Vă spun o * povastă *…

Vă spun o * povastă *…

Septembrie… pe sfârşite. Şi-au fost 6 luni DUPĂ Mile….

Şi e 29 septembrie, zi de naştere a Părintelui Arsenie Boca ( 1910 ) şi-a îndrăgitului Cervantes care ni l-a dăruit pe Don Quijote de la Mancha ( 1547 ).

100 de ani de la nasterea Sfantului Ardealului, Arsenie Boca.

Cititi si Moartea martirica a Părintelui Arsenie Boca (1910-1989) – un adevăr ascuns. Cine l-a chinuit pe Parinte inainte de moarte? 100 de ani de la nasterea Sfantului Ardealului, miercuri, 29 septembrie. IPS Streza si Centenarul de la Sambata

O toamnă mai altfel… o toamnă ca o flacără… Numai cine nu vrea nu vede ce luminează flacăra toamnei acestea….

Parni Valjak – Jesen U Meni…

MILE

” Am ajuns sa aflu si eu in sfarsit ce ma leaga de Kosovo atat de mult. Sa ii spun destin sa ii spun coincidenta? Nu stiu dar ce stiu e ca strabunicii mei sunt ingropati in pamantul ala. Au murit luptand pentru Kosovo si la noi la sarbii e o gena care ne face sa ne iubim familia sa ne respectam si sa nu ne uitam mortii. Si tocmai de aceea am ales aceasta melodie “Poslednja pesma o tebi” si acest titul. Piesa are niste versuri sugestive din care va traduc atat:
” …Si intotdeauna oficial promit , dar stiu in sinea mea ca mint, ca voi inceta sa imi amintesc si ca acesta este ultimul cantec despre tine…”

Ei bine dar Kosovo nu e doar un punct pe harta asa cum e vazut de cei ce impart cu pofta dreptatea lor. E totusi locul acela sfant in care si pentru care pamantul de acolo a fost imbibat cu sange sarbesc. Nu sarbii au inceput sa omoare. Abia dupa mai bine de 20 de ani de orori comise de albanezi le-au sarit balamalele de la usi si au plecat spre sud sa le aplice o corectie zdravana musulmanilor. DA. Din pacate a fost cam zdravana si asta a dus la alte drame si alte morminte au rasarit. Noi cimitire s-au umplut si prea multe femei s-au imbracat in negru. Si-au plans copii si barbatii prin biserici sau moschei cand nu era nevoie ca marmura sa fie spalata cu lacrimi. ”

MILE

Riblja Corba-Poslednja pesma o tebi:

Să ne reamintim : aici şi aici şi aici şi aici…

* Poliţia de la Kosovo, instalată de către comunitatea internaţională, fomată în general de terorişti numiţi „Armată de Eliberare de la Kosovo”, în loc să-i protejeze pe sărbi de extremişti, sistematic le-a udat casele cu benzină din cisterne după care le-a dat foc. Forţele internaţionale sunt confuze, speriate, imparţiale, fără cuvinte urmăreau golgota sârbescă. În loc să-i apere soldaţii KFOR i-au alungat forţat pe sârbii de pe moşia lor, pentru a le proteja aparent viaţa. Albanezii s-au folosit de asta pentru a ajunge la realizarea scopului său, curăţarea etnică de la Kosovo. *

Amintirile pe care le-a trăit jurnalistul în Kosovo au fost vii tot timpul în inima lui. „În noaptea aceea, când am plecat din România eram singura maşină care circula pe străzile Belgradului. Ne-am dus direct la ambasada noastră. Numărăm bombele. Seara ne-am întors în ţară să ne luăm ceva haine. Am aflat că toţi jurnaliştii străini au fost evacuaţi cu puşca la cap în acea noapte. La intrarea şa sârbi, i-am minţit pe vameşi că suntem de la o revistă literară şi aşa ne-au lăsat să intrăm. Am plecat pentru două zile şi am rămas trei luni în război”…

KOSOVO JE SRBIJA !

S-au curs deja cele 6 luni DUPĂ Mile, NU fără Mile, căci vor fi mereu CU Omul de zăpadă, Mile al nostru… Mile care ne-a lăsat să ducem mai departe ce el ne-a învăţat pe fiecare-n parte câte ceva, dăruit din preaplinul sufletului său de Luptător pe altarul adevărurilor dureroase la indiferent care din capete te-ai afla…

Mile, un om, dar ce OM !

Un septembrie bogat în înţelesuri, sensuri şi pilde ne e dăruit a-l respira, noi, toţi cei care mai credem în BINE şi-avem curajul de-a accepta ceea ce nu poate fi schimbat, puterea de-a schimba ceea ce se poate şi-nţelepciunea de-a face distincţie între cele două…

Vă chem la bucurie, azi, pe cei nefăţarnici, pe cei ce înţelegeţi bucuria de care vă vorbesc : * Pentru durerea ta, stai singur; la bucurie cheama si pe altii; numai asa vei avea tovarasi nefatarnici. * ( N Iorga ). Şi-o să mă măscăriţi că * ce bucurie ? *… Bucuria de a-l fi cunoscut şi-a fi fost contemporani cu Mile şi-a fi rămas CU Mile şi DUPĂ Mile, NU fără Mile. Şi bucuria de-a fi * cunoscut * pe Don Quijote de la Mancha şi învăţăturile Părintelui Arsenie Boca, bucuria de-a fi deprins aceea că * visătorii sunt Mântuitorii lumii * şi * nebunia * luptelor cu morile de vânt e de fapt RENUNŢAREA LA RENUNŢARE, la resemnare, bucuria de-a fi înţeles că :

* Lemn bun, lemn rau, aceeasi cenusa. Dar nu aceeasi flacara. * ( N Iorga )

* O flacara a ars in tine: ramane scrum. El poate incalzi-pe altii. * ( N Iorga )

Aşa cu „flăcările”, cometele: Mile, Don Quijote de la Mancha, Arsenie Boca… luminează ALTFEL,  pentru multe, multe secole şi ne vor tot încălzi sufletele tremurânde de frigul vremurilor pe care le trăim…

Şi-o povastă de… început de octombrie… :

Đorđe Balašević – Priča o Vasi Ladačkom..

Că ce ne-am face noi fără de-o povastă cernută de-atâtea toamne flăcări…. cum roua deasupra a toate câte-or mai fi să fie…