Te dau dracu*! Divorţăm !

– ficţiune –

( orice asemănare cu personaje reale e doar rodul imaginaţiei cititorului )

CARICATURA :http://www.emanuela-ceapa.eu/

Beethoven Simfonia nr 5

Deja august… Oboseală. Spania avea ” licărul ” fulguit spre mine. ” Grupurile ” au trimis iscoade, ambele… al treilea părea pentru moment neinteresat de gângănii, se simţeau cumva ” pe poziţii ”, voi afla, când va fi timpul.  Era târziu.

Noaptea nu se lăsa aşteptată, se lunecase lascivă muşcâd pe ici pe colo, câte-un zid cu iz de… prepeliţă. Puşlamaua ! Nu apucasem nici să-mi revizuiesc machiajul. Mă rog, satisfacţia lor. Iar vor şuşoti : ” astea din provincie… ” la, la, la… Măcar am apucat să-mi verific tehnicile din dotare : una pereche glezne turbo-sibiline cu muşchii-mi partizani la videre, deh, că pulpă fragedă, rara avis prin ograda unde aveam să poposesc, eh… başca raniţa de care nu mă despart, de fonseca, că de oareşce personaje ” preistorice ” ştiam că ştia toată suflarea că mi se cam rupe-n stoluri de privighetori smintite de discursuri expirate, canci figuri. Nu-mi ardea. Ceva trebuie să aflu şi-a paradigmei şi arhitectonicii ei de mahmureală de mă slăbea. Inhalasem gaze şi izul aurului negru mă zdruncinase cu-o noapte-n urmă. Luana mă anunţase că Mirciulică primi telefon de la căpuşă să stea-n stand-by. Şi-am văzut de alte conducte… Ieşirile din spaţiul mioritic mă obosiseră tare. Acum eram fresh, numai graba mă clipocea scântei..

” Băga-mi-aş… ”… în mămicuţa lor de tocuri de cujetau ele la direcţii şi directive, ciuciu. No aşe, musai să ajung la timp.

Într-un ceas, am ajuns. Şoferul mă condusese spre intrare, mă ” preluă ” serviciul cu pricina, apoi majordomul :

_ Sara bună, sibilină făpturică, pe-aici te rog….

– Dobro vecer, domn Sârbu ! Ihhh libădih, bey. Mă mai iubi pezevenghiule, hmm..?

– Te…

– Dooosta ! Gura mică, fiară-n clăbuci, vrei să mă  dezlănţui? Mucles şi intitulează-mă hălora de-şi zic seniorsky, baştane şi… paşli din calea me, Satan !

Sârbu zâmbi de formă, în  sinea lui… ” a drak loaza, cine se pune cu ea rău face, am muşcat-o o dată… cităvă nu-i ! ”…

În Sala Licuricilor, beznă. O lampă şi-un samovoar pe masa imensă, atât. Se ridică doar Licuriciul Verde : ”

-Ai ajuns, eşti punctuală ! Îi dăm drumul. Acum.

– E de-ncredere? Chiar citeşte ” şoaptele astrelor ” cum se zice?, întrebă Leana.

– Taci, bă. N-o mânia. Hai, toţi în jurul mesei ! Trage draperiile Emil ! Te rog, Sibilla, ştii ce vrem să ştim, dar scurt.

Vasile, Emil, Leana, Verde şi ceilalţi doi, se aşezară toţi 6. Aşteptau. Am ieşit pe terasă, priveam Cerul. A trecut o oră, poate mai mult… S-a deschis Poarta şi-am văzut limpede… Tresărisem zvâcnind într-o parte… , am exclamat ” O, Boje ! ”, apoi, tăcere, o tăcere vorbitoare mie. Ei, cei 6 aşteptau. Nu îndrăzni nici unul să întrebe ceva. I-am privit, pe fiecare-n parte, nu cu ură, n-am clipit. Aflaseră despre înţelegerea ” Ducelui ” cu… ” Paranormalul ”, voiau ” cheia ”, una din ele, eu ştiam şi altele… Lacăt, însă.

– Germany.

– Mulţumesc, Sibilla ! , spuse Verde.

