Sînzîieni şi Sînzîiene …

La Mulţi Ani, Sînzîienilor Sărbătoriţi!

Trei Sărbătoriţi, o Zi de Naştere, 24 Iunie:  europarlamentarul social-democrat Corina Creţu, verişoara mea Milena şi colegul meu de blog, cel de-al doilea stăpân al Sfinxului, Sânzâianul duşo Leo .

Ocazie cu care le urăm deopotrivă un sincer şi călduros La Mulţi Ani!

Srecan ti rodjendan

Cea mai importantă şi mai înţeleaptă parte a Limbajului pe care îl vorbea lumea era aceea care făcea ca toţi pământenii să-şi înţeleagă inimile. – Paulo Coelho

Şi poate de aceea…

Şi poate de aceea, că nu suntem metalici
şi nici încetiniţi, şi nici lemnoşi,-
de aceea poate, când cocoşii galici
se bat cu penele-nfoiate şi frumoşi,-
noi ridicăm din noi, un glob de gând spre vid
şi-l sprijinim în pălmi, deasupra, sus,
şi soarele se alungeşte spre el şi îşi deschid
încă ceva din ele
luminile de nespus.

şi se curbează câmpul supt, spre globul
acesta, doritor,
şi viitorul îşi întinse leneş lobul
înspre prezent, rupându-se din viitor

De-aceea poate apărăm mai palizi,
şi-n largi mişcări orizontale, de înot,
un glob de gând întindem, tot şi tot
mai sus, spre sorii candizi…

până se lipesc de el bucăţi de cer albastre
şi-aterizate păsări, cu umbrele zburând,
şi relieful viu al trupurilor noastre
devine relieful acestui glob de gând.

( Nichita Stănescu )

Flori, Sărbătoriţilor : Corina, Milena şi Leo, cu drag!

Iubirea ţi se dă pentru ceea ce eşti, ea se menţine numai prin ceea ce necontenit întrece ce ai fost. – N Iorga

Timpul schimbă florile câmpului, dar nu poate schimba strălucirea aurului din adâncuri. – N Iorga

La Mulţi Ani, Corina Creţu !

La Mulţi Ani, Milena !

La Mulţi Ani, duşo Leo !

Ortodocsii sarbatoresc  Nasterea lui Ioan Botezatorul.

Potrivit Sfintei Evanghelii, nasterea lui Ioan a stat sub semnul unei minuni. Dupa multi ani si multe rugaciuni, visul batranilor Zaharia si Elisabeta de a avea un fiu a fost anuntat de Arhanghelul Gavriil, care i s-a aratat la templu preotului Zaharia. Pentru ca nu a crezut in trimisul lui Dumnezeu, viitorul tata a fost pedepsit sa nu mai poata vorbi pana la nasterea pruncului. Biserica Ortodoxa a randuit ca in aceasta zi, care cade in postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, sa fie dezlegare la peste si produse din peste. Tot maine sunt sarbatorite si Sanzienele (Ardeal) sau Dragaica (Muntenia, Oltenia). Sarbatoarea e legata de cultul recoltei, al vegetatiei si al fecunditatii, fiind o combinatie intre crestinism, paganism si vrajitorie.

Sarbatoarea de Sanziene e legata de cultul vegetatiei..reprezinta un amestec interesant de crestinism,paganism si vrajitorie,coincide cu ziua nasterii Sfantului Ioan Botezatorul 24 iunie.Obiceiurile legate de aceasta sarbatoare sunt datini autohtone al caror nume dac s-a pirdut,insa s-a patrat cel roman Sanziana in Ardeal si Dragaica(slav) in Muntenia si Oltenia.

In noaptea de Sanziene,Soarele trece din zodia Gemenilor in zodia Racului,moment in care,conform credintelor populare,natura se afla la apogeu,iar magia isi celebreaza micile si stravechile ritualuri care din pacate sunt date uitarii.Tot acum se culeg si plantele de leac,inainte de ivirea soarelui,care capata virtuti tamaduitoare si proprietati magice:levantica,maghiranul,dafinul,musetelul …….si nu in ultimul rand ,,iarba Sf.Ion” sau sanziana,cu florile de culoarea soarelui care alunga spiritele rele,apara gospodariile oamenilor si aduce sanatate si noroc.Pe langa functia de aparare si tamaduire…aceasta sarbatoare este si un bun mijloc pentru fete de a afla ursitul.

Sarbatoarea de Sanziene este o sarbatoare sacra in care omul cauta sacralitatea si moment in care ,,Dumnezeu randuieste un rastimp de liniste,cand stau in cumpana taote stihiile si cerurile cu stelele si vanturile.”(M.Sadoveanu)

Hora Sânzâenelor

Legendele spun că Sânzâienele sunt nişte fete foarte frumoase, care trăiesc prin păduri sau pe câmpii. Ele se prind în horă şi „dau puteri” deosebite florilor şi buruienilor, acestea devenind plante de leac, bune la toate bolile. În popor se crede ca în noaptea Sânzâenelor zânele zboară prin aer sau umblă pe pamânt. Ele cânta si împart rod holdelor, femeilor căsătorite, înmultesc păsările şi animalele, tămăduiesc bolnavii, apără semănăturile de grindină. Dacă oamenii nu le sărbătoresc cum se cuvine, ele se supără, devenind surate bune cu inrăitele Iele sau Rusalii. Sânzâienele se răzbună pe femeile care nu tin sărbătoarea de pe 24 iunie, pocindu-le gura. Nici bărbaţii nu scapă uşor. Pe cei care au jurat strâmb vreodată, sau au făcut alt rău, îi aşteptă pedepse îngrozitoare, despre Sânzâene ştiindu-se că sunt mari iubitoare de dreptate.

