Despre cum desfrânarea, slăbiciunea şi răutatea se adună pentru a ucide

sursa imaginii : aici

Despre  cum desfrânarea, slăbiciunea şi răutatea se adună pentru a ucide

Ioan a zis: „…eu sunt glasul Celui ce striga in pustie: indreptati calea Domnului, precum a zis Isaia proorocul!”

* Uciderea Sfântului Ioan Botezătorul este un strigăt peste veacuri împotriva îmbuibării, luxului, beţiei, destrăbălării, omicidiului, împotriva tuturor păcatelor ce izvorăsc din necumpăt; este un strigăt de alarmă şi chemare la sobrietatea şi înfrânarea propovăduite de profetul pustiului cu cuvântul şi cu propria-i pildă: “Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia cerurilor.” Am putea, oare, tăgădui actualitatea acestei chemări, acestui avertisment într-o lume în care se pare că “pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii” înrobesc tot mai mult sufletele? * ( … )

sursa : aici

sursa : aici

PREDICA LA TAIEREA CAPULUI SFANTULUI IOAN BOTEZATORUL ( fragmente ) :

Cine jura ca sa scape de rusinea lumii, de necazurile acestei vieti trecatoare nu va scapa de osanda cea vesnica. Toate aceste nelegiuiri din casa lui Irod au izvorat din patimile pacatoase ale acestui rege. Ioan si Irod stau fata in fata si astazi inaintea noastra. Ioan Botezatorul intruchipeaza pe omul lui Dumnezeu, pe trimisul si aparatorul legii Domnului. Irod este calcatorul legii lui Dumnezeu. Ioan se poarta ca un sfant smerit si ascultator de Dumnezeu, dar aspru cu sine insusi si cu pacatosii. Irod se poarta ca un patimas nelegiuit, sangeros, betiv, desfranat si ucigas, unul este curat ca un inger, reprezentand virtutea cumpatarii in toata frumusetea ei, celalalt este murdar ca un demon, infatisand lipsa de cumpatare cu toate urmarile ei rele.
Toate virtutile isi au valoarea si frumusetea lor morala si sociala. Se pare insa ca, nici una nu are rol familial si social mai insemnat decat cumpatarea. Prin cumpatare intelegem virtutea de a ne multumi cu ceea ce este strict necesar pentru viata noastra si de a ne infrana de la toate poftele si lucrurile pagubitoare. Omul cumpatat isi pune frau placerilor si poftelor vinovate. Nu se lasa biruit si robit de ispitele carnii sau de amagirile patimii inselatoare. Crestinul adevarat stie ca cine lupta se infraneaza si numai cine se infraneaza biruieste si se incoroneaza. Cumpatarea este virtutea morala obligatorie pentru toti crestinii, poruncita de Mantuitorul si urmata de El si de toti sfintii.
„Luati aminte de voi insiva, graieste Domnul Hristos, sa nu se ingreuieze inimile voastre cu mancare si bautura peste masura”. Crestinul adevarat trebuie sa fie masurat in toate, sa nu lase poftele fara frau si toate dorintele sa le stapaneasca.
Sa fim stapani pe noi si nu robi, sa nu ne stapaneasca nici o patima, pe toate sa le avem legate si distruse. Sa fim totdeauna treji, caci repede pot incolti astfel de buruieni care pot otravi sufletul si trupul nostru.
Cumpatarea este cea mai buna doctorie pentru sanatatea sufletului si a trupului. Ea consta mai intai in infranarea poftelor, in oprirea excesului, in stapanirea patimilor de mancare, de bautura, imbracaminte, chiar manie, injuraturi, dracuieli, vorbire multa fara rost, glume proaste si multe altele. Omul cumpatat da ordin dorintelor lui. El dicteaza, ordona, stapaneste cu asprime placerile si astfel se inalta la adevarata personalitate a omului crestin, adevaratul model dupa credinta si invatatura lui Hristos.
Lipsa de cumpatare ii arunca pe cei mai multi oameni in cele mai grele mizerii materiale si morale. Ii arunca in destrabalare, lux, curvii si preacurvii, jocuri de noroc, betie si vrajitorie. Din cauza acestora foarte usor ajung in spitale si in case de nebuni, In temnite si in ruinarea trupului si a sufletului. Daca privim cu atentie trupurile betivilor, desfranatilor, risipitorilor si bolnavilor din cauza acestor patimi, ne putem convinge cata mizerie este in lume.
Sfanta noastra Biserica Ortodoxa, printre celelalte virtuti de capetenie, ne porunceste, daca vrem sa ne mantuim, sa avem aceasta virtute a cumpatarii.
Fara cumpatare nu exista bunastare, nici progres, nici viata morala. Chiar si in paganism cumpatarea este socotita fundamentul virtutilor morale si mijlocul cel mai bun pentru a gusta placerea cea mai mare. Din cumpatare se nasc si alte virtuti morale: cinstea, modestia, bunatatea, fecioria, blandetea, seriozitatea. Unele mai laudabile decat altele.
Acolo unde nu este cumpatare isi gasesc culcus toate patimile si toate relele mai mari: betia, desfraul si omorul. Betia este mama desfraului si bautura mortii. Cine traieste necununat cu mai multe femei sau femei cu mai multi barbati, la moarte bea atatea pahare amare cu cati a desfranat.
