„Cel mai performant Guvern: cea mai mare factură la încălzire”

„Cel mai performant Guvern: cea mai mare factură la încălzire”

Uniunea Social Liberală a depus  luni la Camera Deputaţilor o moţiune simplă pe tema ajutoarelor la încălzire – „Cel mai performant Guvern: cea mai mare factură la încălzire”.

textul Motiunii simple privind eliminarea subvenţiilor la încălzire.

Moţiune simplă

În motivarea moţiunii simple sunt prezentate următoarele considerente:
1. Încălcarea prevederilor Constituţiei României art.47 privind obligaţia statului de a asigura cetăţenilor un nivel de trai decent, precum şi articolele 34 şi 35 privind ocrotirea sănătăţii şi dreptul la un mediu sănătos.
2. Afectarea siguranţei naţionale ca urmare a afectării funcţionării SEN prin închiderea capacităţilor de producţie a energiei electrice în cogenerare precum şi prin creşterea dependenţei de o singură sursă de materie primă energetică.
3. Sacrificarea a 1.2 milioane de familii în plină iarnă obligaţi să aleagă între „a se hrăni sau a se încălzi”.
4. Compromiterea Strategiei de Dezvoltare Durabilă a României.
5. Haosul organizatoric, instituţional şi legislativ în domeniul energetic, lipsa strategiei energetice a României, lipsa strategiei de termoficare, nepreluarea directivelor europene în domeniul energiei şi legislaţia secundară confuză au culminat prin abandonarea sistemului de termoficare şi transferul întregii responsabilităţi pe seama populaţiei.
6. Afectarea în mod dramatic a bugetelor autorităţilor locale şi a posibilităţilor şi aşa reduse de dezvoltare a acestora, fără şansa unei alternative pentru iarna 2011-2012.

Doamnelor, Domnilor, Stimaţi colegi,

“Cu ce au greşit 5 milioane de români, mai ales femeile, copiii, bătrânii, pentru ca astăzi să fie penalizaţi de Guvern?”
Cum ar putea România să iasă din criză şi populaţia să supravieţuiască dacă, pe de o parte, Guvernul taie salariile şi, implicit, diminuează puterea de cumpărare, iar pe de altă parte, tot prin măsuri administrative creşte toate preţurile?
Cum ar putea fi asigurată ieşirea din criză a României dacă Guvernul impozitează pensiile, taie ajutorul pentru handicap, norma de hrană, asistenţa medicală, medicamente şi proteze, cuantumul indemnizaţiilor acordate pentru susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, indemnizaţiilor pentru mame şi a indemnizaţiei de şomaj, reduce salariile cu 25%, etc. si în acelaşi timp, să se înregistreze majorări ale tuturor preţurilor, cunoscut fiind faptul că influenţa lor se extinde în tot spaţiul economic şi social dintre care cele din domeniul energetic fiind cele mai importante, cu atât mai mult cu cât Guvernul a recurs la majorări de preţuri de 10% la gaze naturale, 9% la energie electrică, iar la energie termică – cu valori cuprinse între 30% şi 300%?
De ce în aceste condiţii oficialii puterii sunt surprinşi de deteriorarea continuă a indicatorilor macroeconomici, de scăderea continuă a consumului şi, mai ales, de deteriorarea dramatică a nivelului de trai. INS a informat deja Guvernul, încă din iunie, că o mare parte a cheltuielilor cu întreţinerea locuinţei, respectiv circa 25%, este absorbită de cheltuielile cu utilităţile necesare funcţionării şi încălzirii locuinţei. Este cunoscut că directivele UE precizează că, la un nivel al costurilor mai mare de 10% pentru încălzirea locuinţei, familia respectivă este considerată ca fiind “săracă” şi, în consecinţă, Guvernul este obligat să găsească soluţii, nu să transfere întreaga povara populaţiei.
Dacă pragul costurilor pentru energia termică, la nivelul UE este de 10% acesta fiind nivelul maxim de suportabilitate, în România, la un nivel deja de 20%, 5 milioane de familii sunt aruncate în sărăcie lucie, adică “13.855.624 de suflete” numărate chiar de Preşedintele României, care le transmitea acestor romani că Statul nu îi mai reprezintă, invitându-i să caute soluţii de supravieţuire în afara ţării.
Cum ar putea, în aceste condiţii, românii consideraţi asistaţi social să dobândească alt statut şi să respecte îndemnul Preşedintelui, respectiv să “ne solidarizăm în jurul obiectivului de a fi ceva mai mult decat un stat asistat”, când executivul, prin neperformanţă, neprofesionalism şi corupţie la nivelul cel mai înalt, acţionează contrar intereselor lor?
Cu toate acestea, în mod surprinzător, Guvernul decide să transfere întreaga neperformanţă guvernamentală pe seama populaţiei, obligând-o să se confrunte cu facturi de coşmar la încălzire pentru această iarnă. Autorităţile locale nu pot suporta peste noapte şi cota de subvenţie ce a revenit până acum Guvernului. O parte din primari au anunţat deja dublarea facturilor, majorarea tarifului fiind deja operată încă de la 1 august. Spre exemplu, în Capitală, unde sunt 570.000 de apartamente ce primesc apă caldă şi căldură în sistem centralizat, populaţiei i s-a aplicat deja o majorare de 36% începând cu 1 august 2011, respectiv o creştere de la 124 lei/Gcal la 169 lei/Gcal. Din păcate, vestea proastă pentru bucureşteni este că, prin eliminarea subvenţiei, tariful gigacaloriei va cunoaşte o nouă majorare, până la nivelul preţului real, respectiv 317 lei/Gcal.
Situaţia este similară în toate marile oraşe din ţară, unde preţul real al gigacaloriei variază între 315 la Iaşi, spre exemplu, şi 534 lei/ Gcal la Alba Iulia. Preţuri de peste 400 lei se înregistrează şi în alte oraşe din: Dâmboviţa, Teleorman, Braşov, Buzău, Botoşani, Caraş-Severin, Sălaj, Cluj.
La o parte din aceste municipii, acumularea de datorii către furnizorii de combustibili au condus deja la sistarea apei calde pentru zeci de mii de familii.
În aceste condiţii, întrucât sistemele de termoficare sunt programate a fi pornite la mijlocul lunii octombrie, autorităţile locale au de ales între a lăsa populaţia în frig în această iarnă sau de a-şi anula orice alt program de dezvoltare a localităţii şi, implicit, de a-şi afecta toate programele de asistenţă socială.
În plus, familiile nevoiaşe beneficiau şi de ajutoarele de caldură în funcţie de veniturile pe care le obţineau. Prin dispariţia subvenţiei de la Guvern, noua limită admisă este de 786 lei/membru familie, limită de la care mai bine de 1,2 milioane de familii sunt condamnate a alege între: “să se hrănească sau să se încălzească”.
Alimentarea cu apă caldă şi căldură, sistemul centralizat de termoficare, ajutoarele pentru încălzire, subvenţia la energie termică, sunt teme îndelung discutate şi extrem de sensibile ca urmare a condiţiilor tehnice în care se află sistemul de termoficare şi, mai ales, a implicaţiilor sociale, afectaţi fiind mai bine de 5 milioane de oameni.
Criza economică, cu care se confruntă România astăzi şi, prin urmare, provocările fără precedent la care sunt supuşi românii, reprezintă motive suficient de solide pentru a determina asumarea unui set de măsuri clare, eficiente şi imediate în vederea soluţionării unuia dintre factorii cei mai agresivi ce determină accelerarea sărăcirii populaţiei.
După nenumăratele programe şi strategii, totuşi, în mai 2009, s-a definit un set de măsuri privind salvarea sistemului centralizat de termoficare, în special în marile aglomerări urbane şi de ajutorare a populaţiei vulnerabile, însa nu s-a întreprins nici o măsură în mod concret de atunci până astăzi, iar acum, în mod inexplicabil, Guvernul abandonează sistemul de termoficare condamnând deopotrivă producatorii dar, mai ales, populaţia ramasă fără alternative în pragul iernii.
Noi, reprezentanţii opoziţiei am încercat să sprijinim demersurile Executivului în definirea unui cadru legislativ privind asigurarea resurselor de materie primă energetică, de promovare a tehnologiilor de înaltă eficienţă, de susţinere a consumatorului vulnerabil, de stabilire a unui cadru legislativ secundar încurajator pentru investitori. Pentru toate acestea am iniţiat propuneri legislative, proiecte, am identificat soluţii de finanţare, ne-am implicat în grupuri de lucru alături de ministerele şi instituţiile direct implicate.
O parte din aceste întâlniri s-au desfăşurat la Ministerul Administraţiei şi Internelor, Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, o altă parte în teritoriu, la nivelul autorităţilor locale şi chiar în cadrul comisiilor parlamentare unde am adus în discuţie cel puţin următoarele teme:
un nou cadru legislativ ce vizează definirea consumatorului vulnerabil;
promovarea cogenerării de înaltă eficienţă;
eficienţa energetică;
asigurarea de materii prime energetice.
Poate s-ar fi putut face şi mai mult din partea opoziţiei, un lucru este cert şi anume: principalele măsuri, soluţii de finanţare, scheme de bonus în vederea încurajării investitorilor, soluţiile pentru perioada de tranziţie, atât pentru producători cât şi pentru populaţie, au fost identificate şi puse la dispoziţia Guvernului. Cu toate acestea, iarăşi, extrem de surprinzator, iniţiativele noastre legislative au fost tergiversate inexplicabil şi încă se află în dezbatere parlamentară, unele fiind amânate chiar din faza votului final, întâmpinând diverse piedici inclusiv din partea Executivului în sprijinul căruia au fost iniţiate.
Nu putem să nu ne întrebăm ce anume s-a întâmplat ca timp de doi ani niciuna din aceste măsuri să nu poată fi promovată şi, în final, să asistăm cu toţii la această decizie năucitoare, respectiv acum, în prag de iarnă, producătorii să fie abandonaţi iar populaţia, şi aşa vulnerabilizată de celelalte măsuri guvernamentale, să fie sacrificată şi obligată să preia întreaga responsabilitate financiară a unui sistem deficitar şi imposibil de gestionat de către actualul Guvern.
Prin multe alte moţiuni, guvernului Boc i s-au adus critici dure, reproşuri, acuze, unele în termeni extrem de duri. S-a văzut însă că nu a ajutat la nimic, de aceea prin această moţiune am dori să lăsăm drept mărturie argumentele noastre ca o demonstraţie că există alternativă, că există soluţii, că există resurse financiare şi că este inexplicabil de ce, cu toate acestea, Guvernul refuză să îşi asume măsurile, nu numai corecte, dar şi obligatorii în această perioadă.
Drept pentru care ne-am propus ca această moţiune să fie o moţiune a argumentelor şi soluţiilor.

