ticalosia, cu Raul, indeajuns de mult si de insistent ! Si va trebui s-o facem ! Pentru ca ne sta in putinta ! NU exista sa nu se poata !!

Mi-a cțștigat și inima și sufletul, Nea Costică.  L-am întrebat la un moment dat ce părere are despre masonerie… m-a privit lung, cu blândețe, apoi mi-a spus ” sunt foarte bine organizați, sunt uniți,  noi, nu… ”…

Am dorit să facem o fotografie împreună lângă o floare de mină, anume…  am observat pe cineva urât și rău într-o fotografie ce se afla în acel loc și-am spus că nu vreau acolo. Am dat să mă îndepărtez. Nea Costică : ” lasă-l dracu, ne-ntoarcem cu curul la el și facem fotografia, nah… ”.. Am râs cu poftă ! Așa am făcut și-am să păstrez acea fotografie pe care încă nu o public.

La plecare nea Costica mi-a daruit ceva anume numai pentru mine si mi-a spus ceva, o taina a noastra… I-am si promis ceva anume, o alta taina a noastra…….

sibilla

p.s. o întâmplare, de unde deduc că nea Costică are și-un Har aparte…. m-a pus să-mi pun o dorință,  când să plec, m-a oprit și mi-a spus ceea ce doar eu știam, mi-a reprodus cu exactitate … gândurile și m-a pus să-i mai promit ceva… M-a prins de mână și-am simțit valul de căldură și Bine ce mi-a invadat toată ființa… Să NU râdeți, nici cârcotiți că adevăr vă spun vouă !Și să NU uitați că el, nea Costică a descoperit nu întâmplător, zic eu, o  macla coaxiala cu concresteri radiale, sub forma de CRUCE !

Detalii Colectia de Mineralogie Estetica a Fierului Constantin Gruescu situat pe strada Vale nr. 113 din localitatea Ocna de Fier;

frumusetea profunzimilor scoartei terestre a fost pusa in valoare de Constantin Gruescu, in urma cu 55 de ani, muzeul de mineralogie estetica a fierului functionand in casa sa;

este primul muzeu particular de minerale estetice din Romania;

colectia este unica in tara si reprezinta o adevarata harta geologica a Muntilor Metaliferi ai Banatului;

exponatele sunt fascinante prin culori si forme care-ti starnesc imaginatia-unele sunt galbene (sulful nativ de la Calimani), rosu cu gri (realgarul de la Moldova Noua), verde cu gri si cafeniu (malachitul de la Ocna de Fier), liliachii (cuart, varietate de ametist), roz (cuartul roz de la Ocna de Fier), aurii (pirita), bordo cu negru (calcita limonitizata), altele sunt galbene aurii (granatul de la Ocna de Fier) sau galbene lamai (o varietate de Schweitzerit);

vedeta colectiei este macla Gruescu, o macla coaxiala cu concresteri radiale, sub forma de cruce;

unele exponate au forme zoomorfe, iar altele iti amintesc de roboti, prajituri, brazi cu zapada, tesaturi, trandafiri si chiar de varza creata;

o piesa deosebita este cea pe care minerii au botezat-o „Colierul reginei” (calcit si calcopirita);

in aceeasi vitrina isi are locul si „Otrava cardinalilor”, care, datorita urmelor de sulfura de arsen, o substanta otravitoare, nu era niciodata luata acasa de catre mineri;

tot aici poate fi vazut si cuartul roz, cu proprietati paranormale, de linistire, care, trimis de judeteana de partid drept cadou Elenei Ceausescu, a scos-o pe aceasta din minti si, fiind refuzat, a ajuns din nou acasa;
o alta colectie a lui Gruescu e reprezentata de cele zece volume de impresii;

program de vizitare: zilnic intre 10.00-18.00, luni inchis.

Cei care ne-mbucură sufletele: Constantin Gruescu-flori de mină… Neluați în seamă de către, sanchi, factori de decizie, niște prăpădiți care se mențin la putere mințind, furând, vânzând….

Caraș-Severino, o FEUDĂ tristă și încă prăduită de putori, de scârbele pământului !!!