–  Altceva? Vreau să ajung la timp şi la ” ei ”…

– Ştiu. Apreciez că ai spus. Nu mă subestima, voi afla cândva motivul pentru care n-ai tăcut. E limpede că nu de teama că oricum aflăm, e altceva, dar..  Cei doi se grăbesc, Grupul se va întruni curând şi ” Ducele ” va fi prezent acolo, au nevoie de informaţia ta, nu ştii care încă. ” Paranormalul ” are mare încredere-n Harul tău, ” Ducele ” nu, dar… eşti o taină, ca de altfel şi nouă. Bun.

– Mda. Bilderberg nu iartă… Atât ?

– Nu. Vreau o favoare. Nu pentru mine, ceilalţi… vor să le spui câte ceva. Tu decizi…

– Sunt obosită. Bine. Două vorbe fiecăruia, atât.

Am ieşit din nou. Se răcorise. Eu pe terasă, ei, în sală. Linişte deplină, doar Emil  strănuta neuitând să-şi sufle apoi nasul cu mâneuţa sacoului, nimeni nu-l lua-n seamă, se obişnuiseră cu derapajele lui. Am revenit :

– Leano, ” Paranormalul” ştie că-l trădaşi, fă, a aflat . Atât.

– Da, şiiii… nu-mi pasă, vântul bate-n alte direcţii nu la pupa navei sale ! Mă doare-n… cârnăciori, că..

– Leano, gata ! Iar eşti ţaţă, nu-i momentul… Verde o privi cu ” înţelegere ”.

– Emil, ai două sule-n coastă, atenţie cum mânuieşti coasa, poate că n-ar fi rău s-o-nlocuieşti cu-n fluieraş, două, sau un cocolino, da nu de pluş, Emile…

– Asta ai băgat de … derbedea ce eşti, n-ai cititît în stele, era musai? Nu-i bai, da tumna acu…

Derbedea, au ba, se cam zgîia firfiricul la pulpele sibiline…

– Vasile, latră tu la Lună, că-n timpul aista, Gilu, cică trăzneşte neşte scanări, ba pe la subsolurile cu iz de peruzea, ba descântă balade cu aromă de uraniu, ca să mă-nţelegi, se-arată că-i ” pică ” fo două drumuri incognito prin Iran, ia-n vezi !

– Mrrrr… Bă, Verde, celulele noastre ce dracu păzesc, pescuitul pe Dunave…? Ne face franjuri Vlady…

Nervos, scoase telefonul din nădragii vărgaţi şi ieşi precipitat pe hol, gata să-şi tamponeze fălcile de statuia negurată de pe hol.

– Verde, astrele-mi zic ceva de-o fleică de ficat, şi nu-i în sânge, duhneşte-a acrişor, a mort, atât!

– Sibilla! Ştiu.

– Ştiu că ştii, iar tu ştiai că eu ştiu că tu ştii deja.. întreabă-mă..

– Semnele… ce spun?

– Să verifici, tot. Ai neghina în propriul hambar. În afară de asta, ai făcut deja două mutări greşite. Dacă află ” ai tăi ”, n-ai timp nici de testament. Ventrilocul abia aşteaptă să te-nlocuiască… Ştii că la ” voi ” nu se trimet zapisuri înainte de.. zbang şi… gata.

– Mulţumesc. Mergi acu, şoferul rămâne aici, ai elicopterul în curte, ajungi la ” ei ” la timp.

Rămăsese încruntat, roşu, ca şi cum era-n transă, dar tâmplele-i zvâcneau… Medita. Un fior rece îmi lunecă pe spinare Mirosul acela acrişor persista în eter…

Am ieşit grăbită. Am tras aer în piet cu nesaţ… aproape că mă asfixiasem în sala întunecată. Sârbu mă aştepta. N-a spus nimic, m-a condus  spre elicopter, apoi a fost chemat undeva de-o ” umbră ”… S-a-ndepărtat, nu-nainte de-a scoate limba, crezând că nu-l pot observa, jalnic,un lache.

Pilotul, un argentinian de-al casei, aştepta semnalul meu. M-am oprit să duvănesc şi… i-am văzut. Limuzina s-a oprit chiar la intrare, au coborât doi . Unul se sprijinea-n cârje. Mda… aveau ” şedinţă ”…

De câteva luni bune, ” zona de foc ” era ” traversată ” de ” ostaşi ”, mesageri, maşini cu anumite numere, generali palizi şi câteva ” bufniţe ”. Jihadul începuse .