Vom face o prezentare atipică moţiunilor simple de până acum supunând atenţiei dvs:
situaţia la zi a sistemelor de termoficare, aşa cum a rezultat în urma dezbaterilor publice, materialelor prezentate de reprezentanţii producătorilor, autorităţilor locale şi ai asociaţiilor de locatari, comunicate inclusiv ministerelor direct implicate,
cadrul legislativ existent şi abandonat de actualul Guvern,
modul de gestiune a situaţiei de către Guvern şi consecinţele directe si imediate asupra nivelului de trai al populaţiei.
Sperăm că aceste informaţii şi argumente să constituie o baza corectă de informare pentru toţi parlamentarii cât şi pentru membrii executivului astfel încât să puteţi desprinde, pe de o parte, măsurile imediate care trebuiesc întreprinse dar şi asuma concluziile şi propunerile noastre.

I. Starea actuală a sistemului de termoficare

Începând cu anul 2006, politica de tarifare nu a mai permis acoperirea integrală a costurilor energiei termice prin subvenţii. S-a desfiinţat pretul naţional de referinţă şi s-au adoptat preţuri locale de referinţă, greu de suportat în anumite localităţi.
Fondurile pentru retehnologizare, înlocuire sau reparaţii au fost total insuficiente din următoarele motive:
încasările de la populaţie nu au fost la nivelul facturat;
sistemul de subvenţii a fost insuficient;
programele guvernamentale de investiţii pentru retehnologizare au fost sărace şi au fost promovate când deja multe sisteme erau în « colaps »;
autorităţile locale, în calitate de proprietari ai sistemelor centralizate de încălzire, nu au avut resurse pentru investiţii în reabilitarea şi modernizarea acestora;
ca urmare a lipsei reabilitărilor, eficienţa centralelor atinge cu greu 60% faţă de nivelul tehnicii actuale care impune o eficienţă de 75%, pierderile pe reţele ating 40% faţă de nivelul recomandat de 18%. Dacă se ia în considerare şi faptul că pierderile de căldură prin pereţii clădirilor nereabilitate sunt de aproximativ 50% faţă de nivelul recomandat de 25%, avem imaginea necompetitivităţii în care au ajuns sistemele de încălzire centralizată în raport cu nevoile reale ale consumatorilor.
politica de tarifare neadecvată a autorităţilor de reglementare nu a permis crearea de resurse financiare proprii de retehnologizare şi dezvoltare.
Fondurile deficitare au condus la desfiinţarea sistemelor cu eficienţă scăzută şi la decapitalizarea sistemelor cu eficienţă acceptabilă.
Obiectivele guvernamentale privind reducerea costului la energia termică nu au fost sprijinite şi prin programe pentru finanţare în vederea realizării unor lucrări de reabilitare completă a sistemelor sau de înlocuire a acestora, în schimb s-au impus limitări ale preţului la producători, fără suport real:
creşterea tarifelor nu oglindeşte situaţia reală ci este limitată la max 5-7% faţă de valoarea anterioară;
pierderile de exploatare (determinate de cauze obiective) nu sunt recunoscute drept cheltuieli eligibile pentru fundamentarea tarifelor viitoare;
reducerea producţiei în funcţie de numărul consumatorilor, temperaturile exterioare ridicate, perioadele de sistare a furnizării determinate de sistarea furnizării gazului natural, performanţa reală a sistemelor, duc la nerecuperarea în proporţie de 20-30% a cheltuielilor fixe (regăsite în tarife, dar raportate la producţii mai mari) , influenţă neluată în seamă la aprobarea unor noi tarife.
Sistemul de alimentare cu energie termică a fost proiectat pentru un anumit număr de consumatori.
O situatie extrem de gravă a fost creată chiar de către Executiv care, prin încurajarea debranşării de la sistem, a contribuit la dezechilibrarea acestuia şi funcţionarea la sarcini parţiale, la creşterea costurilor şi, implicit, a creanţelor şi arieratelor, atât pentru producatorii din subordinea MECMA, cât şi pentru cei aflaţi în subordinea autorităţilor publice locale. Pentru o parte din aceştia, Guvernul a atins o nouă performanţă prin neplata subvenţiilor de la buget, generând un nivel record pe lanţul creanţe-arierate care, spre exemplu, pentru un singur producator, a ajuns să depăşească 200 milioane euro.
Nerespectarea de către Guvern a propriilor angajamente bugetare a determinat producătorii să angajeze credite cu dobânzi foarte mari, pe termen scurt, încărcând şi mai mult costurile şi aşa mari, datorate ineficienţei şi vechimii echipamentelor.
De asemenea, lipsa de coordonare de către Guvern a deciziilor autorităţilor de reglementare, respectiv ANRE şi ANRSC, a permis stabilirea de către acestea, în mod eronat, a pierderilor ca procent din energie, fapt care nu are nici o legătură cu fenomenul fizic.
Aceste procente s-au materializat în datorii ale operatorilor de termoficare de peste 3.5 miliarde lei la sfârşitul anului trecut, din care numai datoriile către bugetul de stat erau de circa 1 miliard lei.
Iar procentul pierderilor sistemului de alimentare cu energie termică este o exigenţă legată de încărcarea sistemului la capacitatea proiectată, dar care nu stă în puterea operatorului să fie corectată datorită următoarelor motive:
cererea de energie termică a scăzut continuu ca urmare a contorizării la branşament, nerealizarii programului de izolare a blocurilor de locuinţe (geamuri termopan, anvelopare exterioară), precum şi reducerii consumului în corelaţie cu puterea de cumpărare;
debranşarea consumatorilor de la sistem a fost încurajată de Executiv şi de reprezentanţii puterii în condiţiile inexistenţei suportului legal;
nu au fost alocate fonduri suficiente pentru reabilitarea sistemului.
Sistemele centralizate de alimentare cu caldură s-au confruntat cu o publicitate negativă generalizată, care a influenţat decizia clienţilor pentru debranşare şi pe care o vedem reactivată astăzi, prin toate mijloacele media tot ca urmare a deciziei Guvernului.
PDL a susţinut debranşarea înca din anul 2005 promovând chiar o ordonanţă de urgenţă în acest sens, respectiv “OUG nr. 91/2005 privind instituirea Programului de acordare a unor ajutoare băneşti populaţiei cu venituri reduse care utilizează pentru încălzirea locuinţei gaze naturale”.
Practic, acela a fost momentul în care PDL a condamnat definitiv sistemul centralizat de termoficare. În ciuda tuturor intervenţiilor de la această tribună, din partea noastră, de la acel moment, prin care v-am atenţionat asupra efectului distructiv al acestui program asupra termoficării din România, lobby-ul producătorilor şi importatorilor de centrale termice de apartament a primat cu succes în faţa argumentelor noastre şi specialiştilor din domeniu.
Deşi atrăgeam atenţia că, prin ordonanţa de urgenţă menţionată, Guvernul” nu face altceva decât să încurajeze debranşarea de la sistemul centralizat contravenind directivelor UE prin modalitatea de acordare a subvenţiilor şi ajutorului bănesc, precum şi prin modul discriminatoriu de aplicare a acesteia “, PDL-ul anului 2005 susţinea prin vocea unui parlamentar de la acea vreme, de la această tribună, la dezbaterea legii de aprobare a ordonanţei de urgenţă că, citez: “problema care cred că este însă importantă este că Guvernul vine cu o măsură importantă de protecţie socială, aducând o serie de valenţe multiple acestei legi care, evident, trebuie puse în evidenţă….Având în vedere şi costurile şi numărul beneficiarilor, practic, dintr-un număr potenţial de 200 de mii de familii şi persoane singure, care sunt potenţialii beneficiari ai acestei ordonanţe, din care numai în acest an 26.000 de familii vor intra în primirea acestor ajutoare şi ţinând în cont şi de costurile acestei măsuri, aproximativ 390 de miliarde lei vechi în acest an şi circa 3.000 de miliarde pentru realizarea întregului program, Grupul parlamentar al PD va susţine Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului “ (scuze pentru eventuala incoerenţă a acestui pasaj de text, dar am citat mot-à-mot).
Iată că înregistrarea intervenţiei reprezentanţilor PDL, de la microfonul plenului, demonstrează acum limpede că intenţiile de atunci şi actuale vizează clientelismul politic, comisionarea în interesul unui grup restrâns de persoane în schimbul desfiinţării sistemului centralizat şi sacrificarea fără nici o remuşcare a populaţiei.
Lipsa contorizării la branşament şi a contorizării individuale, alături de efectuarea cu întârziere a acestora, datorită lipsei de fonduri, au întărit factorul subiectiv generând debranşările masive în favoarea centralelor de apartament sau chiar a încălzirii cu mijloace improvizate.
Lipsa anvelopării clădirilor din România a condus la facturi de încălzire mai mari decât în ţările occidentale, prin aceasta explicându-se şi nivelul ridicat al arieratelor.
In fapt acest program a fost o măsură directa de distrugere a sistemului de termoficare prin subvenţionarea producătorilor şi importatorilor de centrale de apartament, nicidecum de ajutorare a populaţiei.
Ca o primă concluzie putem spune că Guvernul ar fi trebuit să susţină sistemele de încălzire centralizată de înaltă eficienţă printr-un plan de acţiune de redimensionare, modernizare, retehnologizare şi nu de desfiinţare a lui.
Pe lângă finanţarea investiţiilor în sistemele de termoficare, trebuiau continuate şi programele de investiţii în contorizarea individuală şi în reabilitarea termică şi anveloparea clădirilor. In oraşele mijlocii şi mari, trecerea de la sistemele centralizate existente la soluţia individuală de încălzire cu centrală de apartament, pe lângă impactul şi consecinţele negative prezentate, are următoarele inconveniente:
costul de investiţie însumat în centrale de apartament şi refacerea reţelelor de gaze naturale este dublu faţă de costul retehnologizării sistemului centralizat;
dependenţa exclusivă a consumatorilor de o unică sursă de gaze naturale din import, scumpă şi care are o prognoză de creştere accentuată a preţului.
In cazul renunţării la sistemele de încălzire centralizate, România nu-şi poate atinge angajamentele faţă de UE legate de creşterea eficienţei energetice cu 20% şi de reducere a emisiilor cu 20%, respectiv de utilizare a resurselor regenerabile de energie în proporţie de 24 % şi păstrarea securităţii energetice.
In memorandumurile de finanţare încheiate, fondurile sunt destinate finanţării sistemelor centralizate şi nu sistemelor individuale, deci ar deveni imposibilă accesarea acestor fonduri.

