Ţara Cumetriilor sub zodia * Cucuvelei * III

– ficţiune _

Cap. I –

Ţara Cumetriilor sub zodia * Cucuvelei *…

Cap. II –

Ţara Cumetriilor sub zodia * Cucuvelei * II

http://ovidiubabolea.files.wordpress.com/2009/07/dark-mountains.jpg

Nori plumburii se tot adună deasupra Hâmpărăţiei Turmentatului… grija lui… Cine să mai observe şi, de ce… Măcinat de doruri grele, visa la Chipiul ce cândva îi fusese acoperire, acu… Toate o luaseră razna şi n-avea timp de jeluit, ştia că din ce intrase nu mai poate ieşi decât numai cu picioarele nainte… Oftă din toţi rărunchii * lua-v-ar dracu de proşti, v-arăt eu vouă cine-i Trăian, pun tunurile pe voi, franjuri vă fac *…

Brusc, îi veni o idee. Aruncă Raportul pe birou îşi mai turnă o butelcă de tăriu să-şi stâmpere arsura gâtlejului şi chemă la ordin agenturilii:

– Bă, băi derbedeilor, atenţiune ! Lăsaţi dracu Planul A, de azi aveţi altă Misie, că vă ia mama ţintirimurilor pe toţi, vă plătesc degeaba… băăăă… notaţi !

– Adică nu-l mai supraveghem pe Volo ? Acum că am dat şi de firul celălalt… acum ?

– Dă-l bă dracu pe ăla! Crede că nu ştiu că m-a dat în gât la ăia şi dacă-mi face temenele io-s prost, hă, hă, hă… Are jucării, e ocupat pentru moment şi prea prost să se pună cu mandea. Volo să fie trecut la naftalină, un timp, câteva săptămâni ! Voi vă ocupaţi de chestiuni serioase. Notaţi rapid să nu vie Nuţi să ne prindă că şi-asta umblă cu fofilica, da-i dată-n praz de paţachină, o mai las… eh, p-asta o vor cocoşii ,evreii, ăia, însemnaţii, din tabăra cealaltă. M-a trădat joavina, n-am ce-i face…

– Şefu, Volo mort, Stăpâna Nuţi pe lista ălora, să nu greşiţi cumva…

– Gura, bă tuciuriule, gura ! De azi fiecare aveţi un * obiectiv *, Prostănacul mi-a dat lista cu inculpaţi, pe ei, pe mama lor de amărâţi, ciurui-ţi-i ! Am zis ! Atacaţi-le blogurile, trimite-ţi oameni în teritoriu, hărţuiţi-le familiile, băgaţi spaima-n ei de ţigani împuţiţi…

– Şefu, da e sigură lista ? Ăştia or fi toţi, sau… ?

– Uite bă, boule Lista. Cască ochii! A şterpelit-o Prostănacu de la unu, Vania! Pă ăsta-l bag la carceră!

– De ce Şefu, e agent?

– Bă… nush… am trimis un  fraier să afle, da l-a dus de nas, aia, cu nume de rusoaică, zi-i să-i zic… aia mă, cosmonauta… tiii…  Ne-a tras-o, ne-a plimbat fo ceva luni pe câmpii şi fraierul tot n-a reuşit să afle ce şi cum de la ea… Păcat că n-o am eu, era de folos, scormoniţi-i blogul şi decodificaţi tot!

– Ahaaa…

– Aha pe dracu, bă cretinilor ! Ăştia de pe listă fac mişto de noi! Ciurui-ţi-i !

– De noooiii… ?

– Da, bă, cică  Sfaturi pentru activiştii oranj şi Athanor şi…

– Ce-i aia atanouară , Şefu?

–  Da ce, io-s dicţionar, aflaţi, or fi ceva coade d-ale roşilor, naiba ştie, ceva să se râdă de noi, precis… Uite lista ! Vedeţi că-s câţiva periculoşi rău,  scotociţi tot, aflaţi dacă-s agenţi CIE, KGB, Mosad, nu omiteţi nimic. Posibil să pregătească şi ei ceva…

Tuciuriul citea Lista inculpaţilor să audă şi ceilalţi :

– Sfinx… îhîm, aia cu descântecele, aia cu serviciile slavilor… mai departe, Lilick, moamăăă, asta e periculoasă răăăuuuu, e şi una sadică, mi-e şi frică de ea, are nume conspirativ , da cred că e din Mafie, uite ce execuţii a plănuit… George, ăsta e pentru unul cu experienţă, chemaţi-l pe Şarpe, e prea bun tipu, n-avem noi sorţi de izbândă cu el, aşa…

– Hai băi, citeşte mai repede că vine Nuţi, în măta de bou !

