Pavle, Părintele Spiritual al sârbilor…

( Његова светост Павле по милости Бо-ијој православни Архиепископ пећки, Митрополит београдско-карловачки и Патријарх српски )

www.delo.si/assets/media/picture/

Comunicat al Bisericii Ortodoxe Sârbe:

Упокојио се у Господу Патријарх српски Г. Г. Павле

* Данас, 15. новембра 2009. године, у 10,45 часова, на Војно-медицинској академији у Београду, после примања Свете Тајне Причешћа, упокојио се у Господу Архиепископ пећки, Митрополит београдско-карловачки, Патријарх српски Г. Г. Павле. *

http://www.spc.rs/sr/upokojio_se_u_gospodu_patrijarh_srpski_g_g_pavle

http://02varvara.files.wordpress.com

Pavle, Părintele Spiritual al sârbilor…

Павла Србија!

Павле духовни отац Срба …

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Sârbe, Pavle, în vârstă de 95 de ani, cel care-a fost leader-ul, Părintele Spiritual al sârbilor, a încetat din viaţă într-un spital din Belgrad, relatează AFP.

Pavle al Sârbilor… Iubit, Respectat, pentru Smerenia lui, a fost şi va rămâne un Model:

*… el a rămas credincios poporului său, luând parte la toate suferințele acestuia. Episcopul Pavel a scris şi a transmis avertizări cu privire la exodul sârbilor din Kosovo, despre atacurile albanezilor asupra mănăstirilor sârbeşti, despre violarea călugăriţelor, terorizarea pelerinilor, profanarea cimitirelor sârbeşti şi în general despre suferinţele Ortodoxiei în Kosovo şi Metohia. În 1989, episcopul Pavel din zilele acelea a fost bătut de câţiva tineri albanezi în Kosovo. Gravitatea rănilor sale a necesitat aproape trei luni de spitalizare. Cu toate acestea, în spiritul iertării creştine, el a refuzat ceară daune.

Nu fără motiv i se spune Patriarhului Pavel „sfântul care umblă printre noi”. Austeritatea modului său de viaţă şi smerenia sa l-au făcut să fie iubit de toţi cei care îl cunosc pe aceste om plin de virtuţi. Fiecare episcop al Bisericii Ortodoxe Sârbe are un automobil, pe care îl foloseşte în călătoriile din eparhia sa. Patriarhul Pavel este excepţia de la această regulă. Când a fost întrebat de ce el nu a cerut încă un automobil, el a replicat : „Nu o să-mi cumpăr unul decât atunci când toate gospodăriile din Kosovo şi Metohija vor avea unul”.  *

http://ro.orthodoxwiki.org/

http://theologhia.files.wordpress.com/

Minunate apoftegme despre Patriarhul Serbiei Pavle:

Patriarhul Pavle

– Omul Cerului şi al pământului –

Wartburg.

Pe când vlădica Pavle era episcop de Raska şi Prizren, Episcopia respectivă avea doar un automobil, un Wartburg. El era folosit în general pentru transporturi în interesul bisericii. Episcopul Pavle se urca rar, căci umbla mai mult pe jos. Odată, când a venit la dânsul în vizită un apropiat al său de pe vremea seminarului teologic, Ştefan, episcopul Zicej, cu un Peugeot după ce au pornit să viziteze câteva localităţi din episcopie, vlădica Pavle a zis:
– Frate Ştefane, chiar ca e bun Wartburgul ăsta al tău!

Mercedes.