II. O altă greşeala fundamentală a fost realizată în domeniul reglementării.
Astfel, pentru reglementarea activităţilor energetice funcţionează în prezent două autorităţi naţionale, şi anume: ANRE (pentru energie electrică şi cogenerare şi pentru gaze naturale) şi ANRSC (între altele, pentru încălzire urbană din centrale termice).
Se constată însă o lipsă în coordonarea celor două autorităţi, apartenenţa lor la ministere diferite determinând menţinerea concurenţei dintre centralele termice de apartament ce utilizeaza gaze naturale şi cogenerarea de înaltă eficienţă.
În absenţa unor măsuri, reglementări şi semnale economice corecte de preţ al energiei la consumatori, aceste aspecte au produs mutaţii şi perturbări greu de corectat ce au condus la compromiterea cogenerării, ca soluţie economică corectă, în favoarea încălzirii individuale.
În ceea ce priveşte reglementarea energiei termice, aceasta este atât în competenţa ANRE, pentru producerea în cogenerare, cât şi în competenţa ANRSC, pentru producerea în centrale termice şi pentru transportul, distribuţia şi furnizarea căldurii. Astfel, un operator economic care exploatează întreg sistemul centralizat, în care sursa de producere este în cogenerare este reglementat de două autorităţi, care aplică principii şi metode de reglementare de multe ori diferite; la acestea se adaugă autorităţile locale prin stabilirea preţului local de furnizare.
În cadrul procesului de emitere a autorizaţiilor şi licenţelor, ANRE acordă dreptul de exploatare comercială a instalaţiilor (în proprietatea unui operator sau care le-a preluat în concesiune), în timp ce ANRSC acordă dreptul de exploatare pe baza competenţelor dovedite, deci un operator poate deţine licenţa chiar dacă nu exploatează instalaţiile din SACET. Durata pentru care se acordă licenţele este diferită: în cazul ANRE, poate fi de până la 25 ani, în concordanţă cu durata unui contract de concesiune, în timp ce durata de valabilitate a unei licenţe ANRSC este de cel mult cinci ani.
De asemenea, metodologiile de stabilire a preţurilor au la bază principii diferite: ANRE aplică rata reglementată de rentabilitate a activelor, în timp ce ANRSC aplică metoda cost plus, acceptând o cotă de profit de cel mult 5%.
Exigenţele impuse de participarea la piaţa de energie electrică sunt o altă greutate întâmpinată de producătorii în cogenerare, deoarece:
sunt supuşi riscului tranzacţionării la preţ marginal , mai mic decât costul de producere, în condiţiile în care oprirea instalaţiilor ar necesita costuri mari de pornire-oprire;
pentru unităţile care nu au rezervă în funcţionare 100%, plata unor cheltuieli mari pentru dezechilibre, determinate de fiabilitatea redusă a instalaţiilor şi inerţia mare a sistemului ce funcţionează prin ardere de lignit;
plata unor garanţii, în avans (la OPCOM), în condiţiile în care producătorul nu are disponibilităţi băneşti, iar situaţia economică nu permite accesarea unor credite;
tarife bazate pe criterii impuse de eficienţă, în condiţiile în care reducerea continuă a cererii de energie termică a determinat funcţionarea la sarcini parţiale, dar la costuri totuşi mai mici decât funcţionarea în surse separate pentru producerea energiei termice;
reducerea continuă a duratei anuale de funcţionare cu efecte asupra creşterii costurilor fixe unitare, care nu pot fi luate în consideraţie (ar rezulta creşteri de tarife prea mari şi care nu au fost acceptate de către autoritate).
Trebuie menţionat în mod special efectul defavorabil al reglementărilor ANRE privind metoda de alocare a costurilor din cogenerare, între electricitate şi căldură, metodă prin care energia termică produsă în cogenerare a devenit necompetitivă în faţa soluţiilor alternative de încălzire individuală. Costul ridicat al căldurii a mărit presiunea atât asupra consumatorilor, cât şi asupra bugetelor locale pentru ajutoare sociale. Pe de altă parte, aplicarea acestei metode a descurajat investitorii străini şi a discreditat cogenerarea.
În concluzie, autorităţile de reglementare s-au axat pe respectarea unor ţinte de reducere a tarifelor impuse, fără ca acestea să fie bazate pe un suport real, fonduri de reabilitare, facilităţi pentru producători.
De fapt, problemele sociale legate de puterea redusă de cumpărare, au fost transferate producătorilor de energie termică, respectiv autorităţilor locale care la rândul lor le-au transferat în totalitate populaţiei.
Metodologiile de reglementare ale autorităţilor actuale nu asigură condiţii pentru constituirea sursei financiare necesare pentru retehnologizări sau investiţii noi.
Coordonarea politicilor de reglementare impune existenţa unei singure autorităţi de reglementare pentru energia termică produsă şi livrată în sistem centralizat, cu toate acestea, deşi au fost comasate nenumarate instituţii şi autorităţi, în cadrul deciziilor Guvernului de ieşire din recesiune, acolo unde era imperios necesar au ramas autoritati care se “calcă pe picioare”, cum este cazul ANRE şi ANRSC accentuând birocraţia, confuzia şi majorând costurile.
Spre deosebire de alte ţări cu climat temperat, în care funcţionează o singură strategie energetică şi o singură lege pentru acest sub-sector al energeticii naţionale, în România au fost elaborate mai multe strategii şi un întreg pachet de legi, hotărâri, ordonanţe, ordine de miniştrii, precum şi un numar ridicat de reglementări secundare, insuficient de corelate între ele.
Strategiile energetice publicate în perioadele guvernelor anterioare, au fost contestate şi neacceptate, încă de la postarea pe internet.
La această dată, din punct de vedere al strategiei energetice naţionale, există doar documentul postat pe site-ul MECMA : „Elemente de strategie energetică pentru perioada 2011-2035. Direcţii şi obiective strategice în sectorul energiei electrice” şi documentul MAI: „Serviciul public de încălzire. Principii pentru deschiderea pieţei”. Nefiind legiferate, aceste documente exprimă doar intenţii de evoluţie, rezultate din compilarea materialelor redactate de-a lungul anilor, insuficiente pentru fundamentarea unor strategii coerente, unitare, pentru atragerea de investiţii în sursele de înaltă eficienţă energetică, clamate şi solicitate de toate organismele europene.
Actorii pieţei energiei termice distribuite prin SACET-uri (Sistemele de Alimentare Centralizată cu Energie Termică), respectiv: populaţia, autorităţile locale, operatorii de termoficare, furnizorii de energie primară (companiile miniere, companiile petroliere şi cele furnizoare de gaze naturale, silvicultorii, fermierii care deţin culturi de cereale, procesatorii din unele subramuri ale industriei alimentare), nu dispun, în prezent, de un program strategic, de lungă durată, asumat prin consens, pentru orientarea, cu risc redus, a finanţărilor în energetica urbană şi rurală.
Este, credem extrem de relevantă o parcurgere a cadrului legislativ existent, aprobat de actuala putere, pentru a înţelege haosul legislativ creat şi care face inutilă şi ineficientă întreaga activitate din ultimii 12 ani. Putem observa astfel, că au fost emise o serie de acte normative, că instituţii, autorităţi, ministere, Parlamentul Romaniei au fost mobilizate şi implicate în elaborarea unui cadru legislativ extrem de complex şi laborios, în mod inutil. Astfel:

Legislaţia privitoare la serviciile publice :

Legea 51/2006 – Legea serviciilor comunitare de utilităţi publice
Legea 325/2006 – Legea serviciului public, de alimentare cu energie termică
Legea 220/2008 pentru promovarea producerii energiei din surse regenerabile
Legea 178/2010- Legea parteneriatului public –privat
H.G. 717/2008- Procedura cadru de organizare si atribuire a contractelor de delegare a gestiunii serviciilor publice
H.G. 745/2007- Regulamentul de acordare a licenţelor în domeniul serviciilor de utilităţi publice
OG 22/2008 privind eficienţa energetică şi promovarea la utilizatorii finali a surselor regenerabile de energie
H.G.409/2009- Norme metodologice de aplicare a OG 22/2008

Legislaţia privind stabilirea preţurilor:

Ordin ANRSC 66/2007- aprobarea metodologiei de stabilire , modificare şi ajustare a preţurilor pentru energia termică
OUG 43/2005- modificarea si completarea OUG 5/2003
Ordin Comun ANRSC – ANRE 21/2006- privind stabilirea preţului local de referinţă şi a sumelor necesare compensării combustibilului
O.G.36/2006- Instituirea preţurilor locale de referinţă
Legea 483/2006 pentru aprobarea O.G. 36/2006, abrogată şi aceasta, de foarte puţin timp, de OUG 69/2011
Ordin al Ministrului Administraţiei şi Internelor 125/2007- aprobarea schemei de ajutor de stat [ …] către societăţile care produc, transportă şi distribuie energie termică
Ordinul comun ANRSC –ANRE 439/2009- modificarea şi completarea metodologiei de stabilire a preţului local de referinţă şi a sumelor necesare pentru compensarea combustibilului.

