Cuvinte vii – Duminica Floriilor

Canonul Floriilor:

Duminica Floriilor

Intrarea Domnului Iisus Hristos in Ierusalim este singurul moment din viata Sa pamanteasca in care a acceptat sa fie aclamat ca Imparat. Duminica Floriilor este precedata de sambata lui Lazar, zi in care Biserica pomeneste minunea invierii din morti a lui Lazar savarsita de catre Domnul Iisus Hristos. Primirea triumfala ce I s-a facut Domnului Hristos, Care a intrat in Ierusalim ca Imparat smerit, implinind o proorocire din Vechiul Testament, a fost determinata de aceasta minune premergatoare.

Duminica Floriilor – Duminica Stalparilor – Duminica Lazariţilor

In aceasta zi, denumita si Duminica Stalparilor, se sfintesc, prin rugaciune si stropire cu agheasma, ramuri inmugurite de salcie, care se impart crestinilor, iar slujitorii Bisericii le tin in maini, cu lumanari aprinse, ca simbol al biruintei vietii asupra morttii.
Ramurile de salcie „Duminica amintesc de ramurile de finic si de maslin cu care a fost intampinat Mantuitorul. Cu acestea, dupa ce au fost aduse la biserica spre a fi sfintite, crestinii impodobesc icoanele, usile si ferestrele.

Salcia este mereu inflorita in aceasta perioada a anului, o expresie a fertilitatii si a reinvierii naturii. De asemenea, se spune ca e bine sa te incingi cu aceste ramuri de salcie ca sa nu te doara mijlocul. Cu ramurile de salcie, simbol al fertilitatii si vegetatiei de primavara, apicultorii inconjoara in ziua de Florii stupii, iar taranii, convinsi de efectul miraculos al acestor muguri, ii ingroapa sub brazda.

In traditia populara exista credinta ca insasi Maica Domnului a binecuvantat salcia, dupa ce aceasta s-a transformat intr-o punte, ajutand-o pe Fecioara Maria sa treaca apa unui rau.
Denumirea populara a sarbatorii vine de la zeita romana a florilor, Flora, peste care crestinii au suprapus sarbatoarea Intrarii Domnului in Ierusalim. Ca aspect necrestin, amintim obiceiul ca in vreme de furtuna sa se puna pe foc muguri din salciile de la Florii, pentru a imprastia norii si grindina, protejand casa si familia de dezastre.

sursa : aici

                                         *******

Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te fiica Ierusalimului, că iată Împăratul tău vine la tine, drept şi biruitor, smerit şi călare pe mînzul asinei (Zaharia 9, 9).

Părintele Arsenie Boca – * Cuvinte vii * :

* Faima învierii lui Lazăr străbătuse toată Iudeia şi o aflaseră toţi pelerinii care veniseră în Ierusalim şi împrejurimi, pentru praznicul iudeilor, al Paştilor. Toţi voiau să vadă pe Iisus şi pe Lazăr.Deci când toţi cei simpli fericeau pe Iisus, cărturarii şi fariseii se umpleau de venin, vrând să-L omoare şi pe Iisus şi pe Lazăr.Momentele acestea le-a ales Iisus începătură a pătimirii Sale.Cei simpli şi curaţi, aflând că Iisus vrea să vie în Ierusalim s-au hotărât să-L primească deosebit de până acum.Iisus le-a preţuit dragostea. Şi-a împrumutat un asin – că era sărac. (In tot răsăritul asinul are cinstea pe care o are la noi oaia.)

Aceasta e intrarea triumfală în Ierusalim.Toată gloata aceasta, noroadele, aveau o bucurie ca niciodată. Numai fariseii nu se bucurau, ci bucuria tuturora le învenina şi mai rău inima.Nici Iisus nu se bucura, dar cinstea bucuria pe care o vedea. Toţi care-L cunoşteau în Ierusalim ieşiseră întru întâmpinarea Lui. în Ierusalim rămăseseră numai cei ce nu-L cunoşteau. Aceştia îl primesc rece şi cu suspiciuni. ( … ) *

mai multe informaţii : AICI

sursa imaginii : aici

Floriile – o sarbatoare cu origini tracice ?

