” trec zile, trec… necuvinte. ” Mi-aduc aminte !

nik

” trec zile, trec… necuvinte. ” Mi-aduc aminte !

adagio…

de-a lungul drumurilor care,
păreau a duce spre trădare,
iscatu-s-au cândva furtuni…
cercat-ai tu să le cununi ?
mirări înseninate-n taine,
se zbat căutându-și alte haine…
adulmec roua pașilor cuminți,
știind că n-ai să ierți și… minți.
rămâne-v-or povești nescrise,
pe buza dorului, doar… ninse,
coapsa viorii plânge-va mărgele
de neuitări a.. totuși, mângâiere…

sibilla

munte

Dragul meu,

Ți-aș scrie iarăși un răvaș-poem, dar… frică mi-e că nu mă-ndemn..

Și zile trec.. și necuvinte și… ce să fac, a da, să-ți scriu… Nah, vezi, mi-aduc mereu aminte…

huh ! adie vânt de evadare…
tu-mi spui că încă nu,că n-aș putea, nu pot..
ei… oare ?…

N-am să concurez cu zicerile tale ! Nici gând, dar, am de spus și n-am să tac, cred eu.. și alți, zău nicicând..

Vezi, tu…

produsul răzvrătirilor mele izvorăște bag seama din multele ce nu le spun decât din cele pe care le adun de voie, de nevoie…

Scriu!

” Iubirea îţi dă inspiraţie şi foarte multe provocări. ”…

Mă-nseninează însă gânduri, rânduri, în rarele momente de călătorie în locurile unde șed la taclale cu… mine. Zâmbesc.

E cumva frumos Omul în zbaterile-i de-a-și stăpânii, domina pasiunile, de-a se lăsa luați de valul lor ori de-a înfrunta realități și de-a ne închina cu respect, zic prea rar, mult prea rar în fața a… fie, prea multele multe.

Și-atunci, atunci când ne trezim din somn, ne întrebăm cât să ne / nu ne răspundem cu… vorbe … :

se șuieră șoapte-n șosele
ne-zicerea șarpe-i, cum Iele…
și teama-i durere și joc,
nimic să-i sfâșie din foc,
dar… piatră-i și vânt
și blestem și pământ..
și-s toate aievea și …
rouă deloc … ?..

Uite : Sigmund Freud ” Fiecare om pe care îl întâlnesc în drumul meu îmi este superior prin ceva. De aceea încerc să învăţ câte ceva pe lângă fiecare. ”.. îți amintești au ba, te scutur de omăt și-ți aștern într-un ritual regal din cufărul cu amintiri…

Și de la tine am cules, ba nu, am chiar furat fără de știre , bobi de rouă : deprins-am să m-ascult și să mă cert, să-mi dau răgaz să ard și să mă iert. M-am împăcat cu mine ?

N-ai vrea să-mi iei din cețuri, deoparte ? N-ai vrea să vreau să pot să văd vii nestemate …

și-am să-ți cuprind curând gându-ți argint, în palmă…

cât să-mi săruți, de vrei, nu vrei: surâs, iarnă și… teamă .

Ce-aș mai putea să-ți povestesc, așa, pe fugă… că aș avea de zis și de tot zis… Fie ! Mă tac până la următor răvaș ” incaș ” cum dragu-mi e să le alint a mele rânduri .. Și-mi dau și-o temă de casă , să nu zâmbești acum, să nu-ndrăznești să-ți râzi în barbă să mă strigi ” ești lașă ” !

Hei, suflet prieten, fi-vei pus la muncă grea, că iarăși am să-ți scriu. Da, știu. Să-mi spui de-ales-am bine tema, ia :

” Mi-am construit un adăpost împotriva ploii, dar nu m-am putut bucura de el în pace. Noua creatură l-a invadat. Când am încercat să o dau afară a început să verse apă din găurile cu care se uita, ştergându-se cu dosul labelor, şi a scos un sunet ca cel al animalelor când sunt în pericol. Mi-aş dori să nu vorbească, vorbeşte întruna. ” Mark Twain

Nu, n-am să mă explic. Doar am să scriu , iar tu…

Bun ! De vorbă om mai sta. Cândva. Nu, nu știu când. Curând. Acum, mă fug.

Da, știu: ” din nou și ca de obicei ”
nu râde..

sibilla

667

” Ceea ce trebuie noi să învăţăm de-a lungul zilei este să rămânem. Trebuie să te opreşti pentru a putea rămâne, dar rămânerea depăşeşte oprirea. Numai rămânând acordăm instrumentul prin care răsună sunetul Fiinţei, mereu prezente în adâncul nostru. Omul care rămâne intră într-un fel de linişte esenţială care formează ecranul pe care se proiectează Fiinţa prezentă în profunzimea lui. A rămâne înseamnă a învăţa să asculţi profunzimea. Când rămâneţi, este ca şi cum o perdea s-ar ridica sau ca şi cum un zid ar cădea. Un obstacol este depăşit şi, încet sau subit, te simţi o persoană diferită. ”…
K.G. Durckheim

About Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Ganduri cu parfum de poesii..., Sibilla poesii și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la ” trec zile, trec… necuvinte. ” Mi-aduc aminte !

  1. Aliosa spune:

    @ Buna dimineata !
    Sincere felicitari pentru comentariul de pe
    http://corinacretu.wordpress.com/2013/02/04/
    Cu stima,
    Aliosa.

    Apreciază

  2. Aliosa spune:

    @ Buna dimineata !
    Sincere felicitari pentru comentariul postat pe
    http://corinacretu.wordpress.com/2013/02/04/
    Cu respect,
    Aliosa.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s