UPOMOCI !!! – Cei care ne-mbucură sufletele: Constantin Gruescu-flori de mina – dați uitării, abandonați, IGNORAȚI ???!!

Da,  însemnații au pus ochii și labele pe resurse, pe bogățiile din adâncuri ( aur, cupru, marmură, etc )

I s-au făcut multe DOAR promisiuni lui Constantin Gruescu ! L-au mințit în cel mai josnic mod cu putință.

L-au umilit prin purtarea lor acești parveniți dar el a continuat să spere. A continuat să facă donații,  să învețe copii și tineri, să le deslușească din tainele mineralogiei, terapiei cristalelor, istoriei… a continuat să primească turiști și să  insiste pentru ca visul său să se împlinească…

În aprilie 2013, nea Costică a fost aniversat…. de către copii, tineri..

Constantin Gruescu a implinit 89 de ani

,,La Mulți Ani” Ne-A Costică Gruescu – Forumul Germanilor Și Erwin Țigla Nu Te-Au Uitat

Doar InfoCS,  Forumul Germanilor și Erwin Țigla, copiii ce l-au vizitat ca să-l aniverseze și să-l cinstească așa cum se cuvine să nu-l fi uitat ? Chiar așa ?!

Să fie nea Costică Gruescu doar de folos și la căutare de către mai-marii cârmuitori numai în perioadele ” arzătoare ”, în campanii electorale ?

N-au fost în stare puzderie de  baronii loco,  nici autoritățile locale și județene ,  să-i dăruie un panou pe care să fie inscripționate : Muzeul de Mineralogie. Au făcut-o nemții. Mergeți și vedeți ! Mai mare rușinea ! Și nu-i a Omului Binelui, Costică Gruescu, rușinea aceasta.

N-au fost în stare baronii loco,  troglodiții de la județ să-i dăruie un panou pe care să fie inscripționate : Muzeul de Mineralogie. Au făcut-o nemții. Mergeți și vedeți !

sursa imaginii : aici

Remember :  SPRE LUARE AMINTE !!!!!!!

Magnetitul si hematitul constituie principalul minereu de fier, in Romania exploatat in special in Banat (de ex. Ocna de Fier), deasemeni, ludwigitul de la Ocna de Fier, jud. Caras-Severin. De remarcat că încă din cele mai vechi timpuri, principala ocupație a locuitorilor din Ocna de Fier a fost exploatarea minereului de fier, a cuprului şi chiar a aurului !!

Ocna de Fier – vechi centru minier

Acestă mină este cunoscută din 1736. Cele mai importante puţuri de aici poartă denumirile: Carolus, Paulus, Delius, Theresia, Peter si Paul, Iuliana, Arhanghel, Reichenstein si Simona si Iuda.
Provenienţa minereurilor se leagă de cea mai interesantă formaţiune geologică.
Întradevăr, un strat de trachit, care se întinde de la Ezeriş până la Moldova-Noua, străbate în mai multe părti, mai ales la Ocna şi Dognecea, straturile de calcar din formaţiunile jurasice şi cretacice.
La locurile lor de atingere se găsesc formate depozite puternice de minereuri de fier, aramă, argint, aur amestecat cu granit; pirite de fier; pirite de aramă; cum este în mina Simion şi Iuda; blende; galene; plumb argintifier; precum şi filoane cuarţoase de aur, cum este în muntele Cracul de Aur, exploatat mai întâi de romani.
Minereul din Ocna de Fier se aduce astăzi numai la cuptoarele din Reşiţa; mai inainte se folosea însa şi la furnalele din Bocsa şi Anina, cand acestea erau în fiinţă.
Producţia din Ocna de Fier şi Dognecea a variat de la 14.000 t cât a fost în 1855, la 140.000 t, în 1894. A scăzut apoi treptat la 65.000 t în 1896, la 62.000 t în 1920, la 24.000 t în 1930; ultima scadere se explică şi prin faptul că s-a folosit foarte mult fier vechi strâns din ţară.
În perioada de criză industriala de la 1932-1934, oprindu-se complet furnalul înalt, producţia a fost redusă numai la cateva mii de tone ce s-a folosit la oţelării.
După un calcul din 1852, masivul de la Ocna de Fier ar fi conţinut 27 mil tone minereu de fier. Daca scădem consumaţia până astăzi, masivul ar mai prezenta totuşi o rezervă de circa 20 mil tone.
Pentru transportul minereurilor din masivul Ocnei până la depozitele din afară, se foloseşte un tunel lung de circa 4 km, având o linie cu ecartament 70 cm pe care circula vagonete trase de o locomotivă cu benzină. La gura tunelului minereurile se descarcă după natura lor în anumite compartimente cu plan înclinat, de unde se reîncărca uşor în vagoane uzinale cu ecartament de 1 m, pentru a fi transportate astfel la Reşiţa.
Numărul lucrătorilor a variat de la 1.050, cât a fost în 1896 la 250 în 1930 şi 80 în 1932.
Pentru aprovizionarea lucrătorilor pe credit, funcţionea la Ocna de Fier şi Dognecea magazii de alimente ale Societăţii.