Patriarhul Pavle, după cum este cunoscut, a continuat să trăiască la fel şi după ce s-a mutat la Belgrad. Belgrădenii îl întâlnesc adesea pe stradă, în tramvai, în autobuz… Astfel, odată, pe când mergea singur, suind trotuarul străzii Regele Petru I, în care se afla sediul Patriarhiei, îl ajunse, cu un Mercedes ultimul răcnet, unul din preoţii cunoscuţi ai unei parohii arhicunoscute din Belgrad. A oprit automobilul şi a ieşit:
– Sfinţia Voastră, permiteţi-mi să vă conduc! Spuneţi numai încotro… Patriarhul a intrat în automobil, şi îndată ce s-au pus în mişcare, a întrebat:
– Spuneţi, părinte, al cui este automobilul acesta?
– Al meu, Sfinţia Voastră!
– Opriţi! – porunci Patriarhul, a ieşit, şi-a făcut semnul Crucii şi a zis preotului:
– Dumnezeu să vă aibă în pază!

http://theologhia.wordpress.com/

Automobilele negre.

Fusese şedinţa Sfântului Mare Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe. Sfinţia Sa se îndrepta, precum îi este obiceiul, la slujba de vecernie de la Catedrală. Când ieşi din Palatul Patriarhiei, zări parcate o mulţime de automobile mari, negre. Întrebă:
– Ale cui să fie atâtea automobile luxoase?
– Ale episcopilor noştri, Sfinţia Voastră! Au venit cu ele la şedinţa Sinodului -răspunse preotul care-l însoţea.
– O, vedea-i-ar Dumnezeu, cu ce ar fi mers dacă nu ar fi depus votul sărăciei?!

Dificultăţile diaconului.

În clădirea Patriarhiei adesea se repovesteşte dialogul Patriarhului purtat cu diaconul care-l însoţeşte peste tot, pe când plecau să facă slujbă în biserica de la Banovo brdo.
– Cum vom merge? Cu automobilul? – întrebă diaconul.
– Cu autobuzul! – răspunse Patriarhul cu hotărâre.
– E aglomeraţie, e înăbuşitor in autobuz, şi nici nu-i aproape…
– Mergem! – zise din nou scurt Sfinţia Sa.
– Dar… – mergând în urma Sa, diaconul avansă un argument nou, major – Sfinţia Voastră, este vară, multă lume merge la Ada Ciganlija [cel mai vestit ştrand], autobuzele sunt pline de lume despuiată. Nu e potrivit…
– Ştiţi, părinte – se întoarse Patriarhul Pavle – fiecare vede ceea ce doreşte!

Două măsline.

La masa de prânz în Palatul Patriarhiei mai mulţi episcopi, printre ei si Patriarhul Pavle. Printre altele, ajunse pe masă şi farfuria cu măsline. Toţi ştiu că Patriarhul ţine la ideea că organismului uman îi sunt optim necesare doar şase măsline. Dar vlădica Ştefan a apucat să ia opt măsline.
– Sfinţia Voastră, eu am luat cu două mai mult. Ce să fac?
– Acuma ţine ceea ce ai luat, iar mâine să iei cu două mai puţin – răspunse Patriarhul.

Mesaj către America:

Atunci când vlădica Pavle a devenit Patriarh, îşi aminteşte Slobodan Mileusnic, directorul Muzeului BOS, multe delegaţii şi numeroşi reprezentanţi din străinătate şi-au exprimat dorinţa să-l întâlnească pe Sfinţia Sa. A venit atunci şi ambasadorul destul de activ al Americii la Belgrad, Warren Zimmermann. Patriarhul l-a primit în Palatul Patriarhiei. Ambasadorul i-a transmis salutări şi felicitări în numele poporului american, în numele preşedintelui Americii şi în numele său personal. S-a purtat o convorbire oficială, protocolară şi în final ambasadorul a pus întrebarea:
– Cu ce am putea să vă ajutăm?
– Excelenţa Voastră, să nu ne puneţi piedici; cu aceasta ne veţi ajuta.

Reglarea conturilor.

