şi… totuşi, toamna!

sursa imaginii : aici!

şi… totuşi, toamna!

” Când frunzele viţei se zbârcesc şi se usucă, ciorchinele este mai dulce şi mai roşu. ” – Henri Frederic Amiel

poteci…

eu, n-am mai scris nimic, mă tac..

citesc Lumina altora şi-mi fac

potecă.. pentru mâine.

sibilla

şi… totuşi, toamna!

în roşu amărui de sete ochiul meu se frânge,

tot ascultând a toamnei profeţie ce mă ninge…

şi doru-mi se dezmiardă verde-n foc nestins,

n-am nicio şansă să-i fac faţă, m-a învins!

sibilla

sursa imaginii : aici!

… de mi-ai îngăduii, ţi-aş spune, toamnă şi-alte cele,/ dar… eu n-am timp, tu-mi eşti aceiaşi toană, când tristă scoică, rareori, mărgele…./ şi peste ploi se miră ani şi taine sunt doar nouă pare-mi-se licăr , nalt fior, durere… / ştii, draga mea cea dragă , ne dor stele: muşc din gutuie, restul… e tăcere….

sibilla

Sursa imaginii : Reşiţa, ” văzută ” de Matei Mircioane

Frunze alergând
departe de paşii mei –
toamnă pribeagă… – Gavriil Stiharul

 ” Şi frunzele uscate spânzurate de crengi au iluzia eternităţii. ”

Omul trebuie să treacă uneori ca un lup prin frunze. Să nu lase urme. Prea multe urme încep să miroasă a trecut. – Octavian Paler

” O frunză căzută
Semnul Dumnezeisc
Al trecerii. ” – Constantin Păun

***

Sibilla