 sursa : Banatul de munte – Adrian Drăgan

Istoria industriei în Banatul Montan – (Istoria primilor 150 de ani, 1703-1854)

De la Ocna de Fier la Ocna de Aur?

Un munte de marmură, un Crac de Aur şi mulţi oameni săraci

Comuna Ocna de Fier este singura din judeţul Caraş-Severin care nu are sate aparţinătoare. În prezent, această localitate se află sub unda de şoc a unei tranziţii economice parcă fără de sfârşit. Şi totuşi… Ocna de Fier, în prezent cu statutul de zonă defavorizată, are atuurile renaşterii sale: un munte de marmură, pădurea, un Crac de Aur şi locurile pitoreşti cu potenţial turistic deosebit. 
  
Istorie, ordonanţă şi şomaj 

Ocna de Fier se află situată la 316,49 metri faţă de nivelul Mării Adriatice, la 7 km de Bocşa Vasiova şi la 9 km de Dognecea, are 7 km lungime, 302 gospodării şi 907 locuitori (potrivit recensământului din 1992).  Cândva se numea Bănia. Aşa a fost atestată documentar în 1351. În timpul stăpânirii austro-ungare, va fi periodic denumită în actele oficiale ” Aisenstein, Vacso şi Moraviţa”. Din cele mai vechi timpuri, principala ocupaţie a locuitorilor a fost mineritul. În zona carierelor Terezia şi Paulus s-au găsit vetre foarte vechi de topit minereuri feroase şi neferoase, iar pe Valea Aronului, în secolul trecut, un tezaur format din mai multe seceri şi obiecte de podoabă. Celebra Ordonanţă a Guvernului nr. 22/1997 a pus capac mineritului, cel puţin până în anul de graţie 2001, majoritatea populaţiei intrând în şomaj.

Un altfel de Las Vegas 

Din „Las Vegas”-ul de până mai ieri, cum glumesc cu amărăciune fierarii, aducându-şi aminte de milioanele de lei primite prin efectul actului normativ amintit, din striptisul de prin localuri şi din veselia şi beţiile de-atunci nu a mai rămas nimic. Poate doar aceste amintiri şi puzderia de antene de satelit cocoşind casele minereşti, micuţe. Sărăcia a pus stăpânire pe sat.  Câţiva ani de-a rândul, Ocna de Fier a fost un sat pentru care timpul a încremenit. Dar, încetul cu încetul, viaţa câştigă. Foamea i-a împins pe oameni să caute alternative la minerit. În clipa de faţă, ne-a declarat primarul reales al comunei, dl Constantin Balatescu, ar mai exista vreo douăzeci de şomeri, dar nici aceştia nu ar fi şomeri dacă s-ar înghesui la muncă.  

