și iarăși gânduri… a senin !!
” Dacă accept lumina şi căldura soarelui, trebuie să accept şi tunetul şi fulgerul. ” – Khalil Gibran
E oare ” nimerit ” să mă și joc cu ele ? N-o pot afla decât când veni-va vremea să aleg… să aleg orice, numai să nu mă opresc a fi Eu. Chiar de n-oi avea încotro și se va fi să lupt cu ele, chiar de va fi să mă regăsesc cumva-n tainele poemelor lor mistuitoare, dar până la urmă, rouă…
Parfum de iederă târzie… țâșnește… lin, a.. poesie.. Și eu… te caut… te caut… Te caut până și-n naltul cel mai nalt din roșul greu…
rătăcind,
construit-ai mie clepsidra cu maci….
să-mi ție de urât cât îmi ești departe și-mi taci ?
dar… în palme, clepsidra tresare banal..
iz de fagi :
” măi, suflet… ce-mi faci ”… ”
Respiră-mă-n cristalele din carnea norilor … dar, taci. Să nu încerci vreodată legământul bobilor de rouă să-l desfaci! Nu-ți spaimă gândul că mă placi, dar nici n-aștept s-o spui… Ai grijă așadar pe unde calci, că tu mi-ai zăvorât tăceri în… maci !
sibilla
” Iubirea nu se dăruie decât pe sine şi nu ia decât de la sine. Iubirea nu stapâneşte şi nu vrea să fie stăpânită. Fiindcă Iubirii îi e de-ajuns Iubirea. ”
Khalil Gibran
șoptește-mă … a zbor…
știu, nu-i ușor
ridică-mă… cum nor…
tu știi, mi-e dor..
sibilla
” În fiecare om sunt doi oameni; unul e treaz în întuneric, celălalt doarme în lumină. ” – Khalil Gibran ( în darul iubirii )
îmi dă târcoale, nu-mi dă pace..
sărut de nufăr mă desface,
se lunecă duios, ușor…
mă zăpăcește cum amor..
el… gândul…
sibilla
leo
Sibilla
Sfinxul 
„…că mă iubești deși mă negi..
ori eu, sunt tu și-o înțelegi !”
Ca ma iubesti sau nu, te mai caut, si aflu unde esti.
Sibilla, te admir pentru intensa ta activitate, pentru straduinta ta indreptata spre binele sufletelor ca noi. As vrea din toata inima ca tot ce faci sa dea si roade. Te imbratisez si-ti doresc o sanatate de fier!
ApreciazăApreciază