Legislaţia privind reabilitarea termică a clădirilor:

Legea 372/2005- performanţa energetică a clădirilor
OUG 186/2005- modificarea OUG 174/2002
Legea 260/2006- aprobarea OUG 186/2005

Legislaţie privind Asociaţiile de proprietari:

Legea 230/2007- privind infiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari
Legea 175/2010- modificarea Legii 230/2007
Ordinul 343/2010- privind repartizarea consumurilor de energie termică între consumatorii din imobile de tip condominium

In concluzie, se poate observa că:
Legislaţia în domeniul încălzirii urbane stufoasă şi insuficient corelată s-a dovedit şi inutilă pentru că, în final, iată, sistemul de termoficare este abandonat;
Legile şi reglementările, apărute în perioada 2005-2010, nu sunt aplicate cu consecvenţă. Astfel, sistemele de încălzire centralizate nu sunt protejate în mod real prin aplicarea acestor reglementări.
Unul din cele mai grave efecte ale neaplicarii legislaţiei este că s-a ajuns la situaţia cvasigeneralizată de coexistenţă în acelaşi bloc, a 2-5 sisteme diferite de încălzire: termoficare, centrală de apartament, calorifere electrice, sobe pe lemne şi cărbune, precum şi apartamente fără nici un sistem de încălzire! Aceasta este o direcţie care conduce la falimentul tuturor acestor sisteme de încălzire.
În prezent nu există un program strategic, de lungă durată, asumat prin
consens, pentru orientarea, cu risc redus, a finanțărilor în energetica
urbană.
Statutul Asociaţiilor de Proprietari conform legislaţiei actuale nu responsabilizează Asociaţia de Proprietari privitor la garantarea încasării contravalorii serviciului de termoficare.
Conformarea la normele de mediu reprezintă investiţii care depăşesc cifra de afaceri a centralelor de termoficare, aduc costuri suplimentare de operare ducând la majorarea pretului energiei termice. Prin aceasta, ele sunt descurajante şi inaccesibile operatorilor şi proprietarilor centralelor, în afara unor programe de finanţare nerambursabilă.
Din cele 96 de sisteme de incălzire centralizată, numai 15 au fost preselectate pentru accesul la fonduri UE (POS mediu), iar dintre acestea, numai pentru 8 au existat fonduri suficiente.
Aceste 8 aplicaţii, care au avut durata de avizare de peste 2 ani, sunt întîrziate faţă de termenele de conformare.
Prin investiţia pentru conformarea la normele de mediu, impactul poluant al sistemelor centralizate se diminuează semnificativ, în timp ce la centralele individuale aplicarea unor asemenea masuri nu este posibilă, acestea ramânând o sursă de poluare permanentă.
Legislaţia referitoare la emisiile de CO2 previzibilă pentru perioada 2013 – 2020 afecteaza preţul căldurii cu costuri suplimentare, iar ultima decizie a UE de a penaliza România prin suspendarea tranzacţionării certificatelor de emisie de noxe se constituie într-o lovitură de graţie dată sistemului de producere a energiei, privându-l de o resursă financiară de ordinul a sute de milioane de Euro (iar despre responsabilitatea Guvernului în acest caz, nu s-a auzit nimic!);
Legislaţia de mediu şi legislaţia privitoare la emisiile de CO2 distorsionează concurenţa între sistemele centralizate şi încălzirea individuală întrucît centralele de apartament, deşi au emisii poluante şi emisii de CO2, nu fac obiectul nici unei reglementări.

Investiţiile de mediu nu produc valoare economică adăugată, în schimb generează cheltuieli suplimentare care trebuiesc recunoscute şi plătite ca atare de către consumatorul final.
Desigur, rezultatul principal al unui astfel de proiect este un mediu mai curat şi păstrarea locurilor de muncă.
Acesta este sensul nealterat şi real al conceptului de dezvoltare durabilă! Obţinerea doar a unui mediu mai curat prin anihilarea activităţilor umane şi prin anularea locurilor de muncă, evident nu este o ţintă acceptabilă. Pentru a intelege mai bine starea actuală a sistemului, prezentăm alăturat urmatoarele date:
Numărul de apartamente deservite de sistemele centralizate de alimentare cu energie termică este prezentat în tabelul următor, comparativ cu numărul total de apartamente din localităţi:

Numărul de apartamente deservite de sistemele centralizate de alimentare cu energie termică
Localitate deservită Numărul total de apartamente din localitate Număr apartamente racordate la sistem centralizat Localitate deservită Numărul total de apartamente din localitate Număr apartamente racordate la sistem centralizat
Arad 44,928 35,142 Craiova 77,315 68,067
Brăila 52,215 18,515 Bacau 60,000 23,226
Timișoara 122,195 88,200 Bucuresti 840000 570,517
Tg. Mureș 42,957 26,888 Vaslui 18,289 3,712
Focșani 29,438 20,407 Iasi 93,783 57,791
Cluj Napoca 83,749 50,263 Suceava 33,236 25,157
Mangalia 10,731 6,664 Pitesti 56,600 43,354
Giurgiu 15,826 15,487 Brasov 79,000 31,740
Alexandria 15,099 9,657 Ploiesti 64,883 59,977
Rm.Valcea 33253 30317 Botosani 33,200 14,125

Gradul de racordare al consumatorilor de caldură la sistemele centralizate
DIN ACESTE DATE REZULTĂ CĂ, ÎN ROMÂNIA, APARTAMENTELE DE BLOC SUNT RACORDATE ÎN PROPORŢIE DE 73 % LA SISTEME DE ÎNCĂLZIRE CENTRALIZATĂ, IAR NUMĂRUL LOCUITORILOR DESERVIŢI ESTE DE CCA 5 MILIOANE.

Situaţia preţului energiei termice la consumator

Din grafic rezultă că există discrepanţe de preţ de la o localitate la alta, situaţia datorându-se preţului combustibilului, pierderilor diferenţiate pe reţelele termice cât şi eficienţei diferenţiate de producere a energiei termice.

Situaţia subvenţiilor (I)

Situaţia subvenţiilor (II)

In cazul neasigurării subvenţiilor de la bugetul de stat, conform legislaţiei în vigoare recent promovate de Guvern, cuantumul acestora va trebui suportat de către autorităţile locale.
Aceste fapt va conduce la creşterea cuantumului subvenţiei locale grevând asupra bugetelor consiliilor locale. Există premisele ca majoritatea consiliilor locale să nu poată plăti această subvenţie, fiind obligate să aleagă doar între cele două variante, respectiv: să crească PLR (preţ local de referinţă) sau să nu platească subvenţia, ambele cu consecinţe negative asupra încasării facturilor de către operatori.

Situaţia preţurilor locale de referinţă

Preţul local de referinţă este egal cu preţul căldurii din care se scad subvenţiile de la bugetul de stat şi de la bugetul local:
PRL = PREŢ CĂLDURĂ – SUBVENŢIA BUGET STAT – SUBVENŢIA LOCALĂ

Situaţia preţurilor şi a subvenţiilor pentru anul 2010

Pentru anul 2010, preţurile plătite de populaţie s-au situat între 120 şi 250 lei/Gcal, iar preţul mediu la nivel naţional a fost de 183,6 lei/Gcal. In iarna 2011- 2012, preţurile plătite de populaţie vor fi cuprinse între 186 lei şi respectiv 534 lei.
Creşterea PLR-ului conduce la micşorarea gradului de suportabilitate al populaţiei.

III.Suportabilitatea

Pentru ca plata energiei termice să fie suportabilă de către bugetul unei gospodării, la nivel european, se consideră un prag convenţional de suportabilitate de 10 %.
Astfel, dacă cheltuielile cu energia termică sunt mai mari de 10 % din veniturile gospodăriei, acestea sunt nesuportabile.
În cazul ţării noastre, se consideră că pentru un apartament cu suprafaţa de 60 mp (2 sau 3 camere), consumul mediu anual de energie termică al acestei unităţi a fost calculat la 10 Gcal.
In condiţiile anului 2010 valoarea anuală a energiei termice pentru un apartament este
183,6 lei/Gcal x 10 Gcal = 1.836 lei,
iar pentru iarna 2011-2012 prin anularea subventiei, valoarea anuală a energiei termice, pentru acelaşi apartament, va fi cupinsă între 2200 lei şi 5340 lei.

Din analiza datelor INS privind veniturile medii pe gospodărie la nivel naţional, împărţite pe decile, exprimate în lei/lună, a rezultat că numai gospodăriile din decilele superioare 8, 9 şi 10, pot suporta preţul căldurii, astfel:

Decila Venituri anuale pe gospodarie (lei) 10 % din veniturile anuale (lei) Valoarea energiei termice (lei) Suportabilitate
1 9864 986,4 1836 NU
2 11856 1185,6 1836 NU
3 13116 1311,6 1836 NU
4 14832 1483,2 1836 NU
5 16752 1675,2 1836 NU
6 23652 2365,2 1836 NU
7 19836 1983,6 1836 DA
8 23652 2365,2 1836 DA
9 29412 2941,2 1836 DA
10 46572 4657,2 1836 DA

Prin urmare, chiar în condiţiile subvenţionării preţului energiei termice, în România valoarea energiei termice este foarte greu de suportat de către consumatori.
Aceasta demonstrează un nivel accentuat de sărăcire a populaţiei.
Termenul consacrat este de “Sărăcie Energetică”, fiind exact ceea ce le lipsea românilor pe lângă măsurile de austeritate adoptate de Guvern în ultima mie de zile.
Dacă retragerea subvenţiei de la bugetul de stat ar fi pusă în proporţie de 50% în factura populaţiei, pretul mediu plătit de populaţie ar creşte de la 183 lei/Gcal la cca 300 lei/Gcal. În aceste condiţii, costul anual al căldurii devine 30.000 lei şi este suportabil numai pentru gospodăriile din decila 10 îngreunând şi mai mult încasarea facturilor la energie termică.

