Nevoia de doftori a social-democraţiei mioritice

( Obedientul zăcaş faţă cu reacţiunea… )

sursa imaginii : aici

Motto:

* Îi numesc pleavă pe toţi cei ce trăiesc din gesturile altora şi asemenea cameleonului iau culorile altora, iubesc partea de unde le vin darurile, gustă aclamaţiile şi se judecă în oglinda mulţimii. *

( Antoine de Saint Exupery )

Se spune că în apropierea momentului ce va să vie… de-a părăsi vreun loc anume, unde-ai ajuns de voie, de nevoie, gândeşti că vei rămâne cu oareşce amintiri… Sunt însă şi locuri de care vrei să uiţi… Să uiţi că există !

Ce-o fi mai lesne de inspirat : gustul amar cu care rămâi ori uitarea? Să păstrezi amintirea gunoaielor ca să ştii încotro, să le arunci în uitare, să… oi vedea…

Detest politica de ţarc, mârlănia,  care, zic eu n-ar trebui să aibe clin-mânecă cu social-democraţia! Social-democraţia aceea pe care-o fluturăm, trâmbiţăm şi-o afişăm pe toate gardurile.

În spatele gardurilor, orătănii de tot soiul. Unele pripăşite cu forţa, impostorii, altele, din categoria  cotcodac, oratori de ocazie şi…atât,   una spun, alta… era să zic fac, da nu-i aşa, la spus şi nefăcut oprindu-se, din păcate. Mai sunt făţarnicii şi fiarele.

Există şi un soi anume : dodele-leliţele. unse cu toate alifiile, categoria * grea *, experte fiind în manipularea unor fraieri, culmea,  fraieri cu funcţii, meştere-n * înşiră-te intrigă  * şi bârfă că pămpălăi să tot  pună botul sunt.

Leliţele cărora le scriu discursurile oareşce pretenare, ele limitându-se să le recite, pentru impresie * artistico-zvâc *, sunt cele ce dirijează circulaţia prin ogradă, nicidecum  * cocoşii *.  Pretenarele, le cântă-n strună, dodelor, descalificându-se-n proprii ochi, le miaună ce vor să audă, le ţin isonul că cică   de ce ar exista * intruşi * în ogradă ?   Te pui cu*  blondele * ? Te-ai pus cu dodele, claro. Da se pun destui nătăfleţi la acelaşi vălău cu pufy…

Pe ici pe colo şi câte-un Om, soiul autentic, cei ce fac treabă din convingere şi care atunci când se simt nedoriţi, în plus în peisaj, se dau la o parte din calea…  turmei. Aceştia nu ţin cu dinţii de funcţii, continuă să pună umărul, deşi sunt luaţi în zeflemea. Florile de stâncă. Am întâlnit un astfel de Om, cu părul alb, cu-o glăsuire blajină şi cu… ca să vezi, înţelegere faţă de toate celelalte soiuri, categorii.

Geaba semnalăm că absenţa modelelor duce la derapaje, la cioflingării, la stricăciune, cât timp se tolerează mizeria şi atârnăm principiile şi doctrina social-democrată-n gard, păstrând în ogradă cu sila, tălăngile, troaca, lăturile.  Geaba…

Oportuniştii, categoria * uşoară *, săritorii trambulinei , scaii, cârlanii * inocenţi *, buni de gură, dus servieta şefilor şi pupat labele dodelor că *  dă bine * şi dacă-i musai pentru o lină aterizare pe  o funcţie bunicică la o adică… Aceştia sunt cei ce nu peste mulţi ani fi-vor tupeiştii ce vor muşca grumazul actualilor în funcţii înalte, nu că ar merita să şi fie plânşi, ei, actualii.. Că dacă le place beţia cu apă de ploaie, vorbă-nţeleaptă : ce semeni, aceea culegi, ce tolerezi în ogradă, aceea primeşti, ce-şi face omul cu mâna lui… curvăsărai de bună-voie şi nesilit de nima-n lume se cam numeşte. Până la muşcătura grumazului actualilor şefi, mai e… prilej pentru leliţe să ţie dânsele grumazul apăsat, căci pohta sufleţelelor dodelor e * aut * tăt ce li se pare că le-ar şădea-n cale.

