Anei, spre Luare Aminte – Povestea Pelaghiei… !

www.lacasuriortodoxe.com/ imagine preluată

Motto :

* Fericirea adevărată n-o are, nu poate s-o aibă decât acela care o dă… Şi, ca s-o dai, nu e nevoie s-o ai; iar ca s-o ai, trebuie săîncepi prin a o da ! *   ( Alexandru Vlahuţă )

*******

Pelaghia…

Aceasta Sfanta a trait pe vremea Soborului celui a toata lume de la Calcedon (451), fiind comediana in Antiohia. Pe atunci se numea Margareta si, mai inainte de a cunoaste dreapta credinta a crestinilor, ducea o viata de placere si desfranare, pana intr-o zi cand, Dumnezeu, atingandu-i cugetul, o facu sa-si schimbe viata, sa se intoarca la El. Adunand patriarhul Antiohiei, in cetatea sa, un sobor de mai multi episcopi, unul din ei, Sfantul Non, a fost rugat sa spuna poporului cuvantul lui Dumnezeu. Pe cand propovaduia el in fata bisericii, iata ca se opreste la usa bisericii vestita comediana Margareta, inconjurata de un alai intreg de tineri si de tinere, imbracati in vesminte scumpe si purtand bratari de aur. Si ea era atat de frumoasa, incat oamenii nu se puteau satura privind-o. Si, oprindu-se printre credinciosi, alaiul ei umplea vazduhul de buna mireasma si de arome. Si episcopii, si-au intors ochii de la ea, ca de la un mare pacat. Singur, episcopul Non a privit-o indelung si a grait: „Dumnezeu, in bunatatea Sa nemarginita, se va milostivi si de aceasta femeie, lucrul mainilor Sale.” Iar Margareta s-a oprit deodata, ascultand cuvantul sfantului episcop. Si, indreptandu-se catre cei credinciosi, episcopul Non a zis: „Luati aminte la femeia aceasta, de la care eu multa invatatura am aflat. Socotiti cate ceasuri a zabovit in camera ei, spalandu-se in imbracandu-se cu ales vesmant si impodobindu-se la oglinda cu multa grija, numai ca sa se arate mai frumoasa decat celelalte femei, in fata oamenilor. Iar noi, care dorim din toata inima sa fim bineplacuti lui Dumnezeu, ne lenevim si nu ne silim sa impodobim pacatosul nostru suflet, nu ne sarguim sa-l spalam cu lacrimile pocaintei, nici sa-l impodobim cu margaritarele faptelor bune, ca sa se infatiseze cu vesmant cuviincios in fata lui Dumnezeu”.
Si s-a cutremurat Margareta de cuvantul episcopului si cu ochii plini de lacrimi si-a schimbat viata si-l ruga pe batranul Non sa-i arate calea mantuirii. Deci, invatand-o cele de trebuinta, iar ea pocaindu-se cu adevarat, a primit harul Sfantului Botez si s-a numit Pelaghia. Si, liberand pe robii pe care ii avea si impartindu-si averea la saraci, la vaduve si la orfani, s-a retras la o manastire, in viata curata, in smerenie si in rugaciune. Iar mai pe urma, tainuindu-se, s-a imbracat in haina aspra de par, si, ducandu-se la Ierusalim, si-a zidit o chilie de schivnic pe muntele Maslinilor. Si s-a inchis in aceasta chilie, traind dupa voia lui Dumnezeu cealalta viata ce i-a mai ramas, iar, dupa trei ani de zile, a raposat cu pace in Domnul. Dumnezeului nostru slava!

http://www.ortodoxism.ro/

ANEI…

Am citit, cu ceva vreme în urmă, Povestea Pelaghiei, într-o Carte de Povestiri Ortodoxe. O avea mai mereu la el, Părintele Ion Petrică de la Mănăstirea *  Sfântul Ilie de la Izvor *, Bocşa Vasiova, Judeţul Caraş-Severin, pe atunci colegul meu de servici şi, împreună cu mine, redactor al revistei * Zâmbetul Speranţei *, revista Centrului de Plasament * Speranţa * Reşiţa / Complexul de Servicii Sociale * Speranţa * Reşiţa… o colecţie de gânduri, creaţii ale copiilor instituţionalizaţi şi deopotrivă ale personalului de specialitate, un… Zâmbet, într-o lume, aşa cum e….