……………………………………………………………………………………………………

Am ajuns la timp la-ntâlnirea cu ” ei ”. ” Ducele ”, ironic, nu m-a ” iertat ” şi m-a ” săltat ” privindu-mă ca pe-o gâmganie interesantă:

– Ştiu de unde vii, Sibilla ! Insistă ăsta să te vadă, dinspre partea mea, mă lipseam fără doruri…

– Pufuletele? Mda… Da matale îţi stă spirala sprijinită de-o cruce. Demult voiam să-ţi spun.  Nu e crucea potrivită, iar o muşti de nu eşti atent la vârcolacii mei drăgălaşi. Foloseşte ” sita ”, n-o mai lungi. Şi fă pasul. Pămpălăul nu-şi va da seama, asta ştii.

– Fii rezonabilă, apreciez umorul tău, purpurio, dar… să intrăm, Tony aşteaptă pe altă frecvenţă şi ăsta mă reţine cu.. .tine, ca să vezi!

Afişând o mină cât de cât serioasă, deşi-l simţeam pe punctul de a nu-şi mai putea reţine cascada de hohote, arogantul ” Duce ” mă conduse-n Salon. De cum mă văzu, ” Paranormalul ” se agită :

– Bă, credeam că nu mai ajungi, auzi, te-au reţinut ţiganii ăia împuţiţi în ” trafic ”, ori i-ai reţinut tu pe ei… hă hă..

Îşi frecă mâinile satisfăcut, apoi se adresă ” Ducelui ”:

– Bine bă. Putem începe. Sunt nervos, închide tot şi dă drumul la ” şobolani ”, să plece toţi, n-am încredere in nimeni, nici în tine, dar, n-am încotro. Sibilla e singura care mă poate salva din încurcătură, atât. Începem.

A urmat o întreagă vânzoleală, cum dam să-mi văd de ale ” mele ”, cum se ridica ” Paranormalul ” să mai verifice ceva, părea preocupat până şi de şoaptele vântului.  ” Ducele ” zâmbea deja . Frumos surâs, da.

După o altă oră, am intrat în salon, nu înainte de-a mă feri din calea ” Paranormalului ” ce a năvălit precum albanezul să verifice ceva pe terasă. Numai el ştia ce. ” Ducele ” mi-a oferit galant un scaun, a lăsat deoparte maldărul de hărţi vechi cu care se delectase şi :

– Sibilla, informaţia mea e aşteptată, te rog..

– Las-o bă, că zice, auzi, Sibillo, bagă, da să-mi zici mie primul, bine, bă?

Am desfăcut raniţa şi-am scos un ruj, moment în care ” Paranoprmalul ” a rămas interzis, dar :

– Ce faci, bă? Te rujezi… bă ” Duce ”, ţara-i muribundă şi-asta se rujează, ce mama dracului, ce..

– Las că zice, cred că e cazul să te calmezi întâi, zise ” Ducele ”.

– Dobro, Hooo, huooo, ce-aveţi? Mi s-au uscat buzele, atât. Zic.

– Da zici tot! Auzi, ” Duce ” ia verifică-i ruju, că nu-mi e-n clar, ce buze uscate, ce se-ntâmplă? Şi le-am zis la proştii ăia să verifice şi păsările de pe Cer, unde dracu au făcut şcoala..

– Să zic unde?

– Nu bă… Ştiu .

Am luat hotărâtă rujul din ghiarele ” Paranormalului ” şi-am vorbit :

– Hmmm… Vladimir râde de ” ăia ”, mai puţin decât de voi, dar râde, nu-i a bună… am început să-nşir… Vlady e fain, dar, cobra fuge din calea lui, nici voi, nici ” ăia ” nu vă lecuiţi, el nu iartă !

-Hăăăhăhă… aşaaaa, să râdă, să râd şi eu de ei cum au râs ei de mine. Spune Sibillo…

– Te dau jos, asta văd, apoi, ” tu ” Duce ” ai minţit, Grupul nu ţi-a trimis mesaj să mergi, Tony te vrea-n apropiere… să-i spui că piţigoiul chinez a bătut palma cu Vladimir. Să-i mai spui că Verde a bătut palma cu ” străjerii ”, dar, s-a înţeles şi cu Talibanu şi-au dus ” marfa ” Mesagerului. Atât. Altceva?