Sânzienele reprezintă şi un prilej de intâlnire a tinerilor ce doresc să-şi unească destinele, o sărbătoare iubirii, cinstită cum se cuvine, cu cântec şi joc. In ajunul Sânzienelor, fetele şi băieţii care urmează a se căsători se adună spre seară in sat. E veselie, voie bună şi toată lumea e cu sufletul deschis. Se tin bâlciuri cu tiribombe şi căluşei. Flăcăii aprind ruguri. Fetele mari culeg de pe câmp flori de sânziene şi impletesc cununi. Apoi aruncă peste case coroniţele. Dacă se lovesc sau se agată de horn, vestesc o cununie apropiată. In zorii zilei flăcăii se adună in cete şi străbat satele, cu flori de sânziene la pălării. Se alege „Drăgaica”. Este propusă una dintr-un grup de şapte fete. Ea trebuie sa fie cea mai frumoasă, cea mai cuminte şi cea mai bună dintre fetele satului. Va fi impodobită cu spice de grâu. Celelalte tinere se imbracă in alb. Astfel format, alaiul Drăgaicei porneşte prin sat şi pe ogoare. La răscruci fetele fac o horă şi cânta voioase. Adesea „Drăgaicele” sunt confundate cu „Sânzienele”. După unii specialişti, sărbătoarea Sânzienelor işi are originea intr-un cult geto-dacic străvechi al Soarelui. Aceste personaje au fost adesea reprezentate de traci inlăntuite intr-o horă care se invârteşte ametitor.

Ceremonialul cuprinde apoi intreg satul. Gospodarii primesc câte un spic de grâu, pe care il aşază pe grindă, in şură. Ei speră că până la acea inăltime să li se adune grânele. Bătrânii vorbesc cş in noaptea de Sânziene, ielele se adună şi dansează in pădure. Cine le vede rămâne mut pentru totdeauna sau damblageşte. Tot ei cred că cine nu respectă Drăgaica poate avea parte de multe nenorociri: cel care spală, coase sau mătură in acea zi poate muri inecat ori fulgerat. In popor se spune că fetele care vor să se mărite repede trebuie să se spele cu rouă. Insă, pentru ca acest scăldat ritual să aiba efectul scontat, se respectă anumite condiţii: in zori, din locuri necălcate, babele strâng roua Sânzienelor intr-o cârpă albă, de pânză nouă, apoi o storc intr-o oală nouă. In drum spre casă, ele nu vorbesc deloc şi mai ales nu trebuie să intâlnească pe nimeni. Dacă toate acestea sunt implinite, cine se spala cu roua respectivă va fi sănatos şi drăgăstos peste an. Femeile măritate pot face si ele acest ritual, ca să fie iubite tot anul de sot si să aibă copii frumosi şi sănătoşi.

Cu siguranta Noaptea de Sanziene este un moment cu adanci semnificatii pe care le putem intelege doar daca ne dorim cu adevarat acest lucru !

Faclia de Sanziene

Moment important al sarbatorii de Sanziene este umblatul cu faclia, ceremonial nocturn la care participa ca spectatori intreaga suflare a asezarilor. Faclia este lucrata mestesugit dintr-un lemn de molid uscat si crapat la un capat, unde se fixeaza rasina de brad cu surcele uscate de molid si fire de canepa. O data cu lasarea serii, copiii si feciorii urca pe coama dealurilor, se strang in cerc pentru a-si aprinde facliile si apoi se aseaza in linie dreapta, la o departare suficienta unul de altul pentru a nu se arde cu

rasina topita ce sare in timpul rotirii facliilor. Este interesant ca facliile se rotesc numai intr-un singur sens, in directia mersului aparent al soarelui pe bolta cereasca.

Strigatul „Faclia maaa … „, ca si mireasma rasinei arse strabat intreg vazduhul. Prin paduri si pe munti taietorii de lemne invartesc, de asemenea, faclii aprinse. Focul si mirosul de rasina purifica nu numai spatiul inconjurator, ci si oamenii care-si trec facliile printre picioare, ca si cum ar sari peste focuri. Cand faclia este pe cale de a se stinge, tinerii coboara spre sat inconjurand tarina si livada, intra in curti si predau facliile parintilor pentru a le implanta in mijlocul gradinilor, intre straturi (Bogdan, Olos, Timis, 1980, p. 84). Mirosul de rasina, miscarea facliilor aprinse, purtatul lor in jurul tarinilor si livezi lor, aducerea in curti si plantarea, in final, a acestora in mijlocul gradinilor sunt secvente purificatoare si, probabil, fertilizatoare ale obiceiului.

Sursa : netlog – obiceiuri de sînzîiene

Cum spunea Mircea Eliade in „Noaptea de Sanziene” : „… Probabil ca cerurile se deschid numai pentru cei care stiu cum sa le priveasca…”

Sibilla