Un apostol al neamului – Sfântul Părinte Arsenie Boca. Întoarcerea la credinţă.

sursa imaginii : aici

Motto:

„Imi pare rau pentru voi. Frica e de la diavol… Imi pare rau pentru voi. Vor cadea multi dintre cei alesi. Va vor pune impozite, taxe si alte dari. Nu veti mai putea fi sfinti… Acum nu mai e timpul sfintilor. Acum incepe timpul mucenicilor”. – Părintele Arsenie Boca

Sfântul Ardealului, Părintele Arsenie Boca, a fost asasinat în noiembrie 1989. A murit în chinuri, torturat, dar. cât ne-a fost dăruit, ne-a povăţuit, să luăm aminte:

* Cine nu vrea să se mântuiască? Sunt cei ce ascultă de o vrajă vrăjmaşă, care îi scoate din cale şi, cu pofte pieritoare, îi încâlceşte în lume. Vraja aceea, a păcatului, cu vremea le slăbeşte mintea şi în aşa fel le-o  întoarce, încât ajung să zică binelui rău şi răului bine şi din fiii lui Dumnezeu se fac vrăjmaşii lui Dumnezeu. Vremea li se gată, lumina minţii li se stinge… şi aşa îi prinde noaptea – moartea – rămaşi rătăciţi de Dumnezeu şi neîntorşi Acasă.

Dar s-a pogorît din Ceruri Samariteanul milostiv, Iisus Hristos. El e Cel ce ne-a făcut datori să ştim : ce suntem, cine ni-s Părinţii, de  unde venim, ce-i cu noi pe-aicea şi, într-o lume cu viclene primejdii, cum să ne purtăm, cine ne cheamă Acasă şi cine ne întinde momele ? – Că de la cârma minţii atârnă încotro pornim şi unde să ajungem. * ( … )

* Împărăţia cerurilor nu este pentru păsări, ci pentru oamenii care trăiesc * ca păsările * – mai desprinse de pământ şi firea pământească, trăind mi după firea lor cerească, trăind mai * în grija lui Dumnezeu * decât în grija vieţii.  Păsările acestea sunt * vulturii * care se vor aduna ca să judece lumea ( I Corinteni 6,2 ), când pământul va fi stârv.

Nimic nu poate înlocui lipsa iubirii, dar iubirea înlocuieşte toate neajunsurile. Căci firul iubirii ridică fiii spre cerescul Tată, şi pogoară pe Tatăl, Fiul şi Duhul în fii. Iar pe fii, Dumnezeul iubirii îi leagă întreolaltă ca să fie una, ceea ce când se împlineşte, minunează lumea, şi o sileşte să cunoască pe Dumnezeu din fii, căci fiii uniţi în iubire trăiesc în El şi arată în lume capătul pământesc al Împărăţiei cereşti.

Aceasta e pe scurt voia Tatălui şi rugăciunea Fiului, să prindă şi societatea omenească în aceeaşi iubire Treimică. *

( din Învăţăturile Părintelui Arsenie Boca, Despre durerile oamenilor, vol. I, Editura Credinţa strămoşească, 2003 )

“ În 1989 părintele Arsenie spunea celor apropiaţi: ‘nu mă mai vedeţi în curând că aştia mă termină’.

Citeste mai multe despre Moartea martirică a părintelui Arsenie Boca de Isabela Vasiliu Scraba

Un apostol al neamului – Sfântul Părinte Arsenie Boca

„Sa lungim vederea pana dincolo de zarea acestei vieti, pana la cealalta imparatie”

Cu binecuvantarea Inalt Prea Sfintitului Nicolae Balan, Mitropolitul Ardealului, Parintele Arsenie a tinut predici si conferinte chiar si in sate, mai intai in Tara Fagarasului, apoi mai departe, in Tara Barsei si Marginimea Sibiului si in alte localitati transilvanene, sfatuind credinciosii si preotii pentru imbunatatirea lor spirituala. Spunea: „Misiunea preotului este de a salva ceea ce se poate salva, de a propovadui raspicat vointa lui Dumnezeu, Cel in Treime, dupa Predania Bisericii, pe Hristos cel cu Cruce, sufletelor; de a ajuta pe cei credinciosi sa se mantuiasca, de a-i scoate din mijlocul raului, la mantuire”.

Era ferm impotriva pacatului, pe care il sanctiona cu severitate. Avea constiinta ca neamul romanesc trebuie trezit la o viata crestina. Uneori, spunea fara ocolisuri, pe fata, faptele oamenilor. Ii certa pe oameni pentru pacatele lor, dar ii si mangaia: „Cat suntem infasurati in trup, suntem destul de legati intr-o intelegere trupeasca a vietii. Dar cand vom scapa de muritorul acesta de pe noi, atunci cu mare recunostinta vom multumi lui Dumnezeu pentru toate incercarile la care ne-a supus cat eram in lume. Prin urmare, sa lungim vederea pana dincolo de zarea acestei vieti, pana la cealalta imparatie, ca altfel nu putem pricepe necazurile vietii acesteia si nepricepand-o pe aceasta prin cealalta, n-o putem rabda. Dar daca o intelegem asa cum este, pe una in legatura cu alta, atunci oricat ar fi de necajita capata o valoare nepretuita. Si atunci se intampla un lucru minunat: Omul iubeste necazurile si pe toti cei ce-l necajesc indeosebi. De-acum, crestinul sta linistit pe conducerea lui Dumnezeu si vede ca orice cruce a vietii sale e o marturie a iubirii parintesti a lui Dumnezeu. Orice cruce e o treapta a desavarsirii. Deci, daca ne impartasim cu Sfanta Jertfa a Domnului, ne impartasim cu Taina Iubirii supreme a lui Dumnezeu, impartasire care, printre alte daruri, are si pe acesta: ca ne ridica de la intelegerea prunceasca a vietii, la intelegerea pe care o avea Iisus, in temeiul careia Ii suntem urmatori convinsi si linistiti, oricat de nelinistita ar fi marea vietii de aici. Stim Cui credem si stim Cine-i la carma!”.
Lumea il iubea si il astepta cu nerabdare. Parintele spunea raspicat: „Vin vremuri grele”. Si asa a fost. Tavalugul necazurilor a trecut peste tara noastra. Zicea Parintele Arsenie: „Daca Dumnezeu va voi sa mancam din cazanul celor fara Dumnezeu, vom manca si din acesta, pentru ca oamenii s-au indepartat de Dumnezeu”.
Ii indemna pe oameni sa nu mai faca pacate, pentru a nu atrage mania lui Dumnezeu asupra lor. Le spunea sa conceapa copiii in curatenie, cu rugaciune, cu post si spovedanie, sa mearga la biserica, sa nu mai lucreze duminica si in sarbatori, ca e mare pacat sa furi lui Dumnezeu ziua lui de rugaciune. Oamenii isi fac randuielile lor, netinand seama de poruncile lui Dumnezeu, si atunci Dumnezeu ingaduie sa vina necazurile peste om, ca sa inteleaga ca este pe o cale gresita, ca s-a departat de El cu viata, cu faptele, cu rugaciunea, cu cinstirea Maicii Domnului, a Sfintei Cruci, cu prezenta la Sfanta Liturghie, ca a uitat sa se spovedeasca si sa se impartaseasca. *

sursa: Formula AS

Părintele Dumitru Stăniloae îl numeste pe Arsenie Boca „ctitor de frunte al Filocaliei românești”.

Părintele Arsenie Boca a avut darul prorocirii. Nu a încetat nicio clipă să spună * luaţi aminte ! * şi să ne îndemne să ne rugăm neîncetat, aşa cum şi el n-a încetat să vegheze pentru acest neam mereu şi mereu şi mereu încercat, rugându-se pentru noi neîncetat şi acum, mai ales acum. Căci :

„Cunoştiinţa mântuirii trebuie, cu orice preţ, reaprinsă între oameni” – Părintele Arsenie Boca

Să luăm aminte:

„Dezechilibrul mintal al trufiei a contaminat aproape toate valorile şi le-a pus în conflict. În valoarea politică trufia stârneşte tirania, terorismul, dictatura; în religie, inchiziţia, despotismul, protestantismul; în ştiinţă şi economie, materialismul; în artă, senzualismul; în toate a băgat anarhia faţă de Dumnezeu, Ierarhul lor de drept. Deci, ce vor zice, când li se va cere socoteală?”

„De obicei oamenii stârnesc cu faptele lor anumite furtuni nevăzute; acestea tot în capul lor se întorc, dar în chipul cel,mai văzut cu putinţă. Dumnezeu, ştiind de mai-nainte sfârşitul tuturora, rânduieşte fiecăruia ispăşiri in lumea aceasta.”
„Dumnezeu este îndelung răbdător şi mult milostiv, dar nepedepsit nimic nu lasă”…

( Părintele Arsenie Boca )

Rugăciune de dimineaţă, scrisă de Părintele Arsenie:

„Doamne Iisuse Hristoase, ajuta-mă ca astăzi toată ziua să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd  pe Tine.
Doamne Iisuse Hristose, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, că nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus tină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţa în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, aşa risipind în deşert zilele noastre…
Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre.
Doamne, Cel ce vii în taină, ai milă de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre.
Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumină prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţa Ta.
Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin”.

Sunt voci care spun că Părintele Arsenie Boca a fost asasinat de securitate din ordinul lui Ceauşescu. Alte voci, puţine, vorbesc despre cei din umbră, cei ce scuipă ortodoxia,  întunecaţii de-şi zic * iluminaţi *, cei fără de Dumnezeu. Aceia care mai ales acum decid tot ce se petrece în România : haosul, dezbinarea, prigoana… cei care conduc, cei ce sunt la putere,  şi nu doar ei, sunt numai uneltele acelora, slujbaşii diavolilor.

* …  Acum nu mai e timpul sfintilor. Acum incepe timpul mucenicilor”. – Părintele Arsenie Boca