Calea ferată 

În 1760, în Munţii Moraviţei, lângă Bocşa, ia fiinţă colonia de miniere Ocna de Fier, locuită preponderent de români veniţi din Valahia Mică. În 1855, Camera Antică de la Viena vinde această posesiune către Societatea cezaro-crăiască privelegiată austriacă şi a căilor ferate (STEG). În 1873 va fi inaugurată calea ferată Reşiţa-Ocna de Fier, care va duce la decăderea totală a topitoriilor de fier de la Bocşa şi Dognecea. Fierarii se vor folosi de această oportunitate pentru a se aproviziona cu alimente de la Bocşa, garniturilor de tren cu ecartament mic fiindu-le ataşate şi vagoane pentru persoane. Când vorbesc de trenuri, fierarii îşi aduc aminte şi de legătura pe cale ferată subterană între Ocna de Fier şi Dognecea. După instaurarea dictaturii proletariatului, comuniştii hotărăsc desfinţarea căii ferate spre Bocşa. 

Drumuri spre moarte 

Zona este plină de puţuri de prospectare a zăcămintelor, de zeci de metri adâncime. Dacă iniţial acestea au fost împrejmuite cu garduri de protecţie, acum la gura lor nu mai e nimic. Este cel puţin ciudat de ce, odată părăsite, nu au fost umplute cu steril sau cu piatră de suprafaţă, ori chiar blindate la fel ca minele. Până nu se va autosesiza vreo instituţie abilitată, care să finanţeze astfel de lucrări, turiştilor şi animalelor nu le rămâne altceva de făcut decât să evite cu prudenţă puţurile morţii.  

Minereuri, mine 

Cândva, zona Ocna de Fier avea cele mai mari zăcăminte de cupru din Europa. Dar de aici s-au mai scos şi argintul, plumbul, aurul şi, evident, fierul. Cunoscute sunt minele  şi carierele gigant Paulus, Terezia, Arhanghel, Simioniuda (Simion und Juda), Iuliana, Adolf, Eleonora, Franciscus, Ursoanea. Din aceasta din urmă curge o apă cu un debit apreciabil şi cu o calitate foarte bună, însă exploatarea ei pentru nevoile satului ar necesita cheltuieli mari cu aducţiunea, izvorul fiind mult sub nivelul aşezării. Galeria Adolf este, potrivit hărţilor, traversată de cel puţin două ori de şoseaua ce duce la Bocşa.  

Albă ca zahărul 

Ocna de Fier are pe teritoriul său, împreună cu alte două localităţi, respectiv Topliţa şi Cameniţa, rezerve omologate de peste 60 de milioane de tone de granite folosite pentru construcţii şi ornamente. De asemenea, o bună parte din cele 3,5 milioane de tone de marmură, cu varietăţile cele mai frumoase şi mai pure din România, se află tot la Ocna de Fier. Localnicii spun că marmura lor, de un alb zaharoid, este mai calitativă decât cea de Carrara. Zăcământul se află în zona numită Poiana Dănilii care, datorită înălţimii (597 m) şi aşezării, ar fi un obiectiv turistic deosebit. De aici se vede o bună parte a Câmpiei de Vest.  

Aurul verde 

Aurul cert şi la vedere este cel verde, al celor aproape două mii de hectare de pădure de foioase. Din păcate, inexistenţa în comună a unor unităţi pentru prelucrarea superioară a lemnului dezavantajează oarecum bugetul local, lipsit astfel de sume considerabile care ar proveni din taxe şi impozite. ?Rescalcar Prod” S.R.L., o societate comercială unde asociat unic este Consiliul Local Ocna de Fier, are în vedere înfiinţarea unui gater, pentru prelucrarea primară a lemnului, a unui atelier pentru împletit coşuri din răchită, a unei ciupercării într-un fost depozit de dinamită, dar şi demararea exploatării carierelor de piatră pentru construcţii.  

Cracul de Aur 

Spre Bocşa Română se găseşte locul numit de localnici Cracul de Aur, cu rezerve de aur exploatate încă de pe vremea romanilor. Chiar dacă, pe moment, administraţia locală nu are nici un partener de discuţie privind exploatarea zăcământului de aur, Ocna de Fier se află sub lupa ?Royal Gold Inc”, cea mai mare companie cu sediul în S.U.A. specializată în exploatarea metalelor preţioase. Aceasta deţine 45 de procente din capitalul social al firmei ?Gramex” S.R.L. din România, alături de ?Silver & Baryte Ores Mining Co” S.A., cu 45 de procente, şi ?Grivco” S.A., cu 10 procente. ?Gramex” este interesată să exploateze aurul de la Cracul de Aur din Ocna de Fier.  
  
