2 august – Sf Ilie – Свети Илија

2 august – Sf Ilie – Свети Илија

Српска православна црква посвећена Светом Илија ( Biserici ortodoxe sârbe cu Hramul Sf Ilie )

Српска православна ( ortodocşi sârbi )

( Biserica Ortodoxă Sârbă din Lescoviţa, Caraş-Severin )

ORTODOXIA SÂRBĂ ÎN ROMÂNIA

Confesiunea creştin-ortodoxă a fost şi va rămâne unul din elementele carcateristice definitorii pentru sârbii de pe teritoriul României de astăzi. Fiind cea mai veche instituţie sârbească, Biserica a fost întotdeauna alături de popor, iar poporul alături de Biserică.
Jurisdicţia spirituală asupra populaţiei sârbe din România, precum şi toate bisericile şi mănăstirile ortodoxe sârbeşti de pe teritoriul actual al României aparţin Episcopiei Sârbe de Timişoara, parte integrantă a Bisericii Ortodoxe Sârbe.

Izvoarele istorice scrise despre Episcopia de Timişoara provin din secolul al XVI-lea, cand era parte integrantă a Patriarhiei Sârbe de la Peć (Ipek). Dupa istorica migraţie condusă de patriarhul Arsenije al III-lea (Čarnojević), Episcopia de Timişoara a rămas în componenţa Mitropoliei Belgradului. În perioada ocupaţiei austriece din Serbia de Nord, cu ocazia unificării Bisericii Ortodoxe Sârbe de pe teritoriul Austriei, în 1726, Episcopia de Timişoara este alipită Mitropoliei de Karlovci (Karlowitz).
Dupa separarea ierarhică (parăsirea Mitropoliei de Karlovci de către români) din 1864, Episcopia de Timişoara a rămas ca şi episcopie sârbă în cadrul Mitropoliei, până la desfiinţarea acesteia în 1920. Toate episcopiile ce făceau parte din Mitropolie, deci şi cea de Timişoara, au intrat în componenţa reinstauratei Patriarhii sârbe, în al cărei cadru se află şi astăzi.

Episcopia Sârbă de Timişoara cuprinde pe teritoriul României de astăzi 57 de parohii în cadrul a 56 de comune bisericeşti, având un total de 67 de biserici (parohiale, mănăstireşti şi capele).
Pe teritoriul episcopiei se află 5 mănăstiri, toate de o mare importanţă pentru istoria poporului sârb de pe aceste meleaguri. Mănăstirile Baziaş şi Zlatiţa au fost fondate, conform tradiţiei, de însuşi Sfântul Sava; mănăstirile medievale Sf. Gheorghe şi Bezdin sunt de o importanţă covârşitoare mai ales pentru istoria Mitropoliei de Karlovci, dat fiind faptul că au dat un număr important de ierarhi – episcopi şi patriarhi. ( … )

Judeţul Caraş-Severin: Belobreşca, Câmpia, Divici, Lescoviţa, Liubcova, Măceşti, Pojejena, Radimna, Reşiţa, Socol, Moldova Veche, Zlatiţa

Din 1996 şi până în prezent, la conducerea Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara se află, în calitate de administrator, Înalt Prea Sfinţia Sa Lukijan (Pantelić), episcop de Buda.

Sursa : USR

200 de ani de Biserică la Socol

Biserica din Socol aniversează la începutul lunii viitoare 200 de ani de la înfiinţare. Pe 2 august creştin ortodocşii de rit vechi, printre care şi sârbii, îl sărbătoresc pe Sfântul Ilie, prilej cu care are loc şi aniversarea lăcaşului din Clisura Dunării. Manifestările vor avea loc în sâmbăta dinaintea sărbătorii sârbeşti, pe 31 iulie când slujba specială susţinută cu această ocazie va continua la Căminul Cultural cu o masă la care sunt aşteptaţi reprezentanţi ai Bisericii, ai Uniunii Sârbilor din România, dar şi donatorii care au ajutat la restaurarea icoanelor şi a exteriorului bisericii, lucrări executate special cu această ocazie.

(Oana Nicolae)

„Situată în partea sud-vestică a judeţului Caraş-Severin, pe drumul DN 57A, localitatea Socol, reşedinţa comunei cu acelaşi nume, se află la o distanţă de 36 km de Moldova Nouă, oraşul cel mai apropiat. Comuna Socol se întinde pe o suprafaţă de 6969 ha, din care 5566 ha reprezintă terenul agricol.
În componenţa acestui teritoriu administrativ se regăsesc localităţile: Socol, Baziaş, Câmpia, Pârneaura şi Zlatiţa.