– Da. Sibilla, eşti sigură, absolut sigură? De informaţia asta şi hărţile primite de la Tania depind multe de-aci-nainte..?

– Da. Te văd în lumină… atenţie însă, n-o risipi, frângerile o dor… tu decizi.

–  Verde de la cine ştie de Tania ?

– De la Ventriloc, i-a prins urma acum doi ani. Tania vrea răzbunare, ţi-ar bea sângele ” Duce ”, nu i-ai asigurat protecţie, acum ” pluteşte ” caută ceva să-i dea Peştelui. Ştie şi de Vera. De Lup, nu !

– Mulţumesc, eşti amabilă, E timpul să mă retrag, dacă-mi permiţi…

-Bă, ” Duce ”, slăbeşte-mă cu amabilităţile şi retragerile, lasă-mă bă,  auzi la el ” permite-mi să mă retrag ”, unde bă… vin ăia peste noi din toate părţile, ce retrageri, nimic, la atac ! Sibillo… stai să iese ăsta, bă… aşa, pe mine cum mă vezi… după?

– Bine. Eşti fugărit prin cucuruz dar scapi ieftin.

– Bă, nutzi m-a ars urât ! Bă, mă răzbun bă ! Sibillo, nutzi m-a trădat, dă-mi şerveţelele alea…

– Mă laşi ” Paranormalule ”, zău nu cu mine, ce buba. Ştii bine că şi tu ai înlocuit-o cu …

– Taci, bă, nu zii,pereţii au urechi… Bine. Bă, m-am răzgândit, nu mai plâng. Bă, dar eu să mă duc la ăia cu ” muniţia ” sau mai aştept o zi două?

-O lună, două aşteaptă, zarurile-s demult jucate, ocupă-te de altceva. Şcoleşte-i pe ăia de-afară,  zi mulţam că nu ştie nutzi şi nu le-a zis de faza cu Gilu, să iei legătura cu Iranul urgent, altfel te papă ăştia de află c-ai intrat pe tarlaua lor şi zău o buleşti la pozonare. Pierderi mari, başca celulele lor apoi ,numa-n gâtul ” obloanelor ”. Treaba ta.

– Da prostimea ce va face, bă?

-Nu ştiu. Gata. Mă grăbesc. Altă dată, poate…

………………………………………………………………………………………………

De la ” conac ” am plecat grăbită spre Senior. Am avut o scurtă-ntrevedere, m-a pus la curent cu planul, i-am dat răvaşul de la Preot şi-am zbughit-o-n elicopter. Eram aşteptată în altă parte…

Aproape spre dimineaţă am ajuns la tunel. Am înaintat cu greu prin ” portiţa ” tainică, apoi am traversat grăbită galeriile… Mi-era foarte cald, deşi frigul era stăpân aici. Ajunsă la Altar, am scos dispozitivul din raniţă,-poposisem la Lăcaş şi l-am primit de la Vraciul Înţelept- l-am instalat , apoi am început descântecele.  O Lumină a pătruns în ” încăpere ” şi-am auzit limpede Vocea.  Era Sfinxul :

– Nu te grăbi. Furcile nu dispar, veţi trece prin ele. Aveţi o unică şansă. Întoarceţi-vă la Lege ! Mergi şi le spune asta. Să-i urmeze pe ” Cei sub Semnul lui 7 ”, doar aceia vor răzbi… Nu acceptaţi ” pecetea ”, e a pierzaniei !

A dispărut şi Lumina şi Vocea. S-a aşternut o tăcere ciudată…

Obosisem. Am început să mă rog, la un moment dat, am pus capul pe Taler…Mă rugam cu ardoare , aşa nehodinită de veacuri şi orele curgeau şi curgeau şi curgeau….

………………………………………………………………………………………………..

– Ţrrrrrrrrrrrrrr… ţrrrrrrrr… ţrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr…..

– Ptiii… trăznite-ar de telefon !  Da taci bubii dă zălud, arhitectonica ei de viaţă ce-o duc io… Te sparg !

L-am izbit