Colecţionarul şi muzeul său 

Frumuseţea profunzimilor scoarţei terestre a fost pusă în valoare de Constantin Gruescu, în urmă cu 55 de ani. Muzeul de mineralogie estetică a fierului, care funcţionează în casa sa de la nr. 113 (tel. 123), expune peste 2000 de piese de o neasemuită frumuseţe. Exponatele sunt fascinante prin culori  şi forme care-ţi stârnesc imaginaţia. Unele sunt galbene (sulful nativ de la Călimani), roşu cu gri (realgarul de la Moldova Nouă), verde cu gri şi cafeniu (malachitul de la Ocna de Fier), liliachii (cuarţ, varietate de ametist), roz (cuarţul roz de la Ocna de Fier), aurii (pirita), bordo cu negru (calcita limonitizată), altele sunt galbene aurii (granatul de la Ocna de Fier) sau galbene lămâi (o varietate de Schweitzerit). Formele sunt şi ele din cele mai ciudate. Pe de o parte, datorită cristalizării diferite, unele exponate sunt compuse din concreşteri cu feţe pătrate (pirita de la Dognecea), triunghiulare (galena), altele, aşa-zisele macle coaxiale, prezintă concreşteri radiale (crucea Sf. Andrei). Vedeta colecţiei este macla Gruescu, o maclă coaxială cu concreşteri radiale, sub formă de cruce, găsită la Ocna de Fier într-o pungă subterană de argilă. O serie de exponate au forme zoomorfe, iar altele îţi amintesc de roboţi, prăjituri, brazi cu zăpadă, ţesături, trandafiri şi chiar de varză creaţă. O piesă deosebită este cea pe care minerii au botezat-o ?Colierul reginei” (calcit şi calcopirită).  

În aceeaşi vitrină îşi are locul şi ?Otrava cardinalilor” (realgar şi bourdonit), care, datorită urmelor de sulfură de arsen, o substanţă otrăvitoare, nu era niciodată luată acasă de către mineri. Şi tot aici poate fi văzut şi cuarţul roz, cu proprietăţi paranormale, de liniştire, care, trimis de judeţeana de partid de cadou Elenei Ceauşescu, a scos-o pe aceasta din minţi şi, fiind refuzat, a ajuns din nou acasă. O altă colecţie a lui Gruescu o constituie cele zece volume de impresii. 
  
Francesco Griselini  

Francesco Griselini, născut în 1717, supranumit în Veneţia, oraşul său natal, ”enciclopedie ambulantă”, preot, desenator de hărţi, geograf, cartograf, botanist, zoolog, dramaturg, lingvist, economist, istoric şi filosof, şi-a petrecut doi ani şi jumătate în Banat (1774-1777), lăsând în urmă o carte deosebită: ” Încercare de istorie politică şi naturală a Banatului Timişoarei”. Incitat de renumitul mineralog Ignaz von Born, a zăbovit o bună parte din timp studiind regiunea minieră bănăţeană. Desigur, nu putea să-i scape Ocna de Fier, aflată pe-atunci în districtul minier Dognecea. Iată ce scrie despre mina ?Simion şi Iuda”: ?Ce privelişte minunată! Surpriza mi-a fost cu atât mai mare, cu cât însoţitorul meu, îndatoritor, se îngrijise mai înainte ca întreg teritoriul minei, adică pereţii laterali ai acestei bolţi vrednice de admiraţie, să fie luminaţi cu lămpile de mină ale lucrătorilor. Era parcă un cer plin de stele strălucitoare, în timpul celei mai adânci şi întunecoase nopţi.” Din aceeaşi carte, tradusă de Costin Feneşan şi publicată în limba română în 1984, la Editura ?Facla” din Timişoara, italianul, aflat sub protecţia baronului Iosif de Brigido, pe-atunci preşedinte al Administraţiei Banatului, mai aflăm detalii şi despre o altă mină, anume ?Paulus” unde ?… se află în exploatare un filon bogat de plumb, care se întinde la o depărtare de 100 stânjeni de Simon und Juda. Minereul de plumb din care este format filonul are un înveliş de granate, iar calcarul îi serveşte drept cerime şi şistul cornos drept culcuş.” Dacă este vorba despre ceea ce astăzi este cunoscut drept mina ?Paulus”, atunci trebuie spus că a fost dezafectată şi închisă în 1999 când, pentru a accede la banii Băncii Mondiale, la licitaţie s-au înscris nu mai puţin de opt firme. 
 