Patriarhul ştie să facă multe treburi. Prin mănăstiri a deprins să coasă, să cârpească, să spele, să confecţioneze şi să repare încălţămintea, să lucreze pământul, să altoiască pomi, să lege şi să ferece cărţile, să repare clădiri şi diferite aparate şi anexe… Părintele patriarh din fire este un om harnic. Tot timpul lucrează câte ceva.
– „Şi când vine aici la mine în birou, dacă observă că ceva nu funcţionează cum ar trebui, dacă vede că uşa nu se închide bine, că undeva pătrunde ploaia, că lumina se întrerupe… el însuşi purcede să stabilească unde-i defectul, apoi zice: Haide să reparăm asta!…” – spune secretarul Sinodului BOS şi citeţul Sfinţiei Sale, Gradimir Stanic.
– „Dânsul se comportă peste tot ca un bun gospodar, nu numai aici la Patriarhie, ci şi în oricare mănăstire şi oricare biserică, oriunde s-ar afla…”. La mănăstirea „Blagoveştenie” din regiunea Ovcarsko-Kablarska, în care a fost călugărit, şi unde acum, în calitate de patriarh, se duce aproape în fiecare vară pentru câteva zile, pe când venea vremea să se întoarcă la Belgrad, chema pe egumenul Georgije pentru „a se socoti”:
– „Părinte Georgije, iată am petrecut cu voi aceste câteva zile. Toate, slavă lui Dumnezeu, au fost bune. Am locuit aici, am mâncat dimineaţa, am mâncat la prânz, iar toate astea costă, nu-i aşa?”.
– „Păi, aşa e, Sfinţia Voastră…”.
– „Dar şi eu v-am ajutat cu câte-ceva. Nu-i aşa, părinte Georgije?”.
– „Aşa e, Sfinţia Voastră, ne-aţi ajutat mult, de parca aţi fi venit aici să lucraţi, nu să vă odihniţi…”.
– „Pai să ne socotim: ţi-am reparat jgheabul, fereastra, robinetul, broasca de la uşă, ţi-am curăţat şi am proptit viţa de vie, am pingelit încălţămintea… Când le punem toate la socoteală, părinte Georgije, rezultă că voi trebuie să-mi plătiţi ceva mie!

Salariile.

Patriarhul Pavle a refuzat, de altfel, salariul. Dânsul primeşte doar pensia la care are dreptul ca fost episcop de Raska şi Prizren. Nevoile sale sunt modeste de tot, dat fiind că singur îşi coase mantia, singur îşi repară pantofii… Încă îi rămân bani din pensia aceea mică. Ce rămâne împarte săracilor sau donează în alte scopuri pentru binele obştesc.
A rămas de pomină reacţia dânsului din anul 1962, la solicitarea de atunci a unor episcopi să li se mărească salariile:
– „Dar de ce, de vreme ce nu suntem în stare să cheltuim nici ceea ce am avut până acum?!”.

Pentru Milos Crnjanski.

În acelaşi fel procedează Părintele Patriarh şi cu ceea ce primeşte în dar. Dacă primeşte material pentru mantie, îl păstrează până întâlneşte un călugăr sau preot care nu are posibilitate să cumpere. Atunci îi calculează cât are nevoie pentru a coase o mantie, şi-i dă exact atât, ca să mai rămână şi pentru alţii.
Renumitul istoric al literaturii Zika Stojkovic, care a colaborat cu vlădica Pavle, pe când acesta fusese episcop de Raska şi Prizren, la editarea operei capitale: „Monumentele din Kosovo”, i s-a plâns odată în Palatul Patriarhal că are greutăţi în a aduna bani pentru continuarea tipăririi seriei începute de Opere ale unuia din cei mai importanţi scriitori sârbi, Milos Crnjanski. Ascultându-l, Patriarhul se ridică, se duse până la patul său, ridică perna, luă de sub ea portmoneul, apoi scoase din el trei mii de mărci şi le întinse lui Stojkovic:
– „Iată, e contribuţia mea pentru tipărirea cărţilor lui Milos Crnjanski. Să vă fie de ajutor!”.

Economii.

