imagine preluată : http://www.bug.hr/
* … logica de care am nevoie… *
Motto:
A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi! (Octavian Paler)
hari mata hari i nina badric – ne mogu ti reci sto je tuga:
Davno je to nekad bilo,
kad je procvalo cvijece ocvalo…
najljepsa si tada bila,
sad se ne sjecam kojeg proljeca…
i,ko da uzalud borim se-
prerano za tebe rodih se…
REF:
Ne mogu ti reci sta je tuga,
uzmi mi za zlo,al mi vjeruj to…
ja sam jednog gospodara sluga,
pa mi dusa posti,pa mi dusa posti
od tebe cvijete rosni…
Da je meni da me budi
zveket dukata s tvoga prsluka…
pa da sebi sudim-
sto zavoljeh te,sto razboljeh se…
i,ko da uzalud borim se-
prekasno za tebe rodih se…
REF:
Ne mogu ti reci sto je tuga,
uzmi mi za zlo,al mi vjeruj to…
ja sam jednog gospodara sluga,
pa mi dusa posti
od tebe cvijete rosni…
Ne mogu ti reci sto je tuga,
uzmi mi za zlo,al mi vjeruj to…
ja sam jednog gospodara sluga,
jedna ruka prosi,druga blago nosi,
a u dusi mira nema…..
( tekstovi pesama )
*******
* … ( … ) … oricine a descoperit măcar o dată că în singurătate e nevoie de o dragoste sporită pentru a supravieţui. Şi mă interesează mai puţin dacă aşa ceva se poate numi înţelepciune, câtă vreme voi găsi în ceea ce simt logica de care am nevoie. ( … ) * – Octavian Paler – Scrisori imaginare
doi copaci…
doi copaci se zâmbesc peste nori,
într-o lume de nimeni văzută…
împletindu-şi sărutul de flori,
fără teamă de lumea ce-i uită…
……………………………………..
primăveri risipite cândva,
tresărind peste urme de ciute,
regăsindu-se, n-or suspina,
vor călca peste umbrele slute….
………………………………………
copaci cu aripi, păduri le iartă,
clipindu-şi ramuri pe frunţi de piatră,
muguri de vânt le şoptesc taine multe,
departe-s toate şi cin să le-asculte…
……………………………………………..
suflete-aidoma cu aripi ce le plouă,
târziu regăsite sub corola de rouă,
devreme umbrite de nătângi făr de vină,
împletindu-şi sărutul, legământ de lumină…
( Sibilla )
Dacă-ţi scriu…
Prea târziu… prea devreme, -n pustiu, ori, poate… nu contează. Îţi scriu. Şi acum, ca şi ieri, poate mâine, în fiece noapte… Sunt trează. Prea trează şi de mintea mi-e brează, geaba… suflet-mi ciută, miez de inimi visează…
Uneori, simt aripă… să-ţi scriu… despre toate, nimicuri, hazliu… Mă trezesc cu… penelul în mănă şi gândesc să-ţi pictez doi atlanţi, Luna Plină… ? Nu ştiu…
Alteori , de răvaş inutil îţi şoptesc… despre tonele-mi multe, ori parfumul ceresc… fac ce fac şi, greşesc… Mă opresc. * … pietre sunt şi iarăşi pietre, pe poteca mea de dor… *… vezi, pân la tine, nu gândesc şi, ţi-aş scrie, dar… m-opresc…
Deseori, te suspin în mirare… n-am nevoie de tine, de nimeni… ei, oare ? Şi continui să-ţi scriu… uneori, alteori, deseori… Scrisori niciodată trimise, da, ştiu! Dar tu ştii că eu ştiu că tu ştii… despre praful de nouri, îngănatul de flori… te iubesc în poesii… şi, mă dori…
Dacă-ţi scriu… nu contează, că aievea, ireal, în pustiu… tu-mi eşti * … logica de care am nevoie… *, sufletu-mi pereche şi, tu, ştii, că eu ştiu, că tu ştii, că eu ştiu…
Sibilla
leo
Sibilla
Sfinxul 
Pingback: Ana Maria Ioana Ana Maria Ioana « Gabriela Savitsky
Rupe Doamne bariera de la poarta,
Si zidul ridicat de oameni intre ei,
Dar mai ales intre ei si Tine,
Topeste gheata din sufletele lor,
Si le limpezeste gindurile si iubirea,
Le toarna in trupuri o dorinta,
In credinta, adevar si iubire,
Dorinta vie de trai mereu linga Tine.
Minia la ceas tirziu
Sub geana serii intr-o clipa,
Se strecoara la lumina,
Aspra in cirtire, si suspina,
Minia la ceas tirziu, trezita in pripa.
Balanta faptelor de bine,
Ascunsa in taina nedreptatii,
Uitata deseori in pragul sortii,
Minte asteptarea, minte linga mine.
pastel
PS. Am urmarit, cu intirziere, nemultumirile ultimelor zile, si mi-am adus aminte de niste „nastrusnicii” ale unor minti luminate. Ce pot sa spun? Nu ma asteptam la recidiva. Dar am intilnit tot mai des asprimea vorbei pretins a detine adevarul si cunoasterea a toate. Infatuarea la ea acasa. Neluata in seama energia se disipeaza, se consuma in van.
Uneori este de preferat sa constati si sa te abtii de la comentarii. Acestea fiind sincere, patimase, pot fi neintelese si putin apreciate. Desi de multe ori s-a dovedit contrariul. Am incredere in „gemenii de suflet” (am retinut bine?). Domnul cu noi!
ApreciazăApreciază
Vă mulţumesc frumos, tuturor !
@Gabriela Savitsky,
Când mi-e greu, citesc din Cartea de Dragoste şi Dragostea ediţie Princeps, sunt acolonişte rânduri pentru mine… iar eu nu m-am schimbat…
Uneori, sunt pe mirişti e drept, cât să găsesc şi florile de colţ şi mărăcinii, c-aşa e bine, să ştiu pe unde să… calc şi ce să ocolesc.
Mulţumesc frumos de urări.
Ţie , câteva rânduri… :
erau doi prieteni păroşi.
unul scria versuri, celălalt le citea.
şi n-o duceau rău, dar aveau un necaz:
le creştea părul.
într-o zi au ieşit la săniuş,
şi-au dat drumul la vale doi pe-o sanie
strînşi unul în altul
şi s-au izbit de-un copac.
a murit cel din faţă.
celălalt a rămas să-l îngroape.
acum nu mai are nicio importanţă
care anume din ei a murit
– cel care scria sau cel care citea? –
fiindcă, oricum, celui rămas părul a continuat să-i crească.
( Nicolae Popa – doi prieteni păroşi )
respecte,
Sibilla
@pastel,
Corect ai denumit, chiar aşa INFATUARE…
Eh, nu mor caii când vor câinii… şi nu sibilina încurcă cei cai cu armăsarii, * vina * sibilinei e că e un OM LIBER şi-am luat în considerare orice Cuvânt înţelept, de la oricine ar fi venit, eu pot şi ştiu CÂND să tac…
Va mai tot recidiva cât atitudinea celui ce tace se lasă aşteptată…
Ţie, cu mult drag din drag ,i sinceră preţuire :
Doamne Ajută !
respect mereu, prietene,
Sibilla
ApreciazăApreciază