Deşi cu grumazul sub bocancul vreunei dode, şefu găseşte resurse să se dea cocoş în faţa dodei, spurcând pe ton ridicat, ironizând pe vreunul din puţinii care trag la jug. Şi-o să-mi spuneţi că asta e de când lumea, lume… nţţţ… E de când au ajuns boşi unii care pozează-n leaderi dar se comportă ca nişte maşinuţe teleghidate.  Telecomandaţi de leliţe, dode… * Macho *, deh… Dovada cea mai grăitoare e că nu apreciază nici munca, nici oamenii, nici calitatea.

Ufff… şi se apropie momentul  în care voi găsi tăria să rostesc mie : ce-am * avut * şi ce-am * pierdut *…

Să nu-mi spuneţi cumva  : experienţa. Niet! O aveam deja, dar parcă din ce-mi amintesc eu, avea altă culoare impostura, cârlănia,  doda, ograda… Portocalie…. Şi n-am fost parte a vedrei cu oranjadă şi n-am să o accept nicicând şi n-aş fi gândit că există atât de multe troace cu lături în ogrăzi de alte coloraturi în care nădăjduiam să inspir un aer mai curat… O, * dulce * naivitate…

Doare că leaderii autentici, social-democraţii veritabili ( recunosc, sună aiurea… dar ca să fiu explicită, limpede, veţi accepta aşa… ) sunt pe cale de dispariţie, în sensul de exemplare rare!

Poate că va citi cineva, poate că nu… poate că mi se va spune şi mie ca Omului cu părul alb de care vă pomenisem mai sus : * mulţumim pentru lecţia instructivă… *, pe tot ironic şi de către personaje pe care numai de subtilitate NU le poţi bănuii, zisăi, sub papucul dodelor fiind, acelea leliţe gândesc pentru * cocoş * care-s busy cu amuzamentul dincolo de orice limită a bunului simţ. Poate că * ne lipsim de tine cu drag şi fără vreun dor * nu se va rosti, da-n practică se va fi împlinit. Poate că…

Un singur lucru e sigur, sigur, şi dacă citeşte, n-a pricepe nimica, nimicuţa şi-o spun limpede şi cu siguranţa aceluia căruia intuiţia nu i-a jucat feste vreodată, dimpotrivă… : nu va avea nici înţelepciunea de-aşi face * mea culpa *, măcar în faţa oglinzii, a oglinzii conştiinţei, nici nu va medita  şi cu atât mai puţin nu va gândi că timpul se curge şi se tot curge şi va veni o zi în care se va trezi singur , deşi acum aparent înconjurat de… prieteni şi-şi va aduce aminte * am avut lângă mine şi oameni… i-am pierdut, undeva pe drum, i-am îndepărtat,  i-am măturat c-aşa au pohtit sufleţelele  dodelor, cârlanilor,  sanchi prietenilor … *…

Şi-n ziua aceea,  actualii, îşi vor aduce aminte,  că NU au dat două cepe degerate pe oameni, că au tratat oamenii drept gândaci de bucătărie, că se jeneau cu ei oriunde, că nu-şi ascundeau repulsia în prezenţa lor,  că s-au maimuţărit precum preşcolarii prin spatele oamenilor şi că aceştia i-au surprins făcând-o, deseori şi-au tăcut de ruşinea lipsei lor de ruşine… că nu au întrebat acei oameni niciodată de… sănătate deşi aceia le-au fost alături meritând ori ba, dar au considerat că li se cuvine, totul…. Amintirile acelor oameni nu vor putea repara nimic, nu vor acoperi neputinţa actualilor de-a da timpul înapoi, nici nu le vor spăla din păcate.

Să  ajungi şef, nu-i doar îndemânare, e * abilitate-n * multe cele d-ale politichiei mioritice * cântare *… Să  fii OM e lucru mare şi nu  la îndemâna oricui cătare…

E plină lumea de soiul ciumeţi, de figuranţi de * carter *, de umblaţi prin lume, de guguştiuci şi pufy… adicătelea găinuşele artiste-ntr-ale mieunatului… Şi ce-ai putea să le faci… Să treci peste, să nu te-mpiedici de pietricele iar bolovanii să-i ocoleşti, aista dacă nu eşti vultur… Frustrarea şi neputinţa duce la răutăţi, la gratuităţi. D-aia nu coboară Oamenii la nivel de ciumeţi şi cotcodac. Iar parvenitismul lor vine ŞI de la faptul că nu se pot rădica la înălţimea vulturilor şi-atunci compensează de la * nălţimea * funcţiilor atât de trecătoare cu * armele * din dotare, josnicia şi ipocrizia, punct.