Gradimir Stanic, care este directorul tipografiei patriarhale, relatează:
– „Dânsul îşi dactilografiază singur cărţile. Foile pe care le scrie aproape că nu au margini, iar distanţa dintre rânduri este cea mai mică posibilă. Evită să piardă timpul cu introducerea deasă a foilor în maşina de scris. Pe lângă aceasta, economiseşte hârtia; aşa s-a deprins, căci înainte vreme hârtia era foarte scumpă. Iar textele sale sunt atât de curate, încât la ele nu este nevoie de intervenţii înaintea tiparului.
Colaboratorii povestesc, de asemenea, că se ţine şi textual de versul din Rugăciunea Domnească: „…pâinea noastră cea spre fiinţă dă-ne-o nouă astăzi…”. După ce ia masa, aduna cu atenţie orice fărâmitură, deşi are cine să strângă şi să facă ordine…

La „Semnul de întrebare”.

Un boem, care adesea petrecea timpul la cafeneaua cu denumirea „?”, în apropierea Patriarhiei, de câte ori îl vedea pe Patriarh, traversa în fugă strada, pentru a lua binecuvântare de la Sfinţia Sa. Iar odată îi zise:
– Sfinţia Voastră, noi doi suntem cei mai buni oameni din tot Belgradul acesta! La care Patriarhul replică:
– Suntem, dar după ce golim câteva pahare, nu mai suntem buni de nimic!

„Arătarea” Născătoarei de Dumnezeu.

S-a întâmplat ca în cabinetul Patriarhului, pe când acesta discuta cu un funcţionar al Patriarhiei, să dea buzna un om între două vârste, cu ochi mari şi cu privire înflăcărată. A început să explice că a trebuit să vină, deoarece are să comunice ceva important… Patriarhul l-a invitat să ia loc, să se mai liniştească. Iar acela începu atunci să povestească cum că în somn i s-a arătat Născătoarea de Dumnezeu şi ce i-a spus…
Patriarhul l-a ascultat cu atenţie, apoi l-a întrerupt tăios:
– „Ascultaţi-mă, domnule. Eu sunt episcop de aproape cincizeci de ani, călugăr sunt, se înţelege, de şi mai mulţi ani, în fiecare zi slujesc Sfânta Liturghie; mie nici măcar un înger nu mi s-a arătat încă, iar Dumneavoastră vi s-a arătat Născătoarea de Dumnezeu! Lăsaţi-o baltă, vă rog…”.

imagine preluată: http://trandafirescu.wordpress.com/

Ziarele şi anii lumina.

Pe vremea grea a războiului, după o întâlnire în cabinetul Patriarhului, pe când se hotăra asupra unor chestiuni în care nu era uşor să fie luate decizii, Sfinţia Sa, spre a glumi pe socoteala Sa, zise celor prezenţi:
– „Voi aţi crezut că o veţi scoate uşor la capăt cu mine. Credeţi că eu sunt slăbănog, de constituţie fragilă… Dar de fapt voi nu mă cunoaşteţi bine…”.
Se sculă şi de pe masa de lucru aduse nişte ziare, cu denumire sârbească, în care prin fotomontaj era reprezentat ca un războinic-superman, cu bombe şi muniţii la brâu.
– „Uitaţi-vă cum mă văd alţii, iar voi aţi crezut că sunt slab!”. Din întâmplare, tocmai atunci veni să-l fotografieze vestitul foto-reporter Vican Vicanovic. Pentru a realiza fotografia dorită, se adresă Patriarhului:
– Luminăţia Voastră… [în limba sârbă joc de cuvinte: Vasa svelosti – Sfinţia Voastră; Vasa svetlosti – Luminăţia Voastră].
La care Patriarhul replică:
– De vreme ce eu deja sunt lumină, la ce-ţi mai trebuie bliţul!?

