Sub semnul focului…

sursa imaginii aici

Soarele trece in Rac pe 21 iunie. De la ora 20:19 soarele intră în zodia Racului. Soarele in Rac este deschizator de drumuri…

” Este interesant de amintit faptul ca, bazindu-se pe acest fenomen, invatatul grec Eratostene a reusit sa determine inca din anul 250 i.Ch., cu o precizie remarcabila, lungimea meridianului terestru. Astfel, observind Soarele la momentul culminatiei in ziua solstitiului de vara in orasele egiptene Siena, unde acesta se afla chiar la zenit, si Alexandria, unde Soarele avea o distanta zenitala de 7° si 12′, si cunoscind distanta terestra intre cele 2 orase, Eratostene a obtinut valoarea lungimii cercului meridian. Aceasta a fost prima operatie geodezica cunoscuta in istorie. ” – Amiral Vasile Urseanu

” 21 iunie reprezintă ziua în care Soarele atinge pe cer declinaţia maximă (maximul de 23,437 grade nord va fi atins la 20:16 Ora României în constelația Taur), ceea ce se traduce prin faptul că vedem astrul la înălțimea sa maxim-posibilă deasupra orizontului nostru local.

Totodată pe 21 iunie crepusculul capătă durata maximă din întreg anul, pentru locuitorii nordici amurgul prelungindu-se și devenind chiar binecunoscuta “noapte albă“. ( … )

Denumirea de solstiţiu provine din latină şi înseamnă “soarele oprit“. Solstiţiul de vară a fost prilej de sărbători, tradiţii şi obiceiuri în toată lumea.

Tradiţia si superstiţiile au rădăcini străvechi, pentru că cea mai lungă zi a anului a fost considerată punct de balanţă, de răscruce, de schimbare a anului, o zi înscrisă sub semnul focului care este simbolul soarelui. ”

mai multe informaţii : aici

În perioada solstiţiilor de vară înfloresc sânzâienele…

” Atotputernicia Soarelui se celebreaza si la noi prin focurile de Sanziene, aprinse pe locul cel mai ridicat cu putinta. Incinsi cu brauri de pelin, oamenii se rotesc in jurul focului, apoi arunca aceste brauri ca sa arda odata cu toate posibilele necazuri care ar fi sa vie in vietile lor. Solstitiu de vara a constituit din cele mai vechi timpuri un mare prilej de bucurie si sarbatoare, fiind legat de momentul strangerii recoltei. La inceput serbarea coincidea cu data solstitiului, adica 21 iunie, mai tarziu ceremonialul fiind considerat de catre biserica drept pagan, a fost mutat pe 24 iunie – ziua dedicata Sfantul Ioan Botezatorul. ”

sursa : aici

” Kupalo era zeiţa rusă a solstiţiului de vară şi este reprezentată printr-o păpuşă din paie îmbrăcată în haine de femeie.În cinstea ei se făceau mari focuri, pentru ca ea să fie darnică şi binevoitoare.

In Balcani, aceeaşi păpuşă Kupalo era alcătuită dintr-un mesteacăn, căruia i se tăiau toate crăcile de jos, lăsându-se doar coroana cu frunze care reprezenta capul. Kupalo lua parte în fiecare an la ritualul focului. Femei şi bărbaţi, fete şi băieţi săreau peste un mare foc „al prieteniei” trăgând fiecare în urma lor această păpuşă ce reprezenta zeiţa solstiţiului. A doua zi urma ritualul spălării la care participau toţi locuitorii din satul respectiv. Cu mare alai, păpuşa era dusă până la malul unui râu şi lăsată să fie purtată de ape, credinţa fiind că o dată cu ea vor pleca toate lucrurile rele, boli, necazuri, secetă, neînţelegeri, iar anul care va urma va fi îmbelşugat şi fericit. ”

sursa : Solstiţiul de vară – ” soarele stă ”…

sursa imaginii : aici

Cultul soarelui

” Soarele reprezinta inteligenta cosmica, iar lumina raspandita de soare reprezinta cunoasterea intelectuala.

Soarele se afla in centrul cerului. Fiind vorba de soarele spiritual, simbolismul vedic il reprezinta nemiscat la zenit. Soarele mai este numit si ochiul sau inima lumii. Soarele, ca inima a lumii, este uneori prezentat in centrul rotii zodiacale.

Din lumea hiperboreana s-a nascut Apollo, zeu solar, a carui sageata este precum o raza de soare. Soarele este emblema lui Vishnu, precum si  cea a lui Buddha („Omul de aur”, „Soarele Buddha”, spun anumite texte traditionale). De asemenea, soarele este simbolul lui Hristos, ale carui douasprezece raze ii reprezinta pe cei doisprezece apostoli. El este numit „Sol Iustitie” (soarele dreptatii). Iata de ce, prin excelenta, soarele este un simbol universal al regelui, inima imparatiei.

Simbolismul soarelui are corespondente in lumea florala si animala, soarele fiind figurat prin nenumarate flori si animale. Cateva din acestea sunt: crizantema, lotusul, floarea-soarelui, din sfera florala si vulturul, cerbul, leul etc. din lumea animala. Soarele mai este figurat si printr-un metal, aurul, care este numit in alchimie ca fiind soarele metalelor.

