Fără sens, fără cuvinte…

Publicat pe 22 martie 2010 de leo

Sibilla & leo

PS

şi s-aprindem în suflete o lumânare; din la fel de trecătoarea apă ca a lui MILE curgere printre noi, pietrele ireversibil modelate de trecerea lui…

PPS

şi (po)vestea, aşa cum a putu fi ea spusă „pe sticlă”…

Acest articol a fost publicat în Leo dixit, Sibilla și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

22 de răspunsuri la Fără sens, fără cuvinte…

  1. Toni zice:
    22 martie 2010 la 20:33

    Nu mai am puterea să mă gândesc la alte cuvinte…
    Aşa că repet:
    Marile dureri sunt mute…
    Câteva vorbe, totuşi…
    Cine l-a cunoscut personal, l-a iubit.
    Cine nu l-a cunoscut personal, l-a respectat.
    Acum îl iubim cu toţii.
    Vestea asta cumplită a fost prima care m-a izbit la revenirea acasă.
    Nu o aşteptam. Credeam că situaţia lui Mile s-a ameliorat.
    Aşteptam noutăţile cu speranţă, dar…
    Cu sufletul greu şi lacrimi reţinute, îndrăznesc a spune:
    Slavă Tatălui, şi Fiului şi Duhului Sfânt!
    Odihna veşnică dă-i-o lui Mile, Doamne, şi lumina cea fără de sfârşit să-i strălucească lui.
    Să se odihnească în pace.
    Amin
    Doamne, ai grijă de sufletul lui curat!
    Te rog…
    Te rugăm…

    Apreciază

    Răspunde
  2. ploaiedeaur zice:
    22 martie 2010 la 20:59

    Crunt!
    Dumnezeu sa ii odihneasca sufletul!

    Apreciază

    Răspunde
  3. pastel zice:
    22 martie 2010 la 21:10

    Prieteni,
    Sa nu uitam curind cine a fost Mile. Domnul l-a iubit si l-a luat la cer. Era un suflet mare pus la grea incercare si acum nu mai este printre noi.
    Familia ramine in urma, in durere si cu grea amintire.
    Dumnezeu sa-l odihneasca!

    Apreciază

    Răspunde
  4. Lucia Verona zice:
    22 martie 2010 la 21:34

    Da… e fără sens… e absurd…

    Apreciază

    Răspunde
    • leo zice:
      23 martie 2010 la 01:11

      @ Lucia Verona
      exact la fel de absurd cât o societate care şi-a alungat valorile în afară şi şi-a propulsat non-valorile spre culmi ameţitoare ale idiocraţiei, ce spun eu, idiotocraţiei… de-am ajuns să ne întrebăm cât e cinism, cât e incompetenţă, cât e subfinanţare, cât e fatalitate în această spirală a destinelor mutilate sau frânte de neputinţa unui sistem medical în colaps dintr-o societate în colaps…
      şi nici nu ştiu prea bine ce-ar trebui să simt văzând cum, în doar câteva ore, aici s-au înălţat de cinci-şase ori mai multe rugi pentru un Mile conjugat la timpul amintirilor decât în aceste din urmă zile în care ne-am aflat sufletele prinse în gheara teribilului gând de a-l ştii pe el, cel care a supravieţuit atâtor zone în care noi, de rând muritorii, nu ne-am fi aventurat, răpus de o slăbiciune a unui trup, iată, la fel de muritor ca al nostru…

      Apreciază

      Răspunde
  5. leo zice:
    22 martie 2010 la 21:47

    Iată istoria, dacă se poate spune aşa, unei prietenii, din păcate pe cât de profunde, pe atât de scurte…

    AZI, MILE CARPENISAN A INVINS ! BRAVO MILE !!!

    SRECAN RODJENDAN, MILE CARPENISAN !!!

    Un semn …

    Nuntă, măăă … svadba,svadba, svadba … se însoară MILE !!!

    Dragobete cu Mile şi Ramona Cărpenişan ! Ziveli MRC !

    Povastă cu Mile şi Ramo şi … nebunul de alb la : Yugoslavia !

    restul, îl ştiţi, i-aici, într-un vis urât. nu-i aşa că-i doar un vis urât?!

    PS

    Duşo, dacă mă „auzi” pe unde vei fi fiind tristă, lăsându-mă pe mine să dau aici glas durerii noastre:
    ştiu, acum cu puţin mai bine de un an în urmă, ai jucat mai cu foc la nunta MRC pentru că, pe undeva, eram şi eu cu voi, dându-ţi putere să chiui.
    de vei avea puterea să-i fii alături şi la această nouă nuntă, mioritică nuntă cu steaua lui, să iei, Duşo, şi din lacrimile mele, să-ţi dau astfel putere să plângi.
    şi să-i pui o floricică pe mormânt de la unul care credea că va avea timp să-l cunoască aşa, ca tine, live… dar timpul are ritmul lui, imun la convingerile ori dorinţele noastre…
    mi-ar fi putu fi ca un frate. acum, mi-a murit un frate.
    Brate Mile…

    PPS
    http://milecarpenisan.ro/2010/01/mi-e-sila/

    Apreciază

    Răspunde
  6. raduhumor zice:
    22 martie 2010 la 21:48

    Iarta-ma Doamne, dar ai fost nedrept !
    Atatea canalii si oameni de nimic se bucura de viata, iar cel care ne bucura si pe noi trebuie sa plece la tine !
    Macar iarta-l Doamne, odihneste-l in pace si ai grija de el sa nu se indrepte iar spre locuri periculoase , spre a ne relata de acolo, pana si de dincolo !

