ne-răspunsuri…

ne-răspunsuri…

se rup de fiecare dată zorile făcli, în patru,

mereu se-nrourează-n naltul nopţii, altul…

sunt cântecele-nfăşurate în luceferii copaci

şi în surâs de roua dimineţii, tu, mă taci…

de ne sărută vântul , umbre, trupuri slute,

e numai cât să ne mângâie rana urmei mute..

şi dacă eu te dor, cum un păcat cărunt de sete,

s-ar zice că-ţi sunt foamea care va să vie, 

oare ,să…  te ierte ?…

Sibilla

şi… tac.

s-a mai închis o rană-n pântecul nemuririi

pare că plâns-au îngeri cu rouă peste Iad…

de veţi găsi vreodat vreun leac nepotrivirii

fiţi siguri DOAR c-aripe vă mângâie şi ..tac…

sibilla