(Jovan Janjic, „NIN„, preluat de săptămânalul de limbă sârbă „Nasa reč„, Timişoara, nr. 772 / 03.12.2004, pp. 24-25)

http://www.laurentiudumitru.ro/

Răstignirea Bisericii Ortodoxe Sârbe!!!

În timpul bombarrdamentelor, Patriarhul PAVLE al SRBIJEI, slujea în faţa a sute de mii de sârbi:

( Divna Ljubojevic Raspeto Kosovo )

*… Un asemenea stat, care putea oferi un climat economic şi spiritual promiţător nu a fost tolerat de către Occident.
Un alt lucru interesant este şi faptul că după ce Episcopul Artemije de Raska şi Prizren (Kosovo) a înaintat
Sinodului Bisericii Ortodoxe Sîrbe cererea de ieşire a Serbiei din Consiliul Mondial al Bisericilor, a urmat
înarmarea catolicilor şi musulmanilor care va însemna începutul sfârşitului pentru Iugoslavia. S-a folosit aceeaşi
veche metodă de a finanţa şi supralicita naţionalismele din toate statele fostei Iugoslavii, care aveau să ducă la
un inevitabil război şi să ofere pretextul intervenţiei occidentale.
Pentru Serbia, Miloşevici nu a fost altceva decât * pionul otrăvit *. În conflictele din Croaţia şi Bosnia, deşi el a
început ofensiva, nu a mers până la capăt, retrăgând toată tehnica de luptă şi lăsându-i pe sârbii din teritoriile
croate şi bosniace fără nici o apărare împotriva unei ofensive (care era şi catolică şi musulmană, dar mai ales
atee), finanţată de puterile occidentale ,în special de Germania al cărei interes în această parte a Europei nu e
tocmai nou  şi care s-a soldat cu un exod de aproape un milion de sârbi ortodocşi din provincia Krajna şi din
teritoriile sârbeşti din Bosnia-Herţegovina şi cu distrugerea sau stricarea a aproape 800 de locaşe de cult
ortodoxe sau clădiri bisericeşti. Pentru ca cifrele să nu pară extragerate, mai ales atâta vreme cât mass-media
naţionale şi internaţionale păstrează o tăcere absolută asupra acestui subiect, voi continua cu expunerea datelor
adunate de la ierarhii celor zece scaune episcopale ortodoxe din teritoriile Croaţiei şi Bosniei-Herţegovinei de
către Domnul Slobodan Mileusnic  – Directorul Muzeului Bisericii Ortodoxe Sârbe din Belgrad . În cartea
Spiritual Genocide 1991-1995 (1997):
Eparhia de Banija Luka
Distruse: 2 biserici
Avariate: 3 biserici
Distruse: 2 case parohiale
Eparhia de Bihac-Petrovac
Distruse: 26 biserici
Avariate: 68 biserici
Distruse: 10 case parohiale şi alte clădiri bisericeşti
Avariate: 14 case parohiale şi alte clădiri bisericeşti
Eparhia de Gornji Karlovac
Distruse: 11 biserici
Avariate: 45 biserici
Distruse: 8 case parohiale şi alte clădiri bisericeşti
Avariate: 14 case parohiale şi alte clădiri bisericeşti
Eparhia de Dabar-Bosnia
Distruse: 23 biserici
Avariate: 13 biserici
Distruse: 11 case parohiale şi alte clădiri bisericeşti
Avariate: 3 case parohiale şi alte clădiri bisericeşti
Eparhia Dalmaţiei
Distruse: 14 biserici
Avariate: 45 biserici
Distruse: 1 casă parohială
Avariate: 13 case parohiale şi alte clădiri bisericeşti
Eparhia de Zagreb-Ljubljana
Distruse: 9 biserici
Avariate: 29 biserici
Distruse: 5 case parohiale şi alte clădiri bisericeşti
Avariate: 7 case parohiale şi alte clădiri bisericeşti
Eparhia de Zahum-Herţegovina
Distruse: 36 biserici
Avariate: 28 biserici
Distruse: 12 case parohiale şi alte clădiri bisericeşti
Avariate: 2 case parohiale şi alte clădiri bisericeşti