IV.Evoluţia suportabilităţii

Suportabilitatea preţului căldurii evoluează în funcţie de:
evoluţia preţului combustibililor (tendinţa acestor preţuri este de creştere, în special pentru gazele naturale);
evoluţia veniturilor gospodăriilor;
reabilitarea reţelelor termice, care au pierderi de căldură de până la 40 % faţă de nivelul de pierderi optim de 18 %;
reabilitarea termică a clădirilor, prin care se pot realiza economii de energie termică pentru încălzire de cca 40-50 %;
retehnologizarea surselor de căldură prin introducerea unor unităţi performante de producere a căldurii şi prin implementarea măsurilor de mediu;
modul de finanţare al reabilitărilor şi retehnologizărilor, fonduri nerambursabile, credite bancare sau combinate, având ca efect introducerea costurilor de finanţare în preţul căldurii.
O evaluare aproximativă a suportabilităţii preţului nesubvenţionat al căldurii, pentru următorii 20 de ani, evidenţiază decilele care suportă preţul căldurii, pentru un oraş cu încălzire centralizată, conducând la concluzia că realizarea unui preţ suportabil pentru decilele inferioare este posibilă după 14 ani.
In concluzie, sistemele centralizate de încălzire nu pot fi desfiinţate în totalitate şi peste noapte. Ele pot şi trebuie să fie retehnologizate şi eficientizate. Renunţarea la acestea vine în contradicţie cu reglementările UE, dar şi cu practicile din ţările avansate tehnologic din Europa.
Fară sisteme centralizate de încălzire a localităţilor nu se pot atinge ţintele stabilite la nivel european privind eficienţa energetică, cogenerarea de înaltă eficienţă, utilizarea eficientă a resurselor regenerabile de energie şi obligaţia ca fiecare ţară să-şi asigure necesarul propriu de energie electrică.
În acest sens sunt de menţionat următoarele ţinte de atins de către România, realizări care depind nemijlocit de utilizarea sistemelor centralizate de încălzire:
Cotă de putere de 4.000 MW energie electrică realizată în instalaţii de cogenerare de înaltă eficienţă;
Cotă de 24% din resurse regenerabile din totalul necesar pentru acoperirea consumului final de energie; peste 50% din această cotă trebuie să revină biomasei şi ea nu poate fi atinsă dacă nu se folosesc eficient, în centrale electrice de cogenerare urbană, resursele de biomasă de care România, de altfel, dispune.
Înlocuirea sistemelor centralizate cu surse independente de căldură implică generalizarea, în localităţile mari, a centralelor de apartament pe gaze naturale. Acest lucru poate conduce la dependenţa tot mai ridicată de o singură resursă de materie primă energetică asigurată, cu preponderenţă, din import, adică gazul natural;
Preţul incontrolabil al gazului natural, în viitor, poate genera preţuri prohibitive pentru utilităţile urbane, dar şi o crestere a preţului la energia electrică, aceasta urmând să fie produsă în condensaţie;
20-30% din populaţie nu va avea posibilitatea de a investi în sursa proprie, fapt care genereaza disconfort şi degradarea clădirilor.
Ca urmare a creşterii preţurilor căldurii urbane, se va intensifica efortul statului şi al autorităţilor locale, pentru acordarea de ajutoare.
In consecinţă, putem desprinde următoarele concluzii:
Desfiinţarea sistemelor de încălzire centralizată ar însemna renunţarea la o infrastructură, la utilizarea combustibililor locali, a surselor regenerabile şi ar crea dependenţă de un singur combustibil, provenit din import.
Înlocuirea sistemului de încălzire actual cu sistemul de încălzire individuală va înrăutăţi suportabilitatea preţului căldurii pe termen lung.
30% din populaţia României (cea mai săracă, beneficiară astăzi de asistenţă) nu poate avea acces la sistemul individual din lipsa posibilităţilor de a investi şi întreţine acest sistem.
Din calculele efectuate până în prezent, efortul investitional la nivel national este estimat la nivelul a 10,5 miliarde Euro, din care peste 60 % este reprezentat de reabilitarea termică a clădirilor, necesar în orice variantă de încălzire a locuinţelor.
Investiţia în surse şi în reţele de aproximativ 4 miliarde Euro poate beneficia de cofinanţare din fonduri structurale. Acest efort financiar extrem de ridicat şi de neevitat la nivel naţional se va multiplica ca urmare a deciziei Guvernului de a anula subvenţia fără nicio altă măsură adiţională de atragere a investiţiilor, de calificare a producătorilor actuali în noua schema de bonus şi fără măsuri specifice de asigurare a materiei prime energetice şi respectiv, de protecţie a consumatorului vulnerabil.
Totodată, Uniunea Europeană a impus implementarea schemelor de sprijin pentru cogenerare de înaltă eficienţă şi pentru utilizarea resurselor regenerabile, în surse care deservesc sistemele centralizate.

Sistemele individuale ar necesita aceleaşi investiţii sau mai mari cu următoarele inconveniente:
lipsa de finanţare din fonduri europene şi guvernamentale;
pierderea cogenerării, care conduce la creşterea preţului energiei electrice la nivelul sistemului energetic.
Concluzia generală rezidă în faptul că sistemul de alimentare centralizat cu energie termică (SACET) este mult mai avantajos în localităţile aglomerate din mediul urban în raport cu soluţia de încălzire individuală. Pentru a deveni eficient economic, SACET necesită urgent investiţii pentru retehnologizare şi modernizare sau capacităţi noi.
Renunţarea la SACET ar aduce cel putin 30% din populaţia urbană a României în imposibilitatea de a se încălzi, mult mai avantajos.
SACET face parte din modelul european de asigurare a serviciului public de încălzire, care se extinde la nivelul UE în timp ce în România acesta s-a redus de trei ori în ultimii 20 de ani.
România are de recuperat timpul pierdut în ceea ce priveşte alinierea legislaţiei la aquis-ul comunitar cât şi la implementarea proiectelor de mediu şi eficienţă la termenele angajate şi, cu atât mai puţin, de a sacrifica definitiv toate eforturile depuse până în prezent. Guvernul a acţionat, prin decizia dramatică de a sacrifica sistemul de termoficare, ca şi cum nu ar mai exista nicio altă alternativă. Se observă însă că există o rezervă de eficienţă a sistemului de termoficare de 42% faţă de cele mai bune tehnici disponibile, rezervă generată de mai mulţi factori:
centralele de termoficare sunt supradimensionate în raport cu consumurile actuale de căldură;
centralele nu au performanţele tehnologice în conformitate cu cerinţele cogenerării de înaltă eficienţă;
sistemul de transport şi distribuţie a agentului termic de încălzire şi apă caldă aduce pierderi inevitabile de căldură care pot fi diminuate prin investiţii importante;
locuinţele din România au pierderi mari de căldură ceea ce implică creşterea consumului urban cu până la 25% faţă de cel normal;
In concluzie, putem afirma urmatoarele:
1. Prin eficientizarea şi dezvoltarea sistemelor centralizate există o marjă de creştere a pieţei consumului de căldură în termoficare de cel puţin 40% în România.
2. Prin păstrarea şi dezvoltarea SACET se pot atinge ţintele impuse României ca ţară membră UE privind eficienţa energetică, utilizarea resurselor regenerabile şi dezvoltarea durabilă. Astfel, dezvoltarea SACET este, deci, o opţiune strategică pentru România.
3. Fiind un domeniu cu inerţie mare, pentru dezvoltarea acestui sector energetic sunt necesare strategii efective, clare şi care să genereze un cadru de reglementare stabil care să încurajeze investiţiile publice şi private în domeniu; Strategia Naţională şi strategiile locale de termoficare au o vechime mai mare de trei ani şi nu corespund în totalitate Directivelor UE privind eficienţa energetică.
4. Există o disfuncţionalitate în cadrul de reglementare ca urmare a existenţei a două autorităţi de reglementare în domeniu (ANRE şi ANRSC) şi a disipării între ministere a responsabilităţilor (Ministerul Administraţiei şi Ministerul Economiei).
5. Dată fiind lipsa de experienţă a autorităţilor locale în domeniu vor trebui create pârghii pentru apariţia de parteneriate public-private şi dezvoltate proiecte tipizate pentru diversele tipuri de zone locuite şi localităţi.
6. Fondurile necesare sunt foarte importante: cca 5 mld. Euro pentru dezvoltarea/reabilitarea SACET-urilor şi alte 6 mld. Euro pentru îmbunătăţirea izolaţiei termice a clădirilor.
7. Operatorii sistemelor de termoficare sunt societăţi decapitalizate ca urmare a politicii de tarifare practicată de ANRE şi a transferului către investiţii a unei părţi din veniturile curente reprezentată de subvenţia reinvestită.
8. Sistemul contractual în care asociaţia de locatari este beneficiarul final nu permite cea mai eficientă cale de colaborare între producătorul de energie şi consumatorul final – proprietarul.
9. Sistemul de acordare a subvenţiilor nu a fost adresat/ţintit consumatorilor vulnerabili.
10. Nu este încurajată utilizarea resurselor regenerabile pentru proiectele de cogenerare urbană.
11. Strategia românescă de gestionare a deşeurilor urbane prevede doar crearea de depozite ecologice şi nu recuperarea energetică a acestora.
12. Nu sunt aplicate cu consecvenţă regulile legii condominiului privind modul unitar de furnizare a energiei termice.