În 2 august  la Socol şi Câmpia e Slavă – Слава.

sursa : aici

Nedeie la Lescoviţa – Sf Ilie pe rit vechi

Şi tot pe data de 2 august, Biserica ortodoxă sârbă din Lescoviţa, cu Hramul Sf. Ilie oficiază slujba în limba sârbă iar locuitorii sărbătoresc Nedeia-nigeia-ruga. Vin oaspeţi, rude, prieteni, din Klisura Dunăriimai ales, din Srbija şi din alte locuri. Muzika Srpska şi voie bună, o baie-n râul Nera… români şi sârbi şi-o Sărbătoare ce se întinde pe durata a trei zile şi trei nopţi.

Lescovita, leaganul copilariei mele :

Prima referire documentara la comuna Naidas se face în 1699, existand insa dovezi de existenta a localitatilor anterioare acestui an (1378 Naidas, 1371 Lescovita).

– ca asezare geografica, satul Lescovita apartinator comunei Naidas ( punct de frontiera la granita cu Serbia ) , se afla in partea de S-V a judetului Caras-Severin, DN57, la 75 km de localitatea Resita si 25 de km de localitatile Oravita si Moldova Noua. Vatra satului Lescovita, cunoscut si sub denumirea de Leskovica este asezata la poalele Muntilor Locvei, Dealurile Oravitei-Cheile Nerei, strajuit de Dealul Piatra Alba, si, marginit de raul Nera .

– in satul Lescovita exista doua biserici : Biserica Ortodoxa Sarba , slujbele religioase desfasurandu-se in limba sarba dar si in limba romana, sarbatorile religioase sunt respectate de catre localnici, atat cele insemnate in Calendarul Crestin Ortodox Roman, cat si cele din Calendarul Iulian, de rit ortodox vechi ; Biserica Crestina Baptista ;

– in satul Lescovita, convietuiesc pasnic romani si sarbi, care, au inchegat familii mixte ;

– se vorbeste atat limba sarba cat si limba romana ;

– ruga, nedeia satului Lescovita se sarbatoreste in data de 2 august, Sfantul Ilie dupa calendarul Iulian, insa, sarbatoarea se intinde pe parcursul a trei zile, dupa traditie, gostii ( musafirii ) din orasele si satele invecinate ( Belobresca, Pojejena, Radimna, Socol, Zlatita, Moldova Noua, Moldova Veche, Susca, Divici, Oravita, Resita, etc ) onorand invitatia rudelor sau a prietenilor de a petrece la Nigeia din Lescovita ;

Sărbătoarea Sfântului Ilie la credincioşii sârbi din satele din Clisura Dunării este mare prilej de bucurie. Cu această ocazie, la Lescoviţa are loc hramul sau ruga bisericii, prilej ca întreaga comunitate să petreacă timp de trei zile.

sursa imaginii : caon online

„Ruga satului Lescoviţa adună la un loc toţii fii localităţii. Aceştia vin din toate colţurile lumii, unii chiar din Australia sau Canada, alţii de prin Europa. Dimineaţa se merge la cimitir, unde se aprinde o lumânare în memoria celor plecaţi dintre noi, apoi oamenii participă la slujba religioasă din biserica satului. Urmează un prânz alături de cei dragi, unde fiecare povesteşte ce a făcut şi văzut din timpul scurs de la ultima întâlnire“, spune Iva Stoicevici, organizatorul sau naşul rugii din acest an. Spre seară, gazdele şi musafirii – goştii, cum li se spune în Banat – merg în faţa bisericii, unde are loc tradiţionalul joc şi hora satului. Fiindcă sârbii ştiu să se distreze, parcă an de an sunt tot mai mulţi participanţi.

„Cel mai mult îi atrage muzica adusă tocmai din Serbia şi jocul alături de rude şi prieteni. Acesta se încheie abia în zori, lumea merge să se odihnească, pentru ca seara să o ia de la capăt. Această petrecere ţine trei zile şi de organizare se ocupă cel mai destoinic sătean, ales de obşte ca totul să iasă perfect şi să nu se facă de ruşine în faţa musafirilor“, ne povesteşte şi Jiva Cocar.