AGENDA nr. 34/25 august 2001

sursa : aici

Până când, Doamne, până când mai rabzi domnia spurcăciunilor…. ( ? )

 CONSTANTIN GRUESCU MERITĂ SĂ-ȘI VADĂ VISUL ÎMPLINIT ! MERITĂ SĂ APUCE SĂ-L VADĂ ÎMPLINIT !!

Da, la Ocna de Fier să fie înființată Casa Europeană a tezaurului Mineralogic !

Că dacă nu acolo, va trebui să spuneți de ce vă opuneți cu înverșunare să nu și nu și… nu… De ce  nu ? Vă strică niscaiva  socoteli, afaceri în interes perso ? E de muncă ?

Ce anume ascundeți, nemernicilor de vă opuneți ideii făcând pe niz-naii și așteptând să se mute pe steaua sa nea Costică, să se aștearnă tăcerea pe orice aspect legat de resursele din adâncuri de pe feuda Caraș-Severino… Ce ascundeți ?

Și totuși… poate că dacă vom cere, dacă vom insista, dacă ne vom implica și ne vom lepăda de blestemul  resemnării, dacă vom renunța la renunțare și vom striga mai mulți, mai des… poate că totuși ceva se va mișca… Pentru o Casă a Binelui ! Pentru că SE POATE !

Remember, un fel de Invitație la meditație și nu doar, pentru autorități, factori de decizie :

” ( … ) …. lacrimile pământului , cum sunt numite florile de mină, continuă să rămână, până la proba contrarie, victime ale nepăsării, dezinteresului, neimplicării… puțini mai sunt cei care îndrăznesc să bată la ușile Palatelor celor ce le-au aruncat în uitare, a celor ce dețin resursele financiare și sunt factori de decizie… ( … ) ” – deputat Ion Mocioalcă, Întrebări şi interpelări adresate Guvernului în legislatura 2008-2012, nr.4922A/24-11-2010 , același deputat solicitând la fiece rectificare de buget alocare fonduri , dar… stim bine cine a votat IMPOTRIVĂ pe atunci, de fiecare dată…

Poate că n-ar strica, ba dimpotrivă, reluarea demersurilor de până acum ! Însă autoritățile județene trebuie să fie deschise colaborării și mai puțin doar împăunării, apropo de munca-n echipă, fie și cu polemică, dar musai cu rezultate, constructive și în folosul TUTUROR cărășenilor.

Nu există să nu se poată, nu există cât timp îndrăznești cât timp există  Voință ! Aici e buba : există ???…. Dacă , da, atunci un singur mod să se demonstreze interesul, existența voinței și aplecarea spre oameni , există : faceți ce se cuvine, tovarăși factori de decizie, cei care aveți pârghiile necesare în mână și la îndemână !

Mână de la mână să fi pus de-a lungul atâtor ani ce s-au tot curs, dacă alte soluții ” n-au existat ” și tot s-ar fi înființat Casa Binelui. Nici acum nu e târziu… dar nici timp prea mult nu prea e. E trist ce spun, dar nea Costică e cu spinarea încărcată de muncă, de eforturi, de îndelung răbdare, de promisiuni, de ANI…

E nevoie de-o  Casă a Binelui, mai ales în Caraș-Severin,  sărac județ-BOGAT !

Sărac județ  BOGAT ce pari să nu mai ieși din zodia masonilor…