V. Situaţia extremă privind suportabilitatea familiilor care primesc caldură şi apă caldă în sistem centralizat.

Decizia Guvernului de a face ordine în subvenţiile şi ajutoarele pentru încălzire reprezintă o autentică măsură de scădere a nivelului de trai pentru toate familiile care primesc caldură şi apă caldă în sistem centralizat şi o subminare a clasei mijlocii din mediul urban.
Prin anularea subvenţionării de către Guvern a 45% din preţul combustibililor consumaţi pentru producerea căldurii şi apei calde în sistem centralizat şi acoperirea prin ajutoare a maxim 90% din factura normată în iarna viitoare pentru beneficiarii eligibili, de fapt creşte suma achitată pentru căldură de toţi cei “protejaţi social”, în raport cu iarna trecută.
De la începutul crizei, nu s-au modificat nici sumele şi nici plafoanele de venituri pentru ajutoarele acordate celor care consumă gaz şi alţi combustibili pentru încălzire. Dacă în anul 2009, plafonul de venit de 155 lei/persoana era egal cu pragul sărăciei alimentare din acel an pentru o persoană adultă, în 2011 nu se mai păstrează corelaţia semnificativă din punct de vedere social. În fapt, cum veniturile nete ale unei mari părţi a populaţiei au scăzut şi preţurile s-au majorat, noul act normativ provoacă o adâncire a sărăciei.
Guvernul afirmă că va realiza, prin anularea subvenţiei guvernamentale la cădură, o “economie” de 500 milioane lei. De fapt, aceşti bani vor fi aproape integral achitaţi de cei cu venituri scăzute şi de o categorie de cetăţeni cu venituri mai mari decât pragurile sărăciei, aşa-zişi “candidaţi” pentru categoria clasei mijlocii emergente. Efectul acestei”economii” va fi diminuarea serioasă a ponderii clasei mijlocii din urbanul mare şi mijlociu. Oamenii cu adevărat bogaţi nu mai locuiesc “la bloc”. Şi, dacă mai există cumva câţiva excentrici, economia realizată cu ei este risipită prin costurile administrative majorate ale controalelor şi anchetelor dispuse pentru 60% din familiile beneficiare.
Dacă Guvernul face o “economie” de 500 milioane lei în iarna viitoare cu preţul sărăcirii a aproximativ 1.2 milione de familii (facturile reale ce vor fi achitate de toţi cei racordaţi la reţelele centralizate, lipsite de subventia guvernamentală, vor fi cu mult mai mari decât în iarna trecută!), ce anume intenţionează să facă cu sumele acestea? Ce investiţii are în vedere?
Subvenţia guvernamentală echivala cu 0,3% din PIB. Prin acordarea ei, familiile sărace erau ajutate şi familiile din clasa mijlocie inferioară îşi păstrau, cu dificultate, statutul. Retragerea subvenţiei are consecinţe politice, economice şi sociale cu mult mai mari decât “economia” realizată.
Ordonanţa de urgenţă a Guvernului privind masurile de protectie sociala în perioada sezonului rece condiţionează acordarea ajutoarelor pentru încălzirea locuinţei de lista bunurilor care nu sunt considerate de strictă necesitate, în conformitate cu art. 18, alin. 3.
Lista bunurilor care nu sunt considerate de strictă necesitate nu este stabilită obiectiv şi conduce la situaţii în care familii şi persoane vulnerabile nu pot să mai primească ajutorul pentru încălzire. Criteriile de acordare au inclus în venituri sume care nu au nicio legătură cu venitul persoanei pentru asigurarea întreţinerii unei locuinţe, aici mă refer la bursele pentru elevi şi banii de liceu. Nu este posibil ca aceşti bani să fie consideraţi venituri în funcţie de care să se acorde ajutoare de încălzire.
Pe de alta parte, daca faptul de a avea în casă o imprimantă, un televizor, un telefon mobil sau un alt obiect de uz casnic, pe care ministrul Lăzăroiu îl consideră de lux, înseamnă să nu ai voie să primeşti subvenţie la încălzire, atunci nu credem că de acest ajutor vor beneficia 300.000 de persoane, aşa cum se laudă Guvernul.
În condiţiile renunţării complete la subvenţie, preţul de vânzare către populaţie al gigacaloriei va fi cuprins între 220 la Iaşi şi 568 lei la Timişoara. O familie, care locuieşte într-un apartament de două camere, va ajunge să plătească, într-o lună de iarnă, o factură de circa 600 lei (consum de 2.2 giga). La aceste costuri cu încălzirea, se mai adaugă şi celelalte costuri cu întreţinerea şi astfel se poate ajunge la costuri în medie de 700-800 lei / lună pentru plata întreţinerii la un apartament de două camere.
Se constata foarte clar că, preţul ridicat al energiei termice va afecta, cu precădere, acele familii cu venituri modeste, mai mari de pragul de 786 lei pe membru de familie, până la care se va acorda subvenţie. Practic, această categorie de familii cu venituri modeste, mai mari decât pragul de 786 lei, dar apropiate de acest nivel, vor fi cei mai afectaţi de decizia aberantă a Guvernului Boc de a nu subvenţiona preţul energiei termice. Veniturile acestor familii nu le vor ajunge să plătească energia termică a cărui preţ va creşte aşa de mult.
În realitate, observăm că măsura este îndreptată preponderent împotriva părţii inferioare a clasei mijlocii emergente şi mai puţin împotriva celor mai săraci cetăţeni.
Efectele negative se vor resimţi şi la nivelul micilor afaceri locale, prin scăderea consumului de alte bunuri şi servicii. Aceşti bani vor “iriga”, cu siguranţă, doar interesele clienţilor politici PDL prin contracte noi de achiziţii publice şi alte metode.
In acelaşi timp, portiţa lăsată autorităţilor locale să compenseze tăierea subvenţiilor guvernamentale poate deveni un excelent atu electoral pentru primarii PDL şi ai aliaţilor lor la guvernare, care vor fi intotdeauna sprijiniţi cu fonduri de la Guvern, aşa cum au fost şi până acum.
În disperarea de a nu pierde alegerile, actuala putere a ajuns să politizeze tot ce mişcă în ţara asta. Prin ordonanţa privind eliminarea subvenţiei la energie termică, CET-urile au căpătat culoare politică, iar agentul termic a devenit agent electoral.
Problema majoră este faptul că actualul Guvern încearcă să transfere responsabilitatea pentru suferinţa care va fi cauzată românilor către primării, susţinând că acestea sunt libere să plătească subvenţia la căldură din fonduri proprii.
În condiţiile date, este evident faptul că cele mai multe primării nu vor putea să facă acest lucru. Românii din localităţile conduse de primari ai opoziţiei vor fi cei mai crunt loviţi de această măsură.
Aceasta ordonanţă nu are nicio legătură cu protecţia socială, ci este o măsură strict politică, care va reprezenta un instrument de presiune în mâna partidului de guvernământ pentru viitoarele alegeri.
Guvernul condus de PDL nu face decât să confirme faptul că îi împarte pe români în două, dorind să lovească cu ură în cei care nu au susţinut culoarea portocalie. Această discriminare a românilor în funcţie de opţiunea lor politică este inacceptabilă.
Teoretic se va elimina subvenţia în toate oraşele; în realitate, se vor da fonduri prin diferituri tertipuri doar oraşelor conduse de primarii PDL, pentru ca aceştia să se descurce.
Practic, o mare parte a populaţiei va fi pedepsită la iarnă, doar pentru că nu este condusă de primari PDL, iar întreţinerea în mare parte din oraşe va exploda, ajungând în lunile de iarnă să se apropie de limita de venituri ale unui român considerat ‘bogat’ de actuala putere.
Ceea ce uita dl. Lăzăroiu este faptul că Guvernul este obligat să trateze egal toţi cetăţenii. O astfel de abordare nu are legătură cu ideologia, ci cu ura actualei puteri faţă de toţi cei care nu îi susţin.
Ce vină vor avea milioane de români care vor fi supuşi unor chinuri ce reies doar din calcule politice meschine?
Românii trebuie să ştie că suferinţa cruntă pe care o vor resimţi începând din această iarnă este din dorinţa exclusivă a lui Băsescu, Boc şi Lăzăroiu, a PDL.

Doamnelor şi Domnilor, Stimaţi colegi

Moţiunile simple, sectoriale, depuse până în prezent împotriva Guvernului Boc conţin foarte multe măsuri şi propuneri practice, fără încărcătură ideologică şi aplicabile imediat. În această moţiune însă, v-am propus o abordare diferită, v-am propus o analiză de detaliu din punct de vedere tehnic, economic şi social al celui mai grav afectat sistem din zona utilităţilor publice, respectiv sistemul centralizat de termoficare, dar care are şi implicaţiile cele mai mari din punct de vedere economic şi social.
Prezenta moţiune constitue deopotrivă o sinteză a celor mai importante date şi informaţii din domeniul termoficării, reper pentru activitatea parlamentară, guvernamentală şi, sperăm, un sprijin pentru autorităţile locale şi instituţiile ce îşi desfăşoară activitatea în acest domeniu.
Concluziile şi măsurile propuse sunt o consecinţă logică a stării de fapt prezentată realist, fidel şi fără accente de natură ideologică .
De aceea, propunerile noastre privind modificarea imediată a legislaţiei, în vederea susţinerii producţiei de energie termică în cogenerare de înaltă eficienţă, definirea consumatorului vulnerabil, valorificarea superioară a materiei prime energetice autohtone şi, mai ales, revenirea asupra schemei de sprijin atât a producătorilor, cât şi a consumatorilor, pentru iarna 2011-2012, sunt măsuri urgente şi obligatorii, valabile pentru orice formulă guvernamentală şi care vă sunt la îndemână, fără a încălca acordurile încheiate în numele României cu FMI, Banca Mondială sau Uniunea Europeană.
O eventuală neaplicare a acestor măsuri nu se constituie într-un refuz al unui demers politic al opoziţiei, ci într-o decizie cu grave consecinţe asupra dezvoltării economice durabile a României, asupra dreptului la un trai decent dar, mai ales, va afecta şi împovăra generaţiile viitoare, care nu pot participa astăzi la decizie, dar care vor fi obligate să suporte un efort multiplicat, atât în plan economic cât şi în plan social.
Uneori nu este suficient să ştii, trebuie să şi aplici, nu este suficient să vrei, trebuie să şi acţionezi, iar dacă până astazi nu aţi ştiut, cu informaţiile din prezenta moţiune nu vă rămâne decât să vreţi şi să acţionaţi.