Etnologul lect. dr. Delia Suiogan atrage, însă, atenţia asupra originilor mult mai vechi ale acestei sărbători, care era “ţinută” şi de traci, ca parte a cultului lui Dionysos, un zeu al vegetaţiei care îmbătrîneşte, moare şi renaşte odată cu anul.
Mîţişorii – simbolul
tinereţii veşnice

Se spune în popor că în Săptămîna Florilor (care precedă duminica Floriilor) toate plantele şi toţi pomii înfloresc şi dau spre rod. Dionysos, căruia îi sînt închinate multe sărbători în această perioadă de trecere spre vară, era un zeu reprezentat, în general, călare pe un măgar.

El parcurgea ciclul vieţii şi al morţii o dată cu anul, devenind o marcă pentru evoluţia circulară a acestuia. Un simbol important pentru Florii este ramura de salcie, sau mîţişorii. Cu origini precreştine, ulterior preluat de creştini, acest simbol semnifică tinereţea care poate deveni veşnică, din cauza extraordinarei capacităţi a salciei de a prinde rădăcini în solul unde e plantată. “Acest simbol al tinereţii veşnice nu conţine ideea absenţei morţii, ci include moartea în ideea de devenire”, explică dr. Delia Suiogan.

Focurile funerare îi anunţă pe morţi despre sosirea Paştilor

Un alt obicei din popor este ca în ziua ce precede Floriile, numită sîmbăta lui Lazăr, să se aprindă focuri. “Acestea sînt focuri funerare, spre deosebire de cele aprinse de Sînmedru sau de Sîngeorz, care sînt focuri legate de echinocţii sau solstiţii. Focurile din sîmbăta lui Lazăr celebrează moartea ca prag al unei vieţi veşnice, al vieţii de dincolo, care este viaţa adevărată”, povesteşte etnologul. Focurile au rolul de a-i anunţa pe morţi că urmează să vină Paştile.
Tot în ajunul de Florii, copiii culeg rămurele de salcie, dintre care o parte se duc la biserică, urmînd să fie sfinţite a doua zi dimineaţă, iar o altă parte se înfig în morminte sau în marginea viei. Mulţi gospodari obişnuiau să ia mănunchiuri de mîţişori culese de prunci şi să le îngroape la marginea ţarinei, pentru a avea recolte bogate.

Zilele cînd morţii
se întorc acasă

Alte focuri urmează să fie aprinse în Joia Mare, cea dinainte de Paşti, cînd au o cu totul altă semnificaţie: aceea de eliberare a sufletelor prin incinerare. “Din sîmbăta lui Lazăr şi pînă la Paşti, morţii urmau să se întoarcă acasă şi se producea acel cult foarte puternic al moşilor şi strămoşilor. În duminica Floriilor se dau foarte multe pomeni pentru morţi. De altfel, se consideră în popor că moşii de Florii sînt cei mai mari moşi de peste an. Acum se oferă colaci, prescuri şi foarte multe lumînări de pomană. Ceea ce e foarte important e că acum, ca şi la înmormîntare, toate pomenile se dau peste focuri şi peste morminte. Aşadar, nu e pur şi simplu un schimb ritual, ci există această trecere peste un prag, care este foarte importantă”, a desluşit dr. Suiogan mentalitatea populară.
Anca GOJA

Sursa: http://www.graiul.ro  şi aici

Nu-i iuda singur vinovat…:

Rugăciune părintele Arsenie Boca :

Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca astăzi toată ziua să am grijă să mă leapăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac, şi astfel, ţinând la mine, Te pierd pe Tine.

Doamne Iisuse Hristoase ajută-mi ca rugăciunea Prea Sfânt Numelui Tău să-mi lucreze în minte mai repede decât fulgerul pe cer, ca nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, că iată mint în tot ceasul.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întunerec. Patimile au pus tină pe ochiul minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, şi aşa risipim în deşertăciuni zilele noastre, umiliţi şi dosădiţi până la pământ.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Pune foc temniţei în care Te ţinem, aprinde dragostea Ta în inimile noastre, arde spinii patimilor şi fă lumină sufletelor noastre.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi. Vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul, că Duhul Tău cel Sfânt Se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân pe jos neputincioase.

Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că nu ne dăm seama ce nedesăvârşiţi suntem, cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât Te depărtăm prin micimile noastre, ci luminează lumina Ta peste noi ca să vedem lumea prin ochii Tăi, să trăim în veac prin viaţa Ta, lumina şi bucuria noastră, slavă Ţie. Amin.

sursa : AICI !

sursa : aici

Florii cu bucurie, binecuvântate !