* Dacă timpul ar fi avut frunze, ce toamnă! *…
Punct.
si-ai sa ma ierti… ca, nu stiu fi,
decat ce sunt, aripa, candva, poesii…
si-ai sa ma certi, dar nu stiu sta,
in calea nimanui, nici intr-a mea…
si-ai sa ma uiti, nu vreau sa… nu,
pastreaza numai zambetul, te du…
Sibilla
Tablou mioritic – … asculta-mi clipocirea elegiilor, atat.
Toamnele mele… Mai intai, am permis amintirilor sa cuprinda-n sarut fiece licar, apoi… lacrimi descatusate de umbre, si-au curs doinele, firesc, dincolo de cuvintele nicicand rostite, s-a limpezit in cele din urma cerul sufletului si, surasul a pasit timid pe poteci nebanuite, intr-u iertari a toate, impacare cu sine… Nu cunosc tresarirea regretelor, nu de acest fel, stiu, simt, amaruiul aramiu al toamnelor mele scaldate-n parfumul unor mereu noi dimineti si, mai stiu ca, am incredere-n soaptele ciutelor… Am atat de multa iubire de daruit si iubesc sa iubesc toamnele fragede-a * nu stiu * pesemne ca, pentru-a le invata ploile cu taine randuite spre pretutindeni… Tristeti, suferinte, dezamagiri, odata ce le voi fi simtind doar petale de umbre prevestitoare mugurilor de lumina, se cheama ca am invins, m-am castigat pe mine si-am crescut in ochii mei cum linistea cuminte… Si-ai sa fii cu minte, renuntand sa-nfrunti zambet cu crivat, saruta-mi toamnele cu * roua muntilor * peste timpuri la vremea ce va fi sa fii patruns tacerile-mi vorbitoare. Alte ziceri decat * toamnele mele, ce toamne cum… toamne… *, nu astepta, n-or sa vina… Incrancenarea vie din piatra s-a tasnit arc peste-ntelesul * a fost odata… *, zamislindu-se aripa zvacnet spre apa vie-a seninului, sub semnul lui 7. Si toamna ma doreste cantec si mi-e pofta de tine, asculta-mi clipocirea elegiilor, atat.
Sibilla
* Toamna este o a doua primăvară, când fiecare frunză e o floare. * ( Albert Camus )
haiku
frunze soptesc setoase
pofta de
daruire-a iubirii –
ciuta…
Sibilla
Sanii toamnelor mele freamata doinind atingerile vulturilor in adancul inalt al regasirii inspre renasteri, Devenire… Sufletul toamnei e suflet sufletulu-mi si, de-mi saruta coapsele cu ploi amarui aramii, e pentru ca gleznele gandurilor mele ii apartin si ma alint in cuprinsul imbratisarilor tainelor noastre. Iubesc balada fosnetelor frunzelor surase-n lumina. Mi-e toamna izvor a mereu provocari si, dintotdeauna sfetnic, balada hodina si curcubeu dorurilor, deasupra cuvintelor si din miezul lor, pasi spre nainte. Frunzele nu stiu privi inapoicu manii, ele saruta pamantul pentru… maine…
Sibilla
Sibilla
imagini preluate de pe google.ro
citate – http://www.citapedia.ro
leo
Sibilla
Sfinxul 
Măi, bănăţanco, nu uitaşi nimic pă zâua de azi?!
ApreciazăApreciază
să te mai ajute baciu oleacă:
ApreciazăApreciază
Nu te uita în urmă, ci priveşte cu curaj tot ce ţi-a hărăzit soarta. Mergi înainte cu bucurie, adună-ţi toate puterile, pentru a alege binele din tot ce vei avea de înfruntat.
Rabindranath Tagore
Numai când facem binele dobândim ceva ce răii nu pot avea: liniştea şi pacea – bunurile supreme.
Nicolae Steinhardt
ApreciazăApreciază
Draga Sibilla,stiu ca toamna e cel mai iubit anotimp si versurile tale dovedesc sensibilitatea ta mai mult ca oricand.
Sper ca iti face placere ceea ce-ti daruiesc cu mult drag.
Multa sanatate si o saptamana mai buna!
Gabi.