Doamnelor şi Domnilor, Stimati colegi,

Concluziile pe care trebuie să le aveţi în vedere după această prezentare, mai mult decât vă aşteptaţi de la o moţiune simplă, sunt evidente şi deja, probabil, le-aţi desprins din text. Le enumerăm pe cele mai importante şi pe care nu trebuie să le neglijaţi:
1. Guvernul trebuie să susţină sistemele de încălzire centralizată de înalta eficienţă printr-un plan de acţiune de redimensionare, modernizare, retehnologizare şi nu de desfiinţare;
2. Sistemele centralizate de încălzire nu pot fi desfiinţate în totalitate şi peste noapte. Ele pot şi trebuie să fie retehnologizate şi eficientizate. Renunţarea la acestea, vine în contradicţie cu reglementările UE, dar şi cu practicile din ţările avansate tehnologic din Europa;
3. Desfiinţarea sistemelor de încălzire centralizată ar însemna renunţarea la o infrastructură, la utilizarea combustibililor locali, a surselor regenerabile şi ar crea dependenţă de un singur combustibil, provenit din import;
4. Înlocuirea sistemului de încălzire actual cu sistemul de încălzire individuală va înrăutăţi suportabilitatea preţului căldurii pe termen lung;

5. 30% din populaţia României (cea mai săracă, beneficiară astăzi de asistenţă) nu poate avea acces la sistemul individual din lipsa posibilităţilor de a investi şi întreţine acest sistem;

6. Legislaţia în domeniul încălzirii urbane, stufoasă şi insuficient corelată, trebuie revizuită şi aplicată cu consecvenţă;

7. Legile şi reglementările, apărute în perioada 2005-2011, nu sunt aplicate cu consecvenţă. Astfel, sistemele de încălzire centralizate nu sunt protejate în mod real prin aplicarea acestor reglementări.

8. Prin investiţia pentru conformarea la normele de mediu, impactul poluant al sistemelor centralizate se diminuează semnificativ, în timp ce la centralele individuale aplicarea unor asemenea măsuri nu este posibilă, acestea rămanând o sursă de poluare permanentă.
9. Legislaţia referitoare la emisiile de CO2 previzibilă pentru perioada 2013 – 2020 afectează preţul căldurii cu costuri suplimentare, cu atat mai mult cu cat recenta decizie a UE de a penaliza România prin suspendarea tranzacţionării certificatelor de emisie de noxe se constituie într-o lovitură de graţie dată sistemului de producere a energiei, privându-l de o resursă financiară de ordinul a sute de milioane de Euro (iar despre responsabilitatea Guvernului în acest caz, nu s-a auzit nimic!), Guvernului revenindu-i obligaţia de a-şi asuma responsabiltatea si de a valorifica urgent potentialul financiar rezultat în urma tranzacţionării acestor certificate
10. Legislaţia de mediu şi legislaţia privitoare la emisiile de CO2 distorsionează concurenţa între sistemele centralizate şi încălzirea individuală întrucît centralele de apartament, deşi au emisii poluante şi emisii de CO2, nu fac obiectul nici unei reglementări.
11. Prin eficientizarea şi dezvoltarea sistemelor centralizate există o marjă de creştere a pieţei consumului de căldură în termoficare de cel puţin 40% în România.
12. Prin păstrarea şi dezvoltarea SACET se pot atinge ţintele impuse României ca ţară membră UE privind eficienţa energetică, utilizarea resurselor regenerabile şi dezvoltarea durabilă; astfel dezvoltarea SACET este deci o opţiune strategică pentru România.
13. Fiind un domeniu cu inerţie mare pentru dezvoltarea acestui sector energetic sunt necesare strategii efective, clare şi care să genereze un cadru de reglementare stabil care să încurajeze investiţiile publice şi private în domeniu; Strategia Naţională şi strategiile locale de termoficare au o vechime mai mare de trei ani şi nu corespund în totalitate Directivelor UE privind eficienţa energetică.
14. Există o disfuncţionalitate în cadrul de reglementare ca urmare a existenţei a două autorităţi de reglementare în domeniu (ANRE si ANRSC) şi a disipării între ministere a responsabilităţilor (MAI şi MECMA);
15. Dată fiind lipsa de experienţă a autorităţilor locale în domeniu, vor trebui create pârghii pentru apariţia de parteneriate public-private şi dezvoltate proiecte tipizate pentru diversele tipuri de zone locuite şi localităţi.
16. Sistemul contractual în care asociaţia de locatari este beneficiarul final nu permite cea mai eficientă cale de colaborare între producătorul de energie şi consumatorul final – proprietarul.
17. Sistemul de acordare a subvenţiilor nu a fost adresat/ţintit consumatorilor vulnerabili.
18. Nu este încurajată utilizarea resurselor regenerabile pentru proiectele de cogenerare urbană.
19. Strategia românescă de gestionare a deşeurilor urbane prevede doar crearea de depozite ecologice şi nu recuperarea energetică a acestora.
20. Nu sunt aplicate cu consecvenţă regulile legii condominiului privind modul unitar de furnizare a energiei termice.

Doamnelor şi Domnilor, Stimaţi colegi

Venim şi cu o listă scurtă de propuneri, care le puteţi pune în aplicare imediat, în Anexa 2 la prezenta moţiune veţi găsi şi propuneri pentru salvarea sub-sectorului energiei termice:

1. Demiterea miniştrilor Traian Igaş şi Sebastian Lăzăroiu pentru încălcarea Constituţiei, mimetism, incompetenţă si afectarea siguranţei naţionale;

2. Modificarea legislaţiei privind acordarea de ajutoare pentru încălzire şi subvenţii pentru energie termică astfel încât în iarna 2011-2012 să se asigure respectarea prevederilor Constituţiei României şi a legislaţiei europene în vederea asigurării cu apă caldă şi căldură a populaţiei României, respectiv definirea cu prioritate a consumatorului vulnerabil în conformitate cu prevederile legislaţiei UE;

3. Finalizarea până la sfârşitul lunii Septembrie a Strategiei de termoficare a României precum şi a Strategiei energetice naţionale, astfel încât să se prevadă măsuri imediate de salvare a sistemului centralizat de alimentare cu apă caldă şi căldură şi de susţinere a producţiei de energie electrică şi termică în sistem de cogenerare de înaltă eficienţă;

4. Modificarea legislaţiei privind aplicarea schemei de bonus pina in 30 Septembrie 2011, pentru autoritaţile locale care au în derulare proiecte în vederea execuţiei centralelor de cogenerare de înaltă eficienţă pentru producerea de energie electrică şi termică;

5. Promovarea legislatiei privind utilizărea surselor regenerabile de energie pentru proiectele de cogenerare de înaltă eficienţă şi includerea acestora în strategia de gestionare a deşeurilor urbane şi industriale;

6. Stimularea asociaţiilor de proprietari şi a autorităţilor locale în vederea promovării sistemelor de înaltă eficienţă privind producerea de apă caldă şi căldură, în special prin reciclararea deşeurilor şi utilizarea surselor regenerabile de energie;

7. Identificarea surselor şi schemelor de finanţare, cu prioritate pentru programele existente, respectiv Termoficare 2006-2015, Pos-mediu, Pos-competitivitate;

8. Dezvoltarea capacităţilor energetice care utilizează combustibili şi resurse autohtone (lignit, biomasă, geotermal, deşeuri, etc.) în vederea creşterii gradului de valorificare a resurselor de materii prime energetice autohtone, precum şi a resurselor umane locale;

9. Promovarea legislaţiei privind interzicerea exportului de gaze naturale până la diversificarea surselor de alimentare cu gaze naturale ale României.

Doamnelor şi domnilor Colegi,
Prin modificările aduse Ordonanţei nr.5 / 2003 Guvernul îşi propune o economie de 500 de milioane de lei cu preţul sărăcirii a 1,2 milioane de familii, al subminării clasei mijlocii şi al dezechilibrării dramatice a bugetelor administraţiilor locale (poate cu unele excepţii, în cazul administraţiilor controlate politic de PDL). Însă ce ar fi trebuit să aşteptăm de la un guvern în care un ministru, în speţă dl. Lăzăroiu, face afirmaţii fără să ţină cont măcar de statisticile existente, lucru grav, cu atât mai mult cu cât este sociolog de profesie?
Este clar, din datele şi informaţiile prezentate anterior ca Guvernul nu a făcut nici o analiză şi nu a luat în considerare nici un argument privind starea actuală a sistemului de termoficare, hotărând discreţionar să sacrifice sistemul de termoficare centralizat şi să transfere întreaga responsabilitate financiară populaţiei, printr-o decizie luata „pe picior” şi cu măsuri întreprinse de pe o zi pe alta.
În spiritul numeroselor propuneri şi demersuri făcute în ultimii ani cu privire la necesitatea ordonării cadrului legislativ şi instituţional privind sectorul energetic al României, şi în textul prezentei Moţiuni v-am prezentat nu doar critici ci, în primul rând, argumente şi soluţii care trebuie aplicate de un Guvern responsabil. Soluţiile vă sunt prezentate în detaliu şi pot fi aplicate imediat, scutind de încă un efort populaţia şi aşa aflată la limita subzistenţei. Iar dacă echipa guvernamentală nu e capabilă, cei care nu pot sau nu vor trebuie schimbaţi.
Domnilor guvernanţi, nu ne cereţi să sprijinim demersul dvs de modificare a Constituţiei atât timp cât nu sunteţi în stare să respectaţi Constituţia în vigoare, care prevede că „statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”.
Doamnelor şi domnilor colegi, să ajutăm colegii din Guvern să respecte Constituţia şi să punem capăt unei alte decizii politice potrivnice cetăţenilor României votând prezenta moţiune!

