când taci…

când taci…

când taci, se zămislesc în violet copaci de-a curmezişul doinelor..

în umbră te prefaci şi.. taci, potecilor, rămâne rana şi… amintirea snovelor..

te taci… grăuntele durerii de tâmpla Mierlei ai voii să-l spargi,

dorind să mă zâmbeşti în maci.. iar eu suspin în carnea fagilor că-mi… taci…

Sibilla

…….

anotimpul 5 A fi atunci, când.. hai-hui şi nicăieri apuci… să te pierzi în depărtări târzii, dar să ştii c-ai să revii … hai, vii… ( sibilla )

Phoenix – Anotimpul 5…

ION CHICHERE…

A murit în mod ciudat, în septembrie 2004,  la doar 49 de ani. A fost snopit în bătaie. Nu se ştie de cine. Sau nu a vrut nimeni să ştie…

eu NU tac !

( unora, altora…  multora… )

în oraşu-n care Moartea,

uneori, mai întârzie..

s-au născut ” poeţi ” cum Haplea,

nimeni număr nu-l mai ştie…

………………………………………………….

dacă-l caţi pe Chichere,

nu-l găseşti printre.. ortaci,

în vârtej de vipere..

vezi doar urme, de bocanci…

……………………………………………..

se-ntristează, ieri.. Poesia,

azi, de ” nu ”-i auzi Lumina,

îi chemi zvâcnetul din vina

de-a fi ştiut care-i pricina…

………………………………………….

şi te taci .. şi tu şi… alţii…

se fac ghem ” poeţi ” cu ” fraţii ”:

cei ce poartă-n gât stigmatul

pactului… cu necuratul….

Sibilla

Poetul Chichere nu a murit. De fapt, e viu, aşa cum însuşi poetul exprimă în poezia intitulată “Crucea drumului” (1994): Vine noaptea fără ferestre/ vine ziua fără uşi/ cel trist în tristeţe se-mbracă/ şi din tristeţe îşi face culcus. / îndragostitul îşi pierde umbra/în crucea drumului pustiu/cel mort nu mai e sigur/că peste el calcă cel viu”…

Cristi Buică şi Ion Chichere… :

” abia DUPĂ moartea mea VOI ÎNCEPE SĂ SCRIU ” (  a spus I Chichere )

” …  dar unde e casa, unde e cheia, unde e prietenul meu  câine, i-am băut lesa şi nu mai ştiu dacă-i mai liber decât mine…. decât mine…. sau, decât tine…. ”

Ion Chichere – un mare poet necunoscut al limbii romane si o dovada ca ierarhiile oficiale, in literatura, trebuiesc privite intotdeauna cu o doza rezonabila de circumspectie. Daca veti zabovi 15 minute, veti descoperi un mare poet de care, probabil, n-ati auzit niciodata. Iar daca ati auzit de el, va va face placere sa-l re/vedeti  – realizat de Andrei Volintiru :

… ai murit ca milioane, IOANE trupul ţi l-au frânt, Ioane… Ioane, ai murit soldat… unde te-or fi îngropat, că-ţi rămase ţara oarbă să întrebi un fir de iarbă….

” …  dar unde e casa, unde e cheia, unde e prietenul meu, câine, i-am băut lesa şi nu mai ştiu dacă-i mai liber decât mine…. decât mine…. sau, decât tine…. ”…

…….

Drumul Crucii…

scriu ţie, azi, nu pentru prima oară…

nu am peniţă şi-nmoi sufletul în călimară,

 nu vreau să mă opresc, căci am să-ţi spun,

găsit-am Crucea, că tu ştii, pe-acelaşi drum…

şi răstignirile Poeţilor le port, le  beau, le-adun

să-mi fie sabie sub cap, de tac, şi, să mai spun..

………………………………………………………….

cum cui, cum unde şi de ce… ? tu ştii, e-acelaşi Drum…

Sibilla

TREBUIE să citiţi asta :

Ce spirit clarvăzător ar fi intuit evoluţia poeziei sale? Dumnezeu, desigur.