Şi naiba să mai ştie de ce mă încăpăţânez să sper în renaşterea BINELUI! Poate din cauză că soiul meu e… altfel, unul dur, cu toleranţă la bârfă, intrigă, minciună, impostură, făţărnicie şi ipocrizie, dode… zero, dar, cu inima mereu deschisă către Oameni, cu sufletu-n palmă şi cumva, aşa, a zâmbet, chiar dacă iată, deseori un surâs amar…

Adevăr grăit-a Caragiale:

* Să nu ne mai facem inimă rea şi spaimă gândindu-ne că lumea românească ar fi mai stricată decât altele. Nu; neamul acesta nu e un neam stricat; e numai nefăcut încă, nu e până-acuma dospit cumsecade. *

Aşa-i că n-are miros de… social-democraţie povasta aista ?

Aşa spun şi eu…

Şi mai spun că: ipocrizia ar putea fi * vindecată * prin conştientizarea faptului că e nevoie de sinceritate şi asumarea responsabilităţilor. Atunci  când eşti cinstit cu tine, poţi fi şi cu cei din jur. Continuând să fii o jalnică marionetă a unor leliţe şi-a unor aplaudaci, cu alte cuvinte să te îmbeţi cu apă de ploaie considerând că n-ar exista şi-un capăt a toate, că totul ţi s-ar cuvine, că nu ai datorii morale, că eşti invincibil şi de neînlocuit,  că scuipând oamenii care pot dar nu vor să riposteze gândind că te vei trezi la realitate, continuând să te  minţi, să pozezi în cocoş deşi eşti condus, manipulat de găini şi niscaiva oportunişti ,se cheamă că-ţi vei fi meritând  soarta, cândva… Când ? Nu ştim, nu contează. Nu judecăm.  Constatăm, atât.

* Voieşti să cunoşti lucrurile? Priveşte-le de aproape. Vrei să-ţi placă? Priveşte-le de departe. * – Caragiale

Triolete simboliste 

Pornind din vremuri de demult
Un glas de trâmbiţă mai sună,
Şi-aşa de drag mi-e când l-ascult
Pornind din vremuri de demult.

În al vieţii trist tumult
Şi-n dragostea-mi inoportună,
Pornind din vremuri de demult,
Un glas de trâmbiţă mai sună.

*

Apocaliptica gândire
De azi e înţeleasă mâni;
Tiranilor, ce prevestire!
Le cad topuzele din mâni!

O apă-ntreaga omenire,
Nici robi de-acu şi nici stăpâni:
Apocaliptica gândire
De azi va fi-nţeleasă mâni!

( I L Caragiale )

Concluziona dumneamea vis a vis de politichia de ţarc şi ticăloşiile pedelacheilor, cam aşe : B.U.B.A lor scăpare n-are! Şi tot dumneamea spune: dar a noastră, cât mai are… ?

Răspunsuri nu am eu, o neica nimeni, poate doftorii, numai ei pot, au pârghiile, metodele, ei, cei ce veghează şi nădăjduiesc să găsească resurse să extirpe bubele ce ne macină şi nu ne fac cinste şi ne trag pe tuşă continuând teatrul, fluturându-şi obedienţa, făţărnicia…

M-or auzi doftorii : Echilibru, Floare de Colţ, * Arogantul * ? Sper să : DA!

Şi gata cu vorbăraia, nu am timp de găini şi de păcălici, bătălia cu mârlanul de la Cotroceni şi famiglia PDL e prioritate , sunt unul  din cei ce pun umărul s-o câştigăm!

Ai mei cum * brazii *, ocupaţi cu… omorul pe foncţii şi zăcăşitul, că-mi vine să vărs ( scoboară-i, Tată, cu picioarele pre pământ… !!! )…

Sibilla

dicţionar:

zăcaş=leneş

a zăcăşii = a lenevi, a trândăvi

P.S. Alo, Dodă… avertisment! Ultimul! Nu mă stârni, măi dragă pufy să public niscaiva acte, nu vreau, dar dacă insişti…