Anexa 1: Starea actuala a sistemului de termoficare;
Tabele informative privind sistemul centralizat de alimentare cu energie, preturile la energie

In 102 localitati sunt sisteme centralizate de termoficare, din care in 95 de localitati s-a furnizat energie termica in sezonul rece astfel:

25 de localitati au sisteme care deservesc maimult de 10.000 de apartamente. Cantitatea de energie termica furnizata de acestea reprezinta 93% din totalul energiei termice furnizate la nivel national.
18 localitati au sisteme care deservesc intre 3.000 si 10.000 de apartamente si reprezinta 4.3% din totalul energiei la nivel national.
11 localitati au sisteme care deservesc intre 1.000 si 3.000 de apartamente. Cantitatea de energie termica furnizata de acestea reprezinta 1.2% din totalul energiei termice furnizate la nivel national.
41 de localitati au sisteme care furnizeaza energie termica la mai putin de 1.000 de apartamente iar energia termica furnizata reprezinta 1.2% din totalul energiei termice furnizate la nivel national.
Din punct de vedere a combustibilului utilizat, gruparea celor 54 de localitati care au mai mult de 1.000 de apartamente racordate la sistemul centralizat se prezinta astfel:
14 localitati in care se utilizeaza cabune lignit-huila (combustibilul de baza)si hidrocarburi
28 localitati in care se utilizeaza gaze naturale (combustibilul de baza) si pacura
3 localitati in care se utilizeaza păcură sau CLU (combustibilul de bază)
9 localităţi unde se foloseste apa fierbinte produsa in centrale electrice de termoficare care nu apartin autoritatilor administratiei publice locale, resurse regenerabile (biomasa) 2 localitati sau apa geotermala 1 localitate

1. Număr de apartamente deservite de sistemele centralizate de alimentare cu energie termică
Localitate deservită Numărul total de apartamente din localitate Număr apartamente racordate la sistem centralizat Localitate deservită Numărul total de apartamente din localitate Număr apartamente racordate la sistem centralizat
Arad 44,928 35,142 Craiova 77,315 68,067
Brăila 52,215 18,515 Bacau 60,000 23,226
Timişoara 122,195 88,200 Bucuresti 840000 570,517
Tg. Mureş 42,957 26,888 Vaslui 18,289 3,712
Focşani 29,438 20,407 Iasi 93,783 57,791
Cluj Napoca 83,749 50,263 Suceava 33,236 25,157
Mangalia 10,731 6,664 Pitesti 56,600 43,354
Giurgiu 15,826 15,487 Brasov 79,000 31,740
Alexandria 15,099 9,657 Ploiesti 64,883 59,977
Rm.Valcea 33253 30317 Botosani 33,200 14,125

2. Gradul de racordare al consumatorilor de caldură la sistemele centralizate

.

3. Situaţia preţului energiei termice la consumator

4. Situaţia subvenţiilor (I)

5. Situaţia subvenţiilor (II)

.
6. Situaţia preţurilor locale de referinţă

PRL = PRET CALDURA – SUBVENTIA BUGET STAT – SUBVENTIA LOCALA

7. Situaţia preţurilor şi a subvenţiilor pentru anul 2010

8. Veniturile medii pe gospodărie la nivel naţional, împărţite pe decile, exprimate în lei/lună
Decila Venituri anuale pe gospodarie (lei) 10 % din veniturile anuale (lei) Valoarea energiei termice (lei) Suportabilitate
1 9864 986,4 1836 NU
2 11856 1185,6 1836 NU
3 13116 1311,6 1836 NU
4 14832 1483,2 1836 NU
5 16752 1675,2 1836 NU
6 23652 2365,2 1836 NU
7 19836 1983,6 1836 DA
8 23652 2365,2 1836 DA
9 29412 2941,2 1836 DA
10 46572 4657,2 1836 DA

Anexa 2: Propuneri pentru sub-sectorul energiei termice

Este necesară elaborarea unei legislaţii îmbunătăţite în vederea administrării condominiilor de către companii private astfel ca raporturile furnizor consumator sa fie ferm reglementate. In fapt administrarea Asociaţiilor de Proprietari ar trebui să fie facută de companii private care pot avea contracte ferme cu furnizorii de utilităţi

Se impune elaborarea unei strategii unice dupa modelul tarilor cu performanţe în domeniul termoficării. Strategia trebuie elaborată în comun de MECMA si MAI având în vedere, faptul că prin producerea complementară a energiei electrice apare un impact major favorabil asupra funcţionarii Sistemului Electroenergetic National.
Este necesară acordarea gratuită a unor drepturi de emisie. Pentru operatorii de termoficare in sistem centralizat este necesara constituirea unui fond de garantare pentru achizitionarea in avans a drepturilor de emise a gazelor cu efect de seră.
Avand in vedere faptul ca in Romania, multe sisteme centralizate utilizează drept combustibil carbunele, este necesar ca indicatorul de referinţă utilizat la alocarea drepturilor de emisii să fie in corelaţie cu tipul de combustibil utilizat. In caz contrar ar fi distorsionată concurentă dintre utilizatorilor diversilor combustibili.
România poate solicita derogare de la Directiva 29/2009 şi poate opta pentru alocare gratuită de CO2 şi pentru electricitate – în cazul în care sunt promovate proiecte prin care se asigură reducerea emisiilor; reabilitarea centralelor de cogenerare prin promovarea proiectelor biomasă poate fi o soluţie posibilă de luat în considerare.

Având în vedere importanţa deosebită a SACET pentru modul şi nivelul de viaţă al populaţiei se propune evitarea distrugerii acestora prin următoarele măsuri:

Reproiectarea şi realizarea de investiţii în echipamente noi la nivelul consumurilor actuale de energie termică urbană;
Retehnologizarea centralelor pentru atingerea indicatorilor cogenerării de înaltă eficienţă; aceste investiţii vor fi amortizate pe baza bonusului de cogenerare de înaltă eficienţă;
Finanţarea investiţiilor trebuie realizate din sume atrase în afara veniturilor curente actuale ale acestor societăţi;
Comasarea serviciilor publice urbane aflate în responsabilitatea consiliilor locale pe modelul aplicat în ţările europene;
Creşterea eficienţei sistemului prin măsuri la fiecare nivel al lanţului de producţie, transport şi distribuţie şi chiar la consumatori prin inlocuirea pompelor şi conductelor şi imbunătaţirea izolatiei termice a acestora precum si pentru contorizarea si automatizarea functionarii retelelor, contorizarea integrală a circuitelor primare, contorizarea integrală a circuitelor secundare,
automatizarea funcţionării punctelor termice, montarea de schimbătoare de căldură cu plăci, montarea de pompe cu turaţie variabilă comandate în frecvenţă.
Trecerea la contorizarea individuală şi încheierea de contracte cu consumatorii finali (locatarii).
Introducerea sistemului de tarifare binom, care să echilibreze plăţile pe parcursul sezonului rece cu cel cald.
Stimularea locatarilor şi autorităţilor pentru realizarea investiţiilor necesare pentru creşterea gradului de izolare termică a clădirilor;
Strategia Natională şi Strategiile locale de termoficare precum şi studiile de fezabilitate pentru dezvoltarea acestor sisteme trebuiesc refăcute pornind de la necesităţile concrete locale dar şi de la ţintele stabilite pentru România prin aplicarea Directivelor europene, relevante pentru serviciul de termoficare;
Punerea în aplicare a legii 220/2008 privind schema de sprijin a proiectelor de utilizare a resurselor regenerabile de energie;
Punerea pe bază reală a tarifelor de gaze naturale pentru marii şi micii consumatori pornind de la costurile de transport şi distribuţie;
Includerea în strategia de gestionare a deşeurilor urbane şi industriale şi recuperarea energetică a acestora;
Punerea fermă în aplicare a legii condominiului;
Evaluarea şi taxarea poluării surselor independente de energie pornind de la incidenta emisiilor poluante şi a riscurilor amplasării acestora în zonele de locuit;
Finanţarea susţinută a programelor existente (POS Mediu, POS Competitivitate, TERMOFICARE 2006-2015 )
Realizarea unui nou POS de Creştere a Competitivităţii Economice având ca scop completarea surselor de finanţare pe programele existente.
Pentru România este vitală obţinerea derogării de la Directiva 29/2009 – şi opţiunea pentru alocare gratuită de CO2 şi pentru electricitate – în cazul în care sunt promovate proiecte prin care se asigură reducerea emisiilor; reabilitarea centralelor de cogenerare prin promovarea proiectelor biomasă poate fi o soluţie posibilă de luat în considerare.
Utilizarea rezervei de certificate AAU de emisii CO2 aferente scăderii producţiei industriale după anul 1990 pentru finanţarea proiectelor de eficienţă energetică.
Păstrarea şi dezvoltarea capacităţilor energetice care utilizează combustibil şi resurse autohtone (lignit, biomasa, geotermal) pentru creşterea gradului de independenţă energetică.

Anunțuri

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Atitudini și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la „Cel mai performant Guvern: cea mai mare factură la încălzire”

  1. Pingback: România out Schengen – istoria se repetă « Popateapa's Blog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s