” noptile Poetului sunt ingeri pe Cerul sufletelor ostenite de sete… ”
Cristi Buică – până la tine… :
De ziua mea. Sibillei.
De ziua mea-mi permit sa-ti scriu/
poemul ce din slavi imi cobora/
un infocat zburdalnic bidiviu/
ca si cum astazi ar fi Ziua ta.
O sa imi fac din inima trasura/
pe tine-am sa te-asez in locul meu/
caci te iubesc cumva peste masura/
si nimanui n-am spus numele tau.
Dar imi permit sa te iubesc acum/
intr-un poem fantastic,si el vrea/
sa te sarbatoresc precum/
de ziua mea ar fi chiar Ziua ta!
Si nici o borna n-am sa las pe drum/
nici un indiciu nu va spune cine/
esti tu iubita mea si cum/
an dupa an sarbatoresti cu mine.
Zburam de ziua mea spre o Gradina/
si tu iubito cine esti nu stii/
caleasca noastra insa este plina/
de cantece voioase de copii.
Se vor mira cat suntem de frumosi/
ne vor ura preoti si farisei/
si multi ne vor huli invidiosi/
ca implinim mai multi ani decat ei…..
Si a cazut o noapte peste lume/
cei vii s-au prefacut iar in strigoi/
o noapte fara stele,fara nume/
caci toate stelele-au plecat cu noi.
Ajunsi acolo-n Valea Tineretii/
vin si nectar si-ambrozie vom bea/
si-n sclipitorii zori ai diminetii/
iti fac cadou iubito,ziua mea!
cu pretuire si dor–-stevapantelici
Cristian Buică – Castelul de hazard… :
Scriu.
” noptile Poetului sunt ingeri pe Cerul sufletelor ostenite de sete… ” – Sib.
scriu…
ştiu…
pare că în pustiu,
da-s viu …re-viu…
şi… scriu !!
sibilla
leo
Sibilla