ApreciazăApreciază
Minciuni adevarate
Cum asa, nu ati vazut filmul ‘Minciuni adevarate’? Nicio problema. Ruleaza o data la patru ani, mai nou la cinci ani, ca au avut unii grija. Nu, cum sa tina domnule numai doua ore? Filmul asta merge binisor pret de cateva luni, dar stim cu totii ca de fapt este perpetuu…
Daca stam bine sa ne gandim, nici nu prea poate fi numit film. E un amalgam dulce acrisor de circ, teatru, comedie, uneori wrestling pentru ca desi par ca se lovesc, oponentii nu isi fac niciodata rau si totul e numai asa, de vazul lumii…Mieluseii se sacrifica unii pe altii, sunt scosi la inaintare, tatoneaza putin terenul si il batatoresc pentru berbecii mai teapani, ca nu cumva sa-si poticneasca piciorusele firave intr-un teren cam instabil. Si undeva, in departare, straluceste ciolanul, pe un suport inalt, ca numai cei cu adevarat inalti si la stat dar mai ales la sfat, sa poata ajunge la el. A zis un individ mai demult ca scopul scuzele mijloacele si altceva mai ca nu se gaseste in mintile lor prea-curate…
Spectacolul „Minciuni adevarate” isi are un scenariu precis, care se schimba prea putin de la campanie la campanie. El include mult televizor, excursii cu autocare, pungi de orez cu bobul mare ca sa inchida mai usor gura lumii, bomboane agricole sub forma de seminte ca merg extraordinar la berea care vine dupa mici si cate si mai cate. Toate-s noi si vechi sunt toate, toti sunt noi si vechi sunt toti, cu radacini inca infipte adanc in vremurile lui Ceasca. Dar ne place aici, pentru ca nu avem incotro. Nici nu ne apucam acum sa spunem „nu regret decat ca am o singura viata pe care pot sa mi-o jertfesc pentru aceasta tara!” cand vedem ce se intampla prin stanga si prin dreapta. Tara asta va merge inainte! Dar atat de greu…
Perdelele sunt scumpe aici, scenele costa zeci de mii de euro, campaniile publicitare bagate in publicatii franceze se traduc printr-o masina livrata ici colo, persoanelor importante, unii se imprumuta miliard dupa miliard ca au facut economie prin cursuri la distanta…Dupa toate astea, intram in miezul spectacolului. Incepe! Cortina de ridica (ea a costat cateva sute de mii de euro, precis…) si pe scena (milioane pe putin, ca este mare, sa incapa toti…) se succed in mai multe acte doctori, marinari, ciobani, legati de maini si de picioare cu sfori care ajung undeva sus, acolo unde, daca partid nu e, aproape nimic nu e. Prostii. Puterea e in mana poporului! Asta inseamna democratie. Ia uitati-va in maini acum, aveti ceva acolo? Doar niste bataturi…
Poporul incepe sa nu mai aiba incredere in nimeni. La un moment dat, se vor vota numai ei pe ei…Lumea s-a saturat de aceleasi minciuni adevarate, rostite de parca aceeasi oameni. Solutii momentan nu exista. Trebuie sa se succeada cateva generatii bune, cu un refresh in mentalitate. Un Ctrl + F5 venit dintr-o tastatura stricata, plina de firimituri sub taste. Sunt firimituri vechi, bine inchegate, care nu lasa combinatia sa-si faca treaba asa cum trebuie. Merge greu. Dar ne place mult aici. Parca nu ne plictisim niciodata…
Acum, ca marele circ soseste, cine mai are incredere, din acest enorm juriu care suntem noi toti, sa aleaga pe cel mai bun dintre circari? Si daca de curaj nu duceti lipsa, pe cine veti alege?
Preluare :Yuppy.ro
ApreciazăApreciază
Va multumesc din suflet tuturor! Rogu-va sa-mi scuzati absenta, am revenit!
@duso moja, Leo,
N-am zuitat nimic, duso, numai ca mami e ingeras pazitor acum, mai mult ca nicicand si-s tat pe drumuri 🙂
Multumesc, Sefule draghe Baciule draghe, esti Paznic si Cerber si cel mai deosebit si important suflet. aripa sibilinei prinsa-n atat de multe 🙂
Tie, duso, cu mult drag,respect si mereu ceva aparte :
Avram Iancu
Dormind înaintează cântând din fluier stins
Învinsul crai al adormirii noastre,
În urma lui cresc codri mari de plâns
Şi hohotesc nemuritor dezastre.
