Oliver Dragojevic – Jesen stize Dunjo moja :
Jesen stiže dunjo moja
Ne miriše više cviće
Zumbul, lale, jorgovani.
Jesen stiže dunjo moja
Ne miriše više cviće
Zumbul, lale, ljubičice.
A i ti me iznevjeri
Dunjo moja, otišla si
Slavuj šuti, lišće žuti.
Jesen stiže, dunjo moja
Ne miriše više cviće
Zumbul lale jorgovani.
muzika….solo
S cvjetnih grana, lišće pade
S njime ode moja ljubav
Moja mladost, moje nade.
S cvjetnih grana, lišće pade
S njime ode moja ljubav
Moja mladost, moje nade.
A i ti me iznevjeri
Dunjo moja, otišla si
Slavuj šuti, lišće žuti.
Sad Ti ne znaš kol’ko patim
Kad se sitim jorgovana, ljubičica i jasmina
Kad se sitim jorgovana, zumbul lala i jasmina.
Sărută-mi Toamnă mâinile cu frunze amărui şi, scaldă-mi gândurile-mi toate-n ploi de-aramă… redă-mi surâsul promenadei de gutui… mă lasă-n pace, să-ţi iubesc tăcerile şi Tainele din vii, pastelul nebuniei tale să-mi învăluie tristeţile cu iz de fantezii… şi, pacea-nţelepciunii nevăzute, să m-adoarmă… cât să trezeşti pădurile cum elegii, îmi zămislesc săgeţi pe gleznele-mi rănite de poesii ce înspre altele mă-ndeamnă… mă toamnă, Toamnă… ( Sibilla )
Singurătatea mi-a dăruit nevoie de… Oameni, mi-a renăscut dorinţa de zbor şi-am învăţat să mi-o fac prietenă, acceptându-i toanele iară ea mie, pătrunzându-mi doinele… Ne întâlnim uneori, acolo unde vântul sărută tălpile Cerului, cu lacrimi nevăzute… ne luăm rămas bun îmbrăţişându-ne-n licăr de zâmbet… Oare, Ciutele îşi frâng nevoia de singurătate-n bătaia puştii… ? ( Sibilla )
haiku..
pe-a toamnei glezne-mi
dor, cum şuier frunze,
dor… –
elegie
( Sibilla )
Sibilla
muzika srpska – youtube
imagine preluată de pe google.ro