– Da, Şefu… deci : Mogulul care …

– Băăăăă, de ăla se ocupă D6, nu voi, bă, că ie Rechin, vă sfâşie. Turturică, ia imprimanta bă, întocmeşti cu tot ce scoţi d-acilea,  uite bă No Băsescu day, dosare de caz la toţi, da la toţi! Vreau copii! tună Trăian vânăt de furie..

– Dosare de cauză… ce-s alea dosare de cauză… ?

– Bă, nush, am auzit şi eu expresia la una de-a lu Verde, una de-i place să i se spună * Duuuamna *, mi-a plăcut expresia, sună mişto * dosare de cauză *. Cu dosare de-astea de cauză a făcut-o p-aia de zicea de Twin Peakse-ul lu Verde pe un blog, vreau şi io … dosare de cauză, ce Verde e mai tare ca mine, bă? Lasă că ştiu eu, ne-am încrucişat aeronavele pe cerul Badenului, apoi am aflat de la Vrabie, cică e şi el pe lista cu transplanturile, dă-l dracu!

– Adică se usucă şi Verde…

– Cine ştie… mă mai gândesc… m-a nervat, da-l ţine fraiera aia în vizor, aia * Duuuamna *, că şi de aia mi-a zis Gabi că  cică-i omu nostru de fo doi ani, da fu întâi a roşilor. Garantează Gabi şi Şarpe pentru ea.

– Are grade, înţeleg.

– Da, bă.

– Gata, Şefu, luăm lista cu inculpaţii şi…

– Luaţi pe dracu, aci rămâne, la Mandea, adică io, hă, hă, hă…. Ia mai verifică , sunt trecuţi şi : Teo, Alex, ăla din Timişara… să fie toţi, bă ! Marş! Executarea!

-Trăiţi, Şefu!

Uşa se-nchise sec. Turmentatul trosni telefonul cu fir violet pe birou:

– Volo, ce faci, bă ? Hai pe la mine, da urgent, bă că vine Nuţi, şi… ştii cum e, auzi, ia şi dosarul * Albu * şi adu şi mapa aia, ştii tu care. Bun.

După nici 10 minute, Volo intră spăşit, cu-o mină gravă.

-Am adus. Rămâne cum am stabilit da ?

– Bă , e proşti toţi, dă-i dracu de derbedei, auzi, i-am plimbat şi pe ai mei, ca să avem linişte, scopul nostru e unul singur, Albul după gratii, am zis !

– Da, Şefu. E boala mea…

– Vezi că-ţi rezolvai şi cu cetăţenia, fă-ţi echipă, fă ce vrei, da să te ţii de cuvânt. Prostimii îi dai aceleaşi grăunţe pe piaţă, bagi liste cu martori, victime, ştii tu, le dai ce vor să audă, noi, ne vedem de plan. Hai fugi, lasă-mi mapa.

– Ăăă… Şefu, aş avea o rugăminte… o lansare două, mă ajută şi oamenii mei de legătură, dă bine la prostime, şi…

– Bine bă, nu mă plictisi pe mine că tot nu înţeleg nimic din cărţile tale, ce naiba, bă, Volo…

Cum ieşi Volodea, Hâmpăratul se puse pe râs * al dracu milog, are orgoliu, vrea cam multe… hă, hă, las că-i dau, da până mă rezolvă, apoi….hă, hă… *…

Buuff! Uşa aproape că sări din balamale. Nuţi îşi revărsă  şunculiţele pe birou şi-ncepu să turuie:

– Auzi mă, verifică să n-avem urechi. Aşa… atenţie, că mă grăbesc! Rezolvat, le iau roşilor Senatul, punct. Apoi, vreu să…

– Adică ai rezolvaaattt … ???

– Da, bă, ce te miri, nimic nu ştii, nimic. Am rezolvat cu ăia doi de la Curte, ai noştri, ne-au mai servit, da m-am sacrificat eu de data asta, gata, nu mai arunc cu coco pe fereastră. Ce faci mă, bei ? Treaba ta, nu mai zic nimic….

– Hai, mă Nuţi, merită sărbătorit îi facem ca la carte, hă, hă, hă…

– Vrei să spui pe lângă carte, râse duduia.

– Aşa, Nuţi, să le dai numa cu Antonie după cefe la cretini…

– Gura bă! Tre să răspund la tel, hai taci! Alo da ?

– Focoasuooo, mâncaţ-aş pula lu matale, auzişi acilea dă cie te sunai, o ştii pe Tarantula lu Boaghină, aia frumoaso, dă-i kuskră cu domnu lu Donu şi..

– Flacărico, scuipă dracu să pricep, treci peste neamuri, bagă direct !