    Apreciază

    Răspunde
  7. quadratus zice:
    22 martie 2010 la 22:17

    Dumnezeu sa-l odihneasca in pace. Imi pare rau ca nu s-a mai putut face nimic pentru el.
    Solomonar

    Apreciază

    Răspunde
  8. daciana zice:
    22 martie 2010 la 22:41

    Ai plecat dar…nu te-ai dus!Vei ramane aici printre noi Mile. Si ma bucur ca ti-ai dorit sa fii om de zapada, in fiecare iarna vei fi pretutindeni!
    Odihneste-te in pace!

    Apreciază

    Răspunde
  9. Mariana Fulger zice:
    22 martie 2010 la 22:51

    Odihnă veşnică sufletului lui lumină… Condoleanţe familiei şi tuturor prietenilor.

    Apreciază

    Răspunde
  10. sictireli zice:
    22 martie 2010 la 23:16

    Sunt trist. Si voi fi mult timp de acum in colo. Lumea nu va mai fi la fel.
    Mile, Dumnezeu sa te aiba in grija SA.
    Respect, Mile!
    Odihneste-te in pace!

    Apreciază

    Răspunde

  11. Pingback: Adio Mile... Adio OMULE! | McGogoo’s Hell - Suburban philosophy

  12. horia zice:
    23 martie 2010 la 01:12

    Cand moare un sarb,
    lacrima tace.
    Se face piatra si cade
    peste tot noroiul lumii.

    Cand moare un sarb,
    lacrima tace.
    Fulg orfan, se ridica la cer,
    sa-l intrebe pe Dumnezeu.

    Cand moare un sarb,
    lacrima tace.
    Bob langa bob,
    pana inunda pamantul

    cu strigat din toti rarunchii
    de dragoste de viata,
    asa cum numai inima sarbului
    o poate muri
    in fiecare clipa.

    Drum bun, Mile Carpenisan!

    Apreciază

    Răspunde
  13. petar zice:
    23 martie 2010 la 03:21

    mile neka ti laka crna zemlja,brate napustijo si nas u jeku mladosti,familiji i prijateljima moje naj iskrenije saucesce,neka mu bog podari carsvo nebesko,spavaj prijatelju,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,,

    Apreciază

    Răspunde
  14. cirlovacristian zice:
    23 martie 2010 la 06:45

    Dumnezeu sa-l odihneasca-n pace.
    Va rog sa-i transmiteti familei „Sincere Condoleante”.

    Apreciază

    Răspunde
  15. geaninalisandru zice:
    23 martie 2010 la 08:18

    Dumnezeu să-l odihnească!

    Apreciază

    Răspunde
  16. Cristian Frant zice:
    23 martie 2010 la 09:40

    Nebunule, deja mi-e dor de tine…

    Apreciază

    Răspunde
  17. virtualkid zice:
    23 martie 2010 la 10:22

    Cel mai probabil, chiar intamplarea este generoasa numai cu cei care merita!
    In ochii mei, simplul fapt ca Mile Carpenisan a stat fata in fata cu Arkan este o recomandare pe care putini oameni o au. Si nu cred ca a fost un noroc. Nu. Cel mai probabil este vorba despre respectul pe care stiu sa si-l acorde „tigrii” adevarati.

    Dumnezeu sa-i ierte!

    Apreciază

    Răspunde
  18. zincabeiu zice:
    23 martie 2010 la 10:52

    Dac-ar stii Mile cati oameni necunoscuti au plans pentru el ! Sa fiti fericiti ca v-ati bucurat de prietenia unui asemenea om.Nu l-am cunoscut niciodata, l-am indragit la inceput ca simpla telespectatoare.Apo i-am citit blogul. Si sentimentele mele s-au consolidat.Dar era altceva care ma purta spre acest,altfel necunoscut, om : sangele meu sarbesc si dragostea fata de Serbia.

    Apreciază

    Răspunde

  19. Pingback: A murit Mile, Dumnezeu sa-L odihneasca! | Cine Sunt ?

  20. che zice:
    23 martie 2010 la 12:36

    MILE nu a fost simbol al presei banatene, este un punct de reper al presei romanesti. A trait pentru noi toti. pana la sfarsit. Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

    Apreciază

    Răspunde
  21. Sibilla zice:
    23 martie 2010 la 16:45

    @duşo Leo,
    Hvala !!!
    Mi-e greu, şi dor şi lacrimă şi furie şi…. toate, nu-s coerentă acum şi apreciez că ai simţit şi eşti aci pe Sfinxul nostru unde Mile al nostru glumea cu brate Leo cu numai un an în urmă…. i-ai fost drag, da cred că ştii asta, duşo…
    Ştii tu cum am luat de veste că ne citeşte ? Povesteam ore, ore pe mess cu Mile, cu Ramo şi zice * să stai pe invisible să nu te vadă Baciu Leo, duşo, că iar te sfădeşte că stai nopţile.. * şi râdeam, ca nişte copii… Simţea când sunt tristă şi mă căuta, simţea… suflet de sârb, un suflet cu-o inimă MARE!
    Am să trimit Ramonei toate mesajele, promit !
    Mâine sunt unde trebuie să fiu, tu ştiu că vei fi prezent, suflet de sârb!
    Sibilla

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.