În această noapte, Zâna Măseluţă mi-a vizitat băieţelul, lacrimi mărgăritare, durere, vocea mamei şi… * povesteşte-mi mami, să-mi treacă… *… Şi ne-am rugat mai întâi împreună la Îngeraş, şi * Tatăl Nostru care eşti în Ceruri… * şi la Maicuţa Domnului şi-am început să-i povestesc… Îi descriam cu glas molcom cum a fost Margareta-Pelaghia şi cum şi-a împărţit ea averea văduvelor, orfanilor, săracilor, cum s-a ruşinat cu podoabele, sulemenelile şi fastul ei… cum a Devenit, mai apoi, Pelaghia… Mi-am amintit în timp ce povestea curgea şi vorbele pe care deseori Părintele mi le spunea, nu le reţin exact, ceva de genul * tu ai dreptate, dar eşti ca un taifun, nu aşa… fiecare cu Calea lui… şi Cale şi-o alege fiecare *… Zoran asculta, Povestea Pelaghiei, deodată, m-am Înseninat şi-am înţeles ce aştept eu de la… ANA, mintea şi sufletu-mi s-au Limpezit ! Doamne, NU o urăsc pe ANA, eu nu pot, nu ştiu, nu vreau a urâ…. Am zâmbit, cu toată inima am zâmbit şi Zoran a spus : * mami, ştii că eşti mai frumoasă când zâmbeşti?… *…. I-am răspuns, orice copil vrea răspunsuri : * ştii, Zoran, multe femei din lumea asta ar trebui să IA AMINTE LA POVESTEA PELAGHIEI ! * şi el, cum numai un copil ştie să pătrundă…. : * mami, tu nu eşti rea, hai să ne rugăm şi pentru femeile alea, să-mi treacă durerea mai repede *. Ne-am rugat şi-ntr-un târziu, puiul meu a adormit zâmbind.

Pentru prima dată-n viaţă, de când te ştiu, ANO, m-am rugat pentru tine, să pătrunzi într-o zi, Povestea Pelaghiei, dincolo de cuvinte spuse şi nespuse, deasupra de tăceri, şi-ai să reuşeşti să simţi lacrimile nevăzute ale… multora… Căinţa să-ţi fie * văzută * numai prin Fapte şi fi-va primită ! Nu vorbele au greutate, ele zboară, lovesc, şuieră pe lângă urechi cum vântul, dar Ele, faptele noastre rămân * moştenire * şi bine-ar fi , zâmbet, copiilor noştri ! Şi-mi doresc din adâncul sufletului, să ai tăria să spui copiilor Povestea Pelaghiei, când o fi timpul, şi zic că E TIMPUL, să ai Înţelepciunea să acorzi Faptelor atenţia cuvenită, poţi asta, aşa simt eu, că-ţi stă-n putinţă ! Ai să primeşti în schimb Zâmbetul Speranţei, al copiilor, cum niciodată nu ai primit de la nimeni şi Iertare şi Iubire şi Respect…

Părintele, are Cartea…. citeşte Povestea Pelaghiei, ANA ! Poate într-o zi, vei spune şi tu la rându-ţi şi altora s-o * citească *, e o Poveste şi deopotrivă o Pildă ,un fir de Lumină spre Devenire… e o altfel de Cale !Te asigur că nimeni nu va dori să ştie când ai s-o faci, doar FĂ-O !

Doamne Ajută !

* Fericirea trebuie să fie o răsplată, NU un scop… *   ( Antoine de Saint Exupery )

Sibilla

*******

Novo ordo seculorum

Vine o vreme în care

Îngerii cad seceraţi;

Cerul se-nchide şi n-are

Vântul odihnă de marţi.

Peştii se-aruncă-n harpoane,

Tatăl copilu’-şi vânează,

Foamea-i o foame de carne,

Apa din vas sângerează.

Slovele cad din cuvinte,

Predica urcă pe rug.

Tot a fost scris dinainte.

Cine se smulge din jug? …

Spaima e rece şi mută,

Singuri cu sine suntem,

Omul pe om nu-l ascultă.

Am coborât în blestem.

Ca-ntr-o armată de ceară,

Semnul se-nfige, de jar.

Primiţi mai lesne o fiară,

Decât să iubiţi un Pescar?

Autor – Gabriela Savitsky

Mulţumesc, Gabriela !

Pelaghiei histoire dit tout ce que je n’ai pas dit …

Sibilla

imagini preluate de pe google.ro

informaţii preluate de pe surse : înţelepciune.ro , ortodoxism.ro,