In stare de betie, oamenii fac fapte urate, zic vorbe murdare iar cand se trezesc, se rusineaza, regreta, plang, dar e prea tarziu. Cati parinti nu zic vorbe grele si rusinoase in fata copiilor cand sunt beti! Cati nu fac pacate urate si grele in fata lumii, iar cand se trezesc nu le mai vine sa dea ochii cu lumea! Religia crestina opreste si osandeste amarnic betia. Impreuna cu necumpatarea, o numara printre faptele rele ale trupului, in timp ce cumpatarea o numara printre faptele duhului.
Crestinii sunt indemnati si obligati sa se fereasca de societatea betivilor si de idealurile lor; betia duce pe oameni la saracie, batjocura, cearta, zapaceala, nebunie, necredinta si galceava. Tot betia ii duce la plangere, la moarte si la pierderea Imparatiei lui Dumnezeu. In casele betivilor intra vaiul si oftatul, ca dupa muscaturile inveninate ale serpilor. In casele betivilor intra saracia, tanguirea si blestemul. Acolo e jale si sange varsat ca si in casele ucigasilor.
Betia nu stinge totusi setea, asa dupa cum imbuibarea nu satura poftele, ci le face mai nesatioase. Betia ca si imbuibarea naste mizeria si sporeste nefericirea in lume. In fiecare pahar dus la gura betivul bea lacrimile, sangele si viata sotiei si a copiilor lui si, in loc sa faca din trupul lui o biserica a lui Dumnezeu, isi batjocoreste trupul si-l ruineaza.
In Vechiul Testament betivii erau omorati cu pietre, iar in Noul Testament se spune limpede ca betivii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu. Daca nu se trezesc la pocainta, daca nu se leapada de aceasta patima inainte de moarte, chinurile iadului ii asteapta.
Profetul Ioil striga si el cu tarie: „Desteptati-va, betivilor, si plangeti, lepadati-va de faptele cele fara de roada ale intunericului si urmati legea Domnului!”
Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul este un strigat peste veacuri impotriva destrabalarii, impotriva luxului, a imbuibarii, a desfraului, a betiei, a omorului si a tuturor pacatelor care izvorasc din lipsa de cumpatare. E un strigat de alarma impotriva femeilor nelegiuite care se imbraca pentru a deveni cele mai primejdioase curse ale barbatilor in ispita desfranarii. Femeile care se vopsesc facandu-se ca niste masti, ca si Salomeea, care a dansat in fata lui Irod, atragandu-l in pacatul curviei, au mare pacat, mai ales daca patrund si in Sfanta Biserica.
Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul este un strigat impotriva barbatilor necinstiti si a preacurvarilor care-si lasa sotiile cu care sunt cununati la biserica si preacurvesc amagind si veselind, fortand si amenintand pe multe femei cinstite in serviciile lor. Asa procedeaza multi sefi, batandu-si joc de neamul crestinesc. Este vai de ei, de casa lor, de sufletul si de copii lor, daca ii au. Aceasta sarbatoare este un strigat impotriva celor ce se casatoresc rudenii.
O crestina si-a adus de la tara sora sa, a ajutat-o sa-si faca liceul, sa-si ia serviciu si dupa putin timp aceasta i-a luat barbatul. Biata femeie, cu lacrimi in ochi, a trebuit sa plece din casa si sa se duc aiurea. A facut un bine si s-a ales cu un rau. O mama a trebuit sa plece de acasa ca sa-i ramana fata cu tatal ei. Aceasta, ca si Irodiada, a crescut-o fara rusine si aceasta a fost urmarea.
Mari si grele pacate sunt in lume! Se casatoresc veri cu verisoare, rudenii apropiate care nu mai tin seama de nimic, nu vor sa mai stie de rusine si trec peste toate, amagesc, inseala si pe preoti, traind in pacatul curviei, tarziu, dupa ce fac copii handicapati, isi dau seama de pacatul in care au trait atata vreme. Sarbatoarea de astazi este impotriva betivilor, a criminalilor, este un strigat de chemare la cumpatare, la simplitatea crestina, la virtutile si morala crestina. Sa ne ferim cu totii de duhul casei lui Irod, de petrecerile, jocurile si betiile lumii, sa ne ferim de izvorul acesta al faradelegilor care se revarsa cu multa furie peste sufletele crestinilor din veacul nostru.
In acest izvor de faradelegi s-a inecat aproape tot tineretul nostru crestin. Parinti, aveti grija de copii, stati imprejurul lor, cautati si vedeti pe unde umbla, cu cine sunt in legatura si ce pacate fac! Veti da seama de ei inaintea lui Dumnezeu! Nu e de-ajuns ca i-ati adus pe lume, trebuie sa-i invatati sfanta credinta, sa-i aduceti in Imparatia cerului prin invataturile sanatoase ale Bisericii. Vai de cei ce nu inteleg sa se intoarca la Dumnezeu!
Exista multi oameni care striga in gura mare ca nu este pacat a juca, a petrece in chefuri, a face petreceri cu betii si muzica, ca nu este pacat a se impodobi cu fel de fel de podoabe lumesti, ca nu este pacat a se imbraca dupa moda lumii destrabalate, ca nu e pacat a privi filme si reviste pornografice, a privi la televizor programe imorale. Iata, luati aminte, sa nu ziceti ca nu vi s-a spus. Sarbatoarea Taierii capului Sfantului Ioan ne aminteste de toate acestea. Din cauza acestor urgii, omenirea a suferit mult. Nimeni sa nu spuna ca nu sunt pacate aceste distractii, aceste rele. Fiecare sa cerceteze mai bine si sa vada cate victime cad si astazi din cauza acestor nelegiuiri. Diavolul a reusit sa-i duca pe multi pe aceste cai gresite ca sa-i prinda in ghearele lui.

sursa : aici

sursa : aici

Despre  cum desfrânarea, slăbiciunea şi răutatea se adună pentru a ucide :

Rautatea si veninul Irodiadei precum altadata rautatea si veninul Izabelei (sotia lui Ahab), pregatesc sfarsitul Sfantului, caci, dupa cum spune Sf. Ioan Gura de Aur (care a fost prigonit tot datorita rautatii unei femei, si ea tot imparateasa, Eudoxia!), femeia desfranata este “mai indrazneata si mai cruda decat orice om”. Si nu se refera aici la femeia care este muncita de ispitele trupesti si se lupta cu ele, ci la cea care, prin hainele si gatelile mestesugite si prin miscarile sale nerusinate, lascive isi gaseste o delectare perversa in a atata si a provoca, cea care isi foloseste farmecul femeiesc si isi cultiva senzualitatea pentru a-si atinge scopurile, starnind pofte, stricand suflete si dand nastere la alte si alte pacate si faradalegi…

Sa luam aminte, caci noua ne vorbeste Sfantul Ioan Gura de Aur, asa cum precizeaza explicit la sfarsitul predicii sale. Noua, pentru a intelege ca nu este nicio diferenta de duh intre chefurile facute cu diferite “ocazii” (pretexte) si dezmatul satanic ce a dus la uciderea Sf. Ioan. Noua, ca sa intelegem ca iubirea fata de placeri, de imbuibare si de lux (ce este un chef, daca nu o ocara si batjocura fata de cei ce nu au ce pune pe masa?) duce la nesimtirea sufletului, la rautate, si face ca uciderea sa se petreaca pe “nestiute”. Noua, pentru a intelege cat de multe si mari rele poate face senzualitatea si patima trupeasca, pentru a intelege ca trebuie sa starpim din noi “duhul desfranarii” ascuns poate si in cele mai negandite cotloane din sufletele si trupurile noastre. Ca acest duh al desfranarii, transformat azi in moda, este unul ucigas de oameni si stricator de case!

Si chiar daca nu sunt omorate sau ranite trupuri, omoram si ne omoram sufletele si ne taiem noua insine “capul”, adica pe Hristos de la carma mintii noastre!

Ascultati toti citi faceti mai mult decit trebuie gustul femeilor! Ascultati toti citi faceti juraminte pe nestiute, citi faceti pe altii stapini pe gindurile si vointa voastra spre pierderea voastra si va sapati voi insiva groapa!”

Sa ascultam pe Sfantul Ioan si sa intelegem si noi, sa ne cutremuram si sa ne venim in fire. Pentru a fi partasi prin duhul nostru Sfantului Ioan Botezatorul si a scoate de la noi duhul lui Irod, al Irodiadei si al Salomeei…

Totodata Sf. Ioan Gura de Aur mai pune in evidenta si ceea ce este cel mai definitoriu pentru profilul duhovnicesc al Sfantului Ioan Botezatorul: FRICA DE A TACEA, DE A NU SPUNE ADEVARUL, adica gandul/voia lui Dumnezeu (NOTA BENE: nu minciuna “adevarului” vazut prin prisma patimilor mele).

sursa : aici

Rugaciune
Sa ne rugam si noi la Dumnezeu, sa ne intareasca El Milostivul in toate zilele noastre, in viata aceasta si in toate necazurile noastre.
Sa rugam pe Sfantul Ioan Botezatorul care a murit ca un mare mucenic, sa fie fierbinte rugator si pentru sufletele noastre, ca si noi sa ajungem la limanul mantuirii si al fericirii vesnice
. Amin.

Anunțuri

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Atitudini, Oaspeţi, Pilde şi „aduceri aminte”... și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s