– Cucuoanăă, nu-i a a bună, să-mi sară mie ochii , asta nu mă minte pă mine uite ce aflai: cică Măzărica lucră păntru domnu ăla de-l văzui io anu tricut cu Donu lu matale la târg, da acu se dă că-i duşman.

– E prost, punct. Aşa şi ?

– Păi zisăi să ştii şi matale, că-i rostu să mai băgăm nişte zamă de şobolan la ficatu unora, focoaso. Ce zici ?

– Mai vrei coco, da ? Bine, mâine îi ai. Ascultă la mine, Flacăro, nu am timp de răzmeriţe şi Donu  zice să-l rezolvi şi pe Verde, eeeventual… ia dă-i mă la cruce şi pentru ăla de latră, ca să nu mai boscorodească cu Verde prin dos, mama lor de golani. Hai că mai pun ceva-n plus şi-ţi aduce mâine Turturică tot. hai, pa!

– Să ai grijă dă pulpa lu matale, frumoaso, că şi-ăla cu nume de flori dă grădină se uită cam lung… da las că-ţi dăzleagă Flacăra dă deochi, focoaso. Hai că-nchid, numa  drăznesc să te rogu, încarcă şi mie cartelili, că-ntr-o săptămână începe şi e  jale mare,  va fi lăsare dă sânje de nu suntem pă fază.

– Bine.

Îngândurată, Nuţi sări de pe birou, scoase carneţelul şi notă ceva atentă să nu observe Hâmpăratul. Apoi, scoase din poşetă alt telefon:

– Turturică, te duci urgent, scoţi două mii, va nu, două mii trei sute, o sută ţie, spor de confidenţialitate, de una bagi benzină, una i-o dai şefului de post să nu te vadă când te vede,mă-nţelegi, apoi, două mii primeşte Flăcărica. În mănă-i pui, Turturică, că te sparg ! Mâine până-n prânz să primesc semn de la Flăcărica. Confirmare. Te-ntorci imediat, auzi ? Să nu dea draci-n tine să rămâi iar pe la conac la ăia… O laşi dracu pe Mărgica, sau adu-o aci, că aţi înebunit cu toţii, n-aţi mai văzut muieri… Bun. Hai lasă bezelele. Da . Ştiu că-s frumoasă, Turturică. Bine, mă, pa !

În acel moment, Traian ridică tonul :

– Ce muăăăăăăăă ? Şi ăsta se dă la…

– Eh, se dă… nimic nu ştii, la coco se dă el, da nah, ce vrei să-i fac, am nevoie de el, mă serveşte… şi-apoi, nici nu minte, sunt cum sunt şi ca mine, rar..

– Asta daaaaaaaaa… ca tine nimeni…

–  Plec acu, ne-ntâlnim ca de obicei, absolut întâmplător, da s-aduci dosarul cu … pricina, nu uiţi da ?

– Da, Nuţi, cum spui tu, ai dreptate, aşa fac.. Ai auzit c-au înflorit crinii, Nuţi… nu-mi place mirosul de … crin…

– Să taci! Te-am prevenit. Nu va fi uşor . Le scoatem noi la capăt cumva… cu crinii, cu trandafirii, io zic să fim atenţi şi la lalele, vorba aia, prea multe  flori…

– Iar ai dreptate…

– Hai gata, dreptate întotdeauna am!

Duduia plecă-n cea mai mare grabă. Nu apucase nici s-o salute, darămite… Cu o mină de copil aparent tâmp, pus pe şotii, Traian scoase dosarul din seif şi-şi declară-n gând * ce-mi plac diversiunile mele, sunt bun, sunt cel mai bun, promit… hă, hă, hă… *… După nici 2 minute puse dosarul cu care intenţiona să-l înfunde pe Alb, înapoi în seif. Nu-l scosese mai devreme. N-ar mai fi avut parte în acea zi de * panorama * Nuţi… a dracu muieruşcă..

……………………………………………………………………………………………………

Vrăciţa proorociţă prinsese de veste despre toate… Avea de la cine, încă, dar… nu strica să le ameţească planurile cu ceva…. ceva,  de care nici pasărea cerului să nu tresară … Ştia că-n nici două săptămâni se pornea urgia…

Şi-a trimis solie. Mai întâi, Şoimului. Plecat în misie arc peste hulele Franţei, Şoimul avea să-se-nturneze la timp, cum stabiliseră dinainte. Şi-l ţinea la curent cu toate. Apoi, două răvaşe Albului, prin omul de legătură de la D7. În fine, un mesaj anume cavalerului Gustinovici, o informaţie, atât. Ştia ce-avea de făcut, cavalerul.

Oftă… se pregăti-n cele din urmă de plecare. Trei drumuri istovitoare… Iran, Vlady… înapoi, Beograd… cine ştie când la cuib, acasă. Şi numai  o zi… În următoarele, avea altele şi-apoi altele… Nu-şi permitea nicio greşeală.

………………………………………………………………………………………………

Verde tuna zdruncinând masa cu pumnul. În faţa sa, cu capetele plecate, cu ochi-n pământ, cei cei pupau mâna şi-l suduiau vârtos pe la colţuri, se-aliniaseră… aşteptau ordine.

– Bă, mamelucilor… bă boilor, ce-am vorbit eu cu voi, mă? Aţi crezut că-s gata, crăp, aşa bă ? Aud c-aţi dat sfoară-n ţară că-s galben, uscat, aţi dat buzna să mă furaţi pe  din dos, că voi aveţi dosu meu, mă? No las că mă ocup eu pe-ndelete de dosurile fiecăruia din voi! Că-s Verde, bă… Verde… Aţi uitat, hăăă…

Se-nvineţise de furie privindu-i. Norocul adunăturii aliniate în faţa sa, telefonul… Deja câţiva dintre ei simţeau fiori reci pe şira spinării, ştiau ce-nsemna fiecare vorbă a voievodului…

– Da. Eu sunt, spune. Nu, nu încă. Poate la Congres, nu-i momentul încă. Aşa, ascult Vasi, ascult…

Tăcerea durea…. încăperea părea încremenită-n încremenire. Aliniaţii nu-ndrăzneau să respire… biete statui în aşteptarea, niciodată nu se ştia a ce…

– Vine, da… nu Vasi, bun. Tu să mă ţii la curent cu zapisurile ălora. Da mă, Bordură şi Nuţi. Sigur că-ţi mai trimit. Îi am aici, în faţa mea. Au crezut că-s pe ducă, dobitoacele. Le pun eu acu bir  şi pe întârziere, Vasile, ca să nu mai * uite *… Rămâne cum am stabilit. Bun.

Verde trânti telefonu-ntr-o parte. Apoi, cu privirea agăţată de biblia şi crucea aşezate strategic pe biroul său, se porni:

– Cădelniţa e unde-o ştiţi, tot acolo! 30% în plus! Vorbă să n-aud, că vă ia mama dracu … Vă lecuiesc eu… Coco! Am zis! Şi-acum, marş! Dispăreţi din ochii mei, putorilor!

Dădură năvală spre ieşire. Mai întâi, la cădelniţă, altfel…

Rămas singur, Verde se porni pe telefoane. Ordinul era încă 200 000 de coco urgent, până mâine. Trimişi cu-acelaşi spân.  Vasi a fost direct… Şi mai avea nevoie şi el de încă 400 000. Între timp, interveniseră attea. Era timpul să le mai împrăştie… Ştia că singura cale să forţeze suma necesară era arma lui: nemilos!

Pe pervazul fereastrei , cucuveaua cânta… Verde se ridică de la birou să-nchidă… Tresări convulsiv, cucuveaua îl privise drept în ochii…

Ceva nu era în regulă… Pe unele le bănuia, altele…

……………………………………………………………………………………………….

Ajunsă la marginea cimitirului, Flăcărica se opri preţ de un telefon.. :

– Halouuu… Io mi-s , focoaso. Am ajuns la locu dă plumburitără… da. Mânca-te-ar haru, frumoasuoo, auzi acilea, să-ţi pui moavă păstă tot, fă, că e de leac, că-mi zisă mie Usturoi văr cu-alu Turcitu, hăla de la tilivizor că matale ai şi bloagă d-aia, ş-acolo să fie dă moavă, da musai. Moavă păste toatie, frumoaso, da. Şî-n sarsanalele lu matale să porţi petecu moavă de ţi-l dădui. Bun. Acuma închid tilifonu, că m-apuc dă ciordit urzică şi băgrini, zama e acilea, în troacă dă şobolan mort pusăi pă iarburile miele, da. Bun. Da au ajuns la mine, păi mi-o dat Turturică doauă mii. Nu, nu stătu, da o luă pă aia lu Zgardă cu el, pă Mărgica şi fu jale acilea, că se văită şi căină şi plânse Urechiatu lu Argentina dupe ieee… da-l potoli Balauru. Apă îi promisă că-l rezolvi mata de-o construcţie, două şi se calmă duduitu, acu tace, numa să-l rizolvi, că-i zisăi şi io că eşti dă cuvânt. Da.

Flăcărica puse tilifonu-n paporniţă . Deschise uşa de fier şi intră… Era Lună Plină…

Într-un pom schilod, cânta… cucuveaua…

– va urma –

Sibilla