In astrologie, soarele are o bogata varietate de semnificatii. Astfel, soarele este simbolul vietii, al caldurii, al zilei, al luminii, al autoritatii, al sexului masculin si a tot ceea ce raspandeste raze.

Cultul soarelui a ocupat un loc central in civilizatiile stravechi, prin figurile zeilor si eroilor, ce reprezentau intrupari ale fortelor creatoare, ale izvorului vital de lumina si caldura pe care astrul il emana si il semnifica. Astfel erau Atum, Osiris, Baal, Mithra, Helios, Apollo etc. ”

sursa : aici

Una dintre componentele fundamentale ale vechii religii egiptene o reprezinta adorarea Soarelui, cealalta fiind mitul osirian. Cultul Soarelui se intemeiaza pe “mersul” sau regulat si pe puterea sa datatoare de viata. Ca astru, soarele se numeste re, si acesta este si numele obisnuit al zeului solar, respectiv Re. Desigur, el mai poarta si alte nume asupra carora, deocamdata, nu vom insista. In conceptia vechilor egipteni, el reprezinta divinitatea primordiala, zeul creator aparut din si prin sine insusi, fiind simbolizat de un gandac care invarte soarele pe cer inaintea sa. Ca divinitate creatoare, el poarta deseori numele de Atum, initial probabil un zeu creator in Heliopolis, care de timpuriu era identificat cu divinitatea Soarelui. Numele sau are doua semnificatii, aparent contradictorii, respectiv de “nimic” si “totul”; ca atare, el este simultan “nimicul” de la inceputul creatiei si “totul”, cosmosul care a fost creat de el insusi. Ca divinitate primordiala, el s-a nascut din Nun, oceanul primordial, si a aparut pe “movila” primordiala, care s-a ridicat din Nun. In Heliopolis, aceasta “movila” primordiala era adorata sub chipul unei stanci sacre. Mai tarziu, varful unui obelisc era privit ca “movila” primordiala. ( … )

Locul principal de cult al Soarelui a fost din vechime Heliopolis. Aici s-a dezvoltat o teologie solara detaliata, care se generalizase deja in perioada Regatului Vechi. In timpul dinastiei a V-a, cultul de adorare a Soarelui atinsese apogeul. Faraonii se numeau “fii ai Soarelui” si ridicau mari temple dedicate acestuia.

sursa : aici

” In decursul evoluţiei religiei romane s-au produs schimbãri substanţiale încã din secolul al 2-lea î.Hr., când iau amploare tot felul de concepţii religioase strãine. Evenimentele şi problemele grave au zãdãrnicit credinţa oamenilor in divinitãţile oficiale, aceştia gãsindu-şi uneori consolarea in cultele orientale, precum cele ale lui Isis, Cybele sau Atargatis. De aceeaşi origine orientalã era şi Sol Invictus, care a devenit o bunã bucatã de vreme divinitatea supremã a Imperiului, continuând sa aibã adoratori pânã în secolul al 5-lea.

Adorarea Soarelui, deşi înrãdãcinatã in gândirea miticã romanã încã de la inceputuri, ca şi la alte popoare arhaice, a cunoscut oficializarea in forma Sol Invictus (Soarele Neînvins) odatã cu împãratul Elagabal (218-222). Invictus este un epitet conferit mai multor divinitãţi de-a lungul timpului, precum Jupiter, Hercule, Silvanus.Primul zeu cãruia i s-a atribuit consecvent denumirea de Invictus este zeul sirian Heliogabalus, latinizare a lui Elah Gabal, zeul locului înalt, adorat sub forma unei pietre.  ”

sursa : frontpress

Dacia – Dokia, slujitoarele Soarelui.

” Din surse etnografice, prima regina a Daciei a fost Dacia-Dokia sau Soritza, slijitoarea Soarelui, pe la -3000. Alta regina a fost Hestia-Istia-Vesta sau vestalele, slujitoarele Focului Sacru (Focul, Agni-Ignat este zeul central al Vedei prin care se ajunge la ceilalti zei in procesul arderilor de tot). Vestala a coborit din cer pe un trasnet si era marea preoteasa a Colegiului Fecioarelor (In Veda, Indra este cel care minuieste trasnetul, intotdeauna de partea arienilor). Regatul preistoric Dac avea la baza cel mai de seama cod al lumii antice, Belaginele (bela+logos). Zeita Hestia si Olimpul. ”

sursa : aici

Superstiţii…

” Sasii considera perioada din jurul zilei de 21 iunie una destul de periculoasa, in care puterea duhurilor rele poate sa fie destul de mare, ele facind rau comunitatii. Aceste duhuri rele pot fi indepartate prin sunetul clopotului tras la miez de noapte. Credintele sunt destul de puternice in lumea satului sasesc si sunt legate de solstitiul de vara, cind puterea fortelor malefice este mare… ”

mai multe informaţii : aici

Slavii, fraţii noştri sârbi au un anume alint destinat fiinţelor cele mai dragi : ” soarele meu ” – ” сунце моје ”, adică, ceea ce ar însemna/semnifica – lumina mea, centrul universului meu, căldura mea, calea mea…