Eparhia de Zvornic-Tuzla
Distruse: 38 biserici
Avariate: 60 biserici
Distruse: 31 case parohiale şi alte clădiri bisericeşti
Avariate: 19 case parohiale şi alte clădiri bisericeşti
Eparhia de Osijec Polje şi Baranje
Distruse: 14 biserici
Avariate: 35 biserici
Distruse: 6 case parohiale şi alte clădiri bisericeşti
Avariate: 8 case parohiale şi alte clădiri bisericeşti
Eparhia Sloveniei
Distruse: 39 biserici
Avariate: 41 biserici
Distruse: 25 case parohiale şi alte clădiri bisericeşti
Avariate: 15 case parohiale şi alte clădiri bisericeşti
Recapitulare:
Distruse: 212 biserici ( parohii, filii, paraclise)
Avariate: 367 biserici ( parohii, filii, paraclise)
Distruse: 111 case parohiale şi alte clădiri bisericeşti
Avariate: 107 case parohiale şi alte clădiri bisericeşti(4)
Cum era şi de aşteptat, Comunitatea Europeană, Organizaţia Naţiunilor Unite şi alte foruri internaţionale de
acest gen, au închis ochii. (Să nu uităm că Germania a fost primul stat care a recunoscut independenţa Croaţiei,
iar Vaticanul al doilea!!!)
Cu toate că aceste două războaie, din Croaţia şi din Bosnia, puneau la grea încercare economia sârbă, până atunci prosperă, totuşi nu erau semne că ea ar putea să cedeze. Şi iată cum acelaşi Occident a mai creat încă un conflict, artificial, prin care a reuşit distrugerea radicală a economiei sârbe. S-a folosit situaţia albanezilor din provincia Kosovo, centru istoric, cultural şi nu în ultimul rând ortodox, pentru a umili astfel nu numai pe sârbi ci întreaga Ortodoxie. Şi de această dată, Miloşevici a forţat nota pentru a oferi Occidentului prilej pentru a interveni.
Ca de obicei, vocea ortodocşilor nu a vrut să fie auzită; apelurile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Sârbe, ale tineretului ortodox sârb, declaraţia Patriarhului Alexei II al Moscovei şi a toată Rusia , care avea să slujească în timpul bombardamentelor împreună cu Patriarhul Pavle al Serbiei în faţa a peste 150 000 de oameni !
Scrisoarea Episcopului de Raska şi Prizren către statele apusene, nu îşi vor găsi ecoul în inimile necreştine sau decreştinate. Inclusiv faptul că pentru prima oară în istoria creştinătăţii Sinaxa Sfântului Munte avea să se coboare pentru a fi la Belgrad, devenit centru al Ortodoxiei prigonite, va trece neobservat într-o lume în care valorile spirituale se vor sufocate ori pervertite.
Intervenţia auto-intitulată * umanitară * a NATO a făcut ca peste 50 de mânăstiri şi biserici, 36 de monumente, 30 centre vechi ale oraşelor sârbeşti, peste 60 de situri arheologice valoroase să fie distruse sau avariate. În special au fost ameninţate cele mai reprezentative monumente de cultură şi spiritualitate ale sârbilor din Kosovo, unde se află 1200 de biserici şi lăcaşuri sfinte. Au suferit stricăciuni, de asemenea, locuri de închinare ale ortodocşilor din alte părţi ale Serbiei. Peste 330 de clădiri ale instituţiilor preşcolare, şcolare şi universitare au fost atacate în cele două luni şi jumătate ale bombardamentelor * aliate *.