În urma lui se ară singur de cutremur
Pământul nostru pustiit de somn
Şi singur, sub al zilei roşu tremur,
Se seamănă cu oase vechi de domn.
Ar fi destul îndemnul din fluier să-şi suspine
Şi-ar încolţi pământul scârbit războinici grei,
Dar el e încoifat c-un roi somnos de-albine
Şi-armate are-n turme picotitorii miei;
Dar struguri dulci se-mbată şi aţipesc în vie,
Dar norii-adorm pe ceruri şi undele pe lac,
Dar grânele se culcă şi se sfârşesc în glie,
Sub greutatea florilor de mac;
Dar dorm în albii râuri şi frunzele-n păduri,
O ţară-ntreagă transhumată-n vis,
Pe când măritu-i rege cu ochi deschişi şi suri,
Dormind înaintează cântând din fluier stins.
( Ana Blandiana )
zdravo duso, hvala lepo, dusu 🙂
Sibilla
@Pastel,
Multumesc, prieten drag ! Privirea nainte, da !
* Copacii sunt efortul nesfârşit al Pământului de a vorbi cu cerul. *
* Omul care este bogat sufleteşte îşi dăruieşte uşor comorile şi este gata să le dăruiască tuturor, fără excepţie. Cel care este gata să primească aceste daruri le va avea din abundenţă. *
* Când îmi porunceşti să cânt, îmi pare că mi se frânge inima de mândrie; privesc chipul tău şi lacrimile mă podidesc.
Tot ceea ce în viaţă este colţuros ori fals, se topeşte într-o dulce armonie, iar iubirea mea îşi desfăşoară aripi asemeni unei păsări ameţite de bucurie în zborul său deasupra mării.
Ştiu că mi-e primit cântecul. Ştiu că numai ca un izvoditor de vers vin dinaintea ta.
Cu marginea aripei larg desfăşurate, a cântului meu, ţi-ating piciorul pe care altcum nicicând nu l-aş putea atinge.
Beat de bucuria cântecului, uit de mine însumi şi te numesc prieten, pe tine care eşti stăpânul meu.
*
Fără de moarte m-ai făcut, asemeni bucuriei tale.
Vasul acesta plăpând tu îl goleşti iarăşi şi iarăşi şi necontenit îl umpli cu viaţă neîncepută.
Flautul acesta mic de trestie l-ai purtat peste munţi şi văi şi din el ai izvodit cântece nepieritoare.
La atingerea nemuritoare a mâinilor tale, inima ea firavă îşi pierde ţărmurile în bucurie şi naşte cuvântul de negrăit.
Prin mâinile mele nevrednice îmi vin nesfârşitele tale daruri.
Vârstele trec şi tu torni mereu, şi încă să umpli mai este loc. *
( Rabindranath Tagore )
numai bine,
Sibilla
@g1b2i3,
Multumesc frumos,drugarica Gabi !!!
Zambet, bucurii, impliniri in Calea ta, meriti !
calde imbratisari,
Sibilla
@ELMMAR,
Danke, druje Elmmar ! Trist de adevarat!
Tie, cu mult drag, respect si totdeauna * sibilin * :
calde imbratisari, druje,
Sibilla
ApreciazăApreciază
Toamna este anotimpul meu preferat :). Foarte frumoasa felicitare Sibilla. Iti doresc un week-end minunat!
ApreciazăApreciază
SUPERB BLOG! FELICITARI! 🙂
ApreciazăApreciază
Si flacara, si miere, si strigat de cocori, si sunetele bucuriei… Frumos!
ApreciazăApreciază
Vă mulţumesc frumos !
@mihaela1,
Toamnele noastre-s frumoase, da !
Bicurii şi zâmbet, ţie, drugarica !
Sibilla
@oanaclara32,
Mulţumesc mult.
Senin pe Cerul sufletului tău !
Sibilla
@clarozmarin,
Şi suflete cum Licăr, speranţe ce nu dor şi tu şi eu şi… noi, ai lumii visători, arc peste hule-acum, cândva, Mântuitori….
Duminică agreabilă alături de toţi cei dragi !
Sibilla
ApreciazăApreciază