„Eu m-am mutat în Australia din anul 1995. Sunt căsătorită acolo, am viaţa mea, muncesc în trei locuri. Sunt atâţia ani de când am plecat, acolo îmi merge foarte bine, am de toate, dar tot aici mă simt acasă. Acum mă chinui să-l învăţ pe soţul meu, care este din Mauritania, un joc nou. Acum doi ani l-am învăţat hora, acum trebuie să înveţe brâul şi ardeleana pe picior. Prinde foarte repede fiindcă are dansul în sânge, dar i se par foarte lungi cântecele. De fapt, sunt suite de dansuri bănăţene, dar o să-i explic altă dată cum stau lucrurile“, spune râzând Sanela Stoiecevici.

„Noi locuim dinainte de 1989 în Canada. Asta nu ne împiedică să facem atâta drum cu avionul până acasă, în România“, spune şi Miliţa Jivcovici. Doi bătrâni stau pe margini şi privesc cu bucurie dansul tinerilor. Nepoţii le-au adus scaune de acasă ier ei admiră spectacolul sprijiniţi în bastoane. „Era frumos şi când eram noi tineri, dar era mai sărăcie ca acum. Credeţi că este puţin lucru să vezi aproape 1.500 de oameni care se prind în joc? Mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat ziua de astăzi să mă pot bucura“, povesteşte Iovanca Vlasici.

„Acolo joacă patru generaţii: sunt bunicii, copii, nepoţii şi strănepoţii, adică eu şi toată familia mea“, completează Ioţa Vişatovici, cu ochii plini de lacrimi de bucurie. „O fi greu, o fi criză, dar ruga merge înainte. Nu ne învinge nici măcar Boc cu criza lui“, mai adaugă un alt sătean râzând. „Deja ne gândim cum să ne pregătim la anul pentru a fi o sărbătoare şi mai reuşită“, încheie Vlada Vişativici.

Sorin Goruianu

© 2005-2010 – Inform Media

Sursa: caon online

Anunțuri

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Ganduri cu parfum de poesii..., Oaspeţi, Pilde şi „aduceri aminte”... și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la 2 august – Sf Ilie – Свети Илија

  1. leo zice:

    Mi-i dor de nişte mere de Leşcoviţa…
    PS
    Să mor dacă pricep de ce te încăpăţânezi să te (mai) baţi cu morile de vânt prin cândva înfloritoare grădiniţe… Cui prodest?

    Apreciază

    • Sibilla zice:

      Pentru tine, duşo, * mieră măşanchie * vor fi mereu la Lesco 🙂
      Oricând cu-acelaşi drag !
      De fapt tuşica pomeneşte periodic de nişte steluţe de ochişori de J…. al cărui zâmbet a vrăjit-o ( mi-a spus să-ţi zic musai să-i zici tizei mele că are pisoiaşi ) Lescoviţa, cu * s *, nu cu ş, de la Leskovac, cu referire la pădurile de aluni…
      PS
      Lui, dar… tumna el nu pare să priceapă că tolerând mizeria nu are nimeni de pierdut decât el… 😦
      NIMENI şi NIMIC NU îi dă vreun drept Ionicăi Ilie, nici măcar boala, CU ATÂT MAI PUŢIN BOALA , de care boală SE FOLOSEŞTE, să facă circ şi panarame prin cea grădiniţă, implicit imaginii grădinarului şi ot folosindu-se de boală să-ndepărteze VOIT, cu bună ştiinţă, ceea ce e şi mai grav, toţi oamenii oneşti de lângă AN!
      Să mă ierte Tatăl, da pe aia IONICA ILIE ( NU pacepa cum se încăpăţânează… ) ŞI de-aia NU a binecuvântat-o Doamne,Doamne cu copii, i-ar fi neglijat şi chinuit, pentru că nu dă doi bani pe nimic altceva, doar ea şi orgoliul ei mereu nesatisfăcut contează, numai egocentrismul şi egoismul ei… O invidiază careva pentru ceea ce NU are ? NU. Iar ceea ce are… i s-a cam dus buhul…
      Dosta.
      Ştii,duşo, plec curând de * acolo *, în presă şi… vreau să uit de toate aste mizerii, eu nu-s din acel aluat.
      S-auzim de BINE ! Şi de Lesco 😉
      PPS
      Mi-e dor de ea…. de majka mea bună şi dragă şi de zmeura din mâna ei… n-am mai mâncat de-atunci, nu are acelaşi gust blajin…

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s