Ciute…
Cu fiecare zi se trece,
încă un gând, căprui…
şi noaptea curge rece,
pierzându-se hai-hui…
Cu fiecare licăr frâng,
cărări de cuie umilite…
şi albu-i verde prea curând,
atâtea doruri sclifosite…
Cu fiecare ochi de şoim,
trosnesc înspre poeme,
şi dacă pare că adorm
au gust de sânzâiene…
Cu fiecare filă strig…
se-ndoaie un mesteacăn,
vreau zâmbetu-i să îl cuprind,
mi-e linişte şi leagăn…
Cu fiecare vers nescris,
se moare o făclie…
şi doru-mi e de ce n-am spus,
şi nu de ce va fi să fie…
Sibilla
Nick Carter – Heaven in your eyes:
Aşteptarea ne dă iluzia că facem ceva aşteptând, când, de fapt, nu facem altceva decât să murim suportabil, puţin câte puţin. ( Octavian Paler )
“Cred ca dragostea ne ridica in propriii ochi. Si cat de mult ai vrea sa fii asa cum te vede celalalt! Ai dori, si chiar incerci, sa micsorezi distanta dintre ceea ce stii ca esti in realitate si ceea ce intuiesti ca vede in tine cel pe care-l iubesti.” – Autoportret intr-o oglinda sparta – Octavian Paler
Elegie
„Mai bine sa umplem cu flori
toate craterele vulcanilor,
sa uitam mortii neingropati
si vantul sa cante singur
ce mai e de gasit prin cenusa,
mai bine sa ne ducem departe de ranile noastre,
sa nu regretam nimic si sa cultivam trandafiri,
mai bine sa fixam sarbatorile
in zile fara memorie,
mai bine sa ducem ucigasilor crini
si sa-i declaram inocenti,
mai bine sa convingem fantomele
sa ne lase in pace,
sa ne ducem departe de ranile lor
si cat mai discret,
sa nu deranjam cu tristetile noastre pe nimeni,
inainte de a spune ca toate acestea-s firesti.”
Este un poem extraordinar de frumos si o invitatie la liniste, la firesc, la iesirea din suferinta.
Suferinta si fericirea arata exact la fel in planul trairii; starea de bine, insa, nu ne ofera nimic spectaculos. Nu ne transporta peste pragul critic al experientelor interioare si, ca urmare, ea apare in trairea noastra ca o stire obisnuita despre vreme. Noi insa, adoram spectaculosul la nivel psihologic. El ne energizeaza prin surpriza iar surpriza lucreaza in corpul nostru prin suplimentarea nivelului de adrenalina, a cortizonului ori a endorfinelor. Daca ne permitem sa suferim prea mult ori gasim continuu cauze de suferinta, fie in ceilalti, fie in noi insine, poate fi pentru ca suferinta ne energizeaza si ne da sentimentul profund (dar neconstientizat) ca traim fericirea.
Exista un paradox atunci cand la nivel constient suntem nefericiti, dar in adancurile fiintei noastre este ca si cum am fi fericiti. Paradoxul dispare in structurile cele mai profunde ale materiei sau in structurile cele mai profunde ale energiei. Numai cand putem fi constienti de faptul ca ne energizeaza suferinta, putem alege sa ne simtim mai bine, indiferent ce aleg cei din jurul nostru. Caci „legea naturii” ne arata cum ne gasim si in cei din jur motivatii pentru a ne justifica propria suferinta. * ( Octavian Paler )
Sursa: http://octavianpaler.ro
Sibilla
citate preluate de pe http://www.citapedia.ro
music – youtube
leo
Sibilla