Din punct de vedere economic, prin distrugerea marilor companii şi firme industriale, în general a mijloacelor de producţie, mai bine de un milion de oameni şi-au pierdut slujbele, iar peste două milioane au rămas fără nici un venit. Au fost distruse marile complexe industriale din majoritatea oraşelor Serbiei. Industria petrochimică a Iugoslaviei a fost total distrusă, la fel ca şi cea mai mare fabrică de fertilizanţi, singura fabrică de maşini a Iugoslaviei, fabrica de textile, fabrica de tutun din Niş, cea de produse farmaceutice, staţia de vinificaţie, fabrica de maşini agricole.
Distrugerea rafinăriilor, a marilor complexe chimice, a depozitelor de combustibil, a sistemului energetic şi de alimentare cu apă au contribuit la distrugerea sistematică a surselor economice ale Iugoslaviei şi au dus la o catastrofă umanitară şi ecologică. Bombardarea marilor complexe chimice, a rafinăriilor şi celorlalte obiective similare au cauzat răspândirea necontrolată şi evaporarea unor enorme cantităţi de substanţe foarte nocive.
Concentraţiile lor au ajuns în unele cazuri la peste 1000 de ori faţă de nivelul permis.
De-a lungul celor 80 de zile de bombardare a Iugoslaviei la cinicul capitol * pagube colaterale * aliaţii şi-au înscris, alături de cele prezentate mai sus, 2000 de morţi din rândul civililor dintre care 30% sunt copii sub 15 ani. Numărul militarilor care au murit nu se cunoaşte cu precizie. (5) Pentru că nu era deajuns distrugerea
economică a Serbiei, s-a dorit şi distrugerea ei biologică folosindu-se arme interzise de toate tratatele şi convenţiile internaţionale, care aveau să trezească indignarea comunităţilor ştiinţifice sârbeşti şi internaţionale.
Odată distrusă economia Serbiei în urma nimicitoarelor raiduri aeriene aliate (care bombardaseră a doua oară în ultimii 50 de ani Belgradul în timpul Sfintelor Paşti) a fost dată mână liberă musulmanilor, care numai în două luni cu * supraveghere * internaţională au distrus peste 70 de biserici ortodoxe.(6) Şi de această dată, exodul masiv al sârbilor din provincia Kosovo  –  mai bine de o sută de mii – nu a ridicat nici o grijă conducătorilor lumii, iar distrugerea bisericilor ortodoxe cu atât mai puţin. Ca şi în celelalte state foste iugoslave, în Kosovo marca germană este * monedă naţională * iar bazele NATO ţin locul armatei naţionale, arătând astfel, dacă mai
era nevoie, că suveranitatea Serbiei asupra teritoriului ei celui mai Sfânt nu mai există. Acest fapt nu va avea consecinţe nefaste doar pentru poporul sârb, care, îndepărtat de rădăcinile sale istorice şi spirituale, va înfrunta mai greu ispitele ce vor urma, ci şi pentru întreaga Ortodoxie a cărei metoc era provincia Kosovo şi Metohia.
Este important de arătat că, la 600 de ani de la bătălia de la Kosovopolje, în care forţele creştine au fost înfrînte
de păgâni, sârbii s-au confruntat de această dată singuri cu păgânismul modern. Trebuie însă ştiut că potrivit
tradiţiei ortodoxe, cei care au căzut în bătălia de la Kosovopolje, alegând, în faţa Maicii Domnului, viaţa veşnică în locul biruinţei vremelnice, au căpătat mântuire, iar acum, când întreg poporul sârb este crucificat, ar trebui să ne rugăm lui Dumnezeu…  *

http://www.scara.ro/

Српска Православна Црква у жалости…

Să ne rugăm… Patriarhul Pavle al Srbijei, a trecut la cele Veşnice :

Отче наш / Otche nash -Orthodox -Православие +

У сећање на вечност!

Бог опрости га!

Sibilla

imagini şi informaţii preluate de pe sursele precizate – google.ro

video – youtube – Molitva ( rugăciune )