* … arătând ucenicilor Tăi slava Ta… *

Schimbarea la Faţă a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Schimbarea la faţă

„El s-a schimbat la Faţă, ne confirmă Sfântul Ioan Damaschin, nu asumând ceea ce El nu era ci arătându-le Apostolilor Săi ceea ce El era, deschizându-le ochii şi, din orbi cum erau, făcându-i văzători” (Sfântul Ioan Damaschin, Predică la Schimbarea la Faţă, 12 – PG 96, 564). Hristos deschise ochii Apostolilor Săi iar aceştia, cu o privire transfigurată de puterea Duhului Sfânt, văzură lumina dumnezeiască indisociabil unită cu trupul Sau. Fură deci ei înşişi schimbaţi la faţă şi primiră prin rugăciune puterea de a vedea şi cunoaste schimbarea survenită în natura noastră datorate unirii sale cu Cuvântul (Sf. Grigore Palama).

„Precum soarele pentru cele ale simţurilor, aşa este Dumnezeu pentru cele ale sufletului” (Sf. Grigore Teologul)

Este totodată o zi sfântă în care se deschid Cerurile şi se pot vedea porţile Raiului de către cei aleşi de Dumnezeu, fapt prefigurat de altfel de Insuşi Mântuitorul, cu 6 zile înainte de urcarea pe muntele Tabor: „Sunt unii dintre cei ce stau aici care nu vor gusta moarte până nu vor vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind întru putere”.

În directă legătură cu aspectul religios-creştin, sărbătoarea poate semnifica şi schimbarea noastră în bine, schimbarea invidiei în bucurie, a răutăţii în iertare, a împăcării cu sine şi cu ceilalţi.

sursa : aici

http://www.crestinortodox.ro/

* … arătând ucenicilor Tăi slava Ta… *

Schimbarea la Faţă a Mântuitorului Iisus Hristos, pe muntele Taborului.

* Momentul scripturistic este cutremurător! Iisus Hristos îşi ia trei ucenici, pe Petru, pe Ioan şi pe Iacob şi se suie în munte pentru a se schimba la faţă – zicem noi – pentru a-şi arăta slava dumnezeirii sale. În acelaşi timp, minunea, putem spune, se amplifică, pentru că transfigurarea Fiului lui Dumnezeu este urmată de arătarea întregii Treimi: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Aşadar, mare sărbătoare !

Am luat ca titlu o mică parte dintr-o cântare de la slujba acestei sărbători care mi s-a părut mai sugestivă. Mântuitorul arată ucenicilor slava Sa. Să vezi slava lui Dumnezeu, nu este ceva simplu şi uşor. Poate chiar ar trebui să reprezinte o importanţă foarte mare  acest lucru: să vezi încă din această viaţă slava lui Dumnezeu !

Pentru a nu trece cu mare uşurinţă o sărbătoare şi chiar pentru a o înţelege desăvârşit avem nevoie de ceva : să dobândim acest duh, avem nevoie de o transpunere a noastră în realitatea acelei sărbători, adică să devenim contemporani cu sărbătoarea. Fără o asemenea înţelegere, trecerea cu uşurinţă pe lângă duhul unei sărbători devine ceva normal. Luăm sărbătoarea ca atare şi nimic nu se schimbă în noi. Înţelegerea numai istorică a sărbătorii , ne duce cu mintea doar la stocarea unor informaţii şi nu la transmiterea unui mesaj, la producerea unei schimbări, la o metamorfozare a vieţii interioare.

mi-am pus o întrebare: Ce s-ar întâmpla cu lumea noastră dacă şi-ar dori o schimbare ontologică profundă? Totul s-ar produce dacă am deveni contemporani cu multe sărbători cărora noi, de cele mai multe ori, le dăm sau nu le dăm importanţă istorică.

Un lucru este cert: fără a fi contemporani unui eveniment, îl înţelegem mai puţin sau deloc ! *

( părintele Ion Petrică, Mănăstirea Sf Ilie de la Izvor, Bocşa Vasiova, în cartea * Cuvinte vechi tâlcuite în timpuri noi *, pag. 31-32, rditura Agnos, Sibiu, 2009 )