Mesajul PSD de Ziua internaţională a persoanelor vârstnice

motto:

” Ci un ocârmuitor nu este de folos decât atât cât poate să fie drept şi nepărtinitor şi să-i împiedice pe cei puternici să-i obijduiască pe cei slabi şi pe cei mărunţi; de nu, el este fără de folos. ”

*******

Mesajul PSD de Ziua internaţională a persoanelor vârstnice

În anul 1991, Organizaţia Naţiunilor Unite a stabilit ziua de 1 octombrie ca „Ziua Internaţională a Persoanelor Vârstnice”. Cu ocazia acestei zile, PSD doreşte să felicite toate persoanele în vârstă şi să le ureze multă sănătate. Social democraţii consideră că ziua de 1 octombrie nu trebuie să fie doar un prilej de omagiere, ci şi un prilej de reflecţie asupra condiţiei actuale a pensionarilor şi o ocazie de a readuce la cunoştinţa opiniei publice problemele reale ale persoanelor de vârstă a treia.
Este firesc şi omenesc a solidariza cu persoanele vârstnice, care nu trebuie să se simtă excluse social. Însă, această dorinţă trebuie tradusă în fapte prin asigurarea unui trai fără privaţiuni majore pentru vârstnici, prin integrarea şi valorificarea experienţei lor de viaţă în proiectele ţării. Considerăm că este absolut necesară existenţa unei preocupări de a găsi, cât mai grabnic, soluţii pentru îmbunătăţirea traiului zilnic al persoanelor în vârstă şi, desigur, al pensionarilor.
Grija societăţii şi, în special, a celor care conduc destinele acestei ţări, ar trebui să se îndrepte spre identificarea soluţiilor de protecţie a pensionarilor, respectiv a vârstnicilor. Aceasta este o datorie morală şi, în acelaşi timp, constituţională!

Cum şi-au îndeplinit guvernanţii actuali această datorie de onoare? Prin neacordarea, vreme de 2 ani, a nici unei indexări a pensiilor, deşi din luna octombrie 2009 şi până în prezent indicele preţurilor de consum a crescut cu cca. 12 puncte procentuale.
Prin introducerea, începând cu luna ianuarie 2011, potrivit prevederilor Codului Fiscal modificat, a obligativităţii plăţii contribuţiei individuale de sănătate – 5,5% din pensie, pentru toţi pensionarii cu pensii mai mari de 740 lei.
Motivaţia pentru luarea acestor măsuri o constituie deficitele majore înregistrate de bugetul de pensii şi cel de sănătate. Dar aceiaşi guvernanţi uită că principalii datornici la aceste bugete sunt marile regii autonome şi societăţi comerciale cu capital majoritar de stat, ale căror datorii ar putea acoperi o parte importantă din aceste deficite.

Ce propune, ca măsuri imediate, PSD: indexarea pensiilor cu rata inflaţiei, conform prevederilor legii; introducerea în lege a unei reglementări care să prevadă posibilitatea majorării valorii punctului de pensie în cursul exerciţiului bugetar, în situaţia în care inflaţia creşte cu mai mult de 5%; modificarea Legii pensiilor astfel încât valoarea punctului de pensie să crească anual cu un procent care să acopere 100% inflaţia şi cu cel puţin 50% creşterea reală a salariilor, precum şi scutirea de la participarea la mecanismul de coplată în cadrul asigurărilor de sănătate a pensionarilor cu o pensie mai mică de 1.000 lei.

Asigurăm persoanele vârstnice că vom milita în continuare pentru aducerea în prim-planul preocupărilor autorităţilor statului şi a publicului problemele vârstnicilor – deloc uşoare şi deloc puţine – care le fac viaţa grea.
Considerăm că pentru noi este o datorie de onoare să promovăm măsuri menite să ofere pensionarilor, tuturor persoanelor de vârsta a treia, condiţii mai bune de trai.

Victor Ponta,
Preşedintele Partidului Social Democrat
Liviu Dragnea,
Secretar General

*******

Președintele PSD a  subliniat că România a pierdut peste 700 de mii de locuri de muncă în doi ani de zile, iar țara noastră s-a împrumutat în luna septembrie cu cea mai mare rată de dobândă din UE, cu excepția Greciei. Liderul PSD a mai adăugat că USL i-a propus lui Traian Băsescu un Comitet anti-criză la ultimele consultări de la Cotroceni, pentru rezolvarea situației economice, dar președintele A REFUZAT  categoric.

”Până acum, singura preocupare a celor de la Guvernare a fost cum amână alegerile, în câte tururi face acele alegeri, cum fac ei să câștige acele alegeri. Nu-i preocupă deloc ce țară guvernează în acest moment și mai ales ce țară vor lăsa viitorilor guvernanți. Pentru noi, subiectul numărul unu nu reprezintă cum facem alegeri să câștigăm, ci cum facem să salvăm România dintr-o catastrofă economică și socială, spre care guvernul actual ne duce cu o incompetență și o corupție neegalate în cei 21 de ani extrem de tensionați ai politicii românești” – VICTOR PONTA

*******

Repetabila povară

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor…
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga…

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns….

Adrian Păunescu

” Eu ştiu că am părinţi şi cine are părinţi trebuie să-i respecte, să nu-i uite. Să nu creadă cineva că a-nceput Teatrul cu el. E plin teatrul de asemenea suficienţe. Unii rămân în istorie, alţii nu rămân cu nimic!!! ” – Dem Rădulescu