Încotro.. ?

Încotro.. ?

Nu-i aşa că aceste rânduri sunt spre luare aminte păcălicilor de-şi zic politicieni în spaţiul mioritic… ?

* Să fii abil e ceva, dar să fii cinstit, asta merită osteneală. *

* Să fii maliţios e ceva, dar să fii onest e mult mai mult. *

* Să fii isteţ este ceva, însă să fii onest, aceasta în adevăr merită osteneala. *

* Teoriile nu-s decât mostre fără de valoare. Numai  fapta contează. *

( Constantin Brâncuşi )

Dar NU le pătrund profunzimea * surzii * şi * orbii *. Pentru că NU le pasă! Şi, nu le pasă de… noi!!!! Dovadă ? Poporul român care, supravieţuieşte NU trăieşte, se zbate doar… Cui pasă ??

Aşa cum am spus, ni se tot servesc teorii, promisiuni,  minciuni, vorbe… Fapte ?? Oare CÂND … ??

Ce simte amărât popor şi ce gândeşte ? Asta :

* … ( … ).. Şi acum priviţi cu spaimă faţa noastră sceptic-rece,
Vă miraţi cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece?
Când vedem că toţi aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează şi câştigul fără muncă,
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înşela,
Astăzi alţii sunt de vină, domnii mei, nu este-aşa?
Prea v-aţi atătat arama sfâşiind această ţară,
Prea făcurăţi neamul nostru de ruşine şi ocară,
Prea v-aţi bătut joc de limbă, de străbuni şi obicei,
Ca să nu s-arate-odată ce sunteţi – nişte mişei!
Da, câştigul fără muncă, iată singura pornire;
Virtutea? e-o nerozie; Geniul? o nefericire.

Dar lăsaţi măcar strămoşii ca să doarmă-n colb de cronici;
Din trecutul de mărire v-ar privi cel mult ironici.
Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni! *

( Mihai Eminescu – Scrisoarea III )

Şi constatăm cu fiece zi ce se trece că… s-a mai renunţat la un protest, s-a mai amânat un miting… şi * cu asta, ce-am făcut … ? * şi ne plâng tăcerile căci ştim că:

* Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis…. *

şi oare n-ar fi timpul… :

* Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane! *

Am învăţat ceva în aceşti ani, suntem în stare să acceptăm că doar uniţi urnim ceva ? Se anunţă o primăvară… aspră şi lungă… Deasupra ţării cumetriilor, da, România, cântă cucuveaua şi doru ne mai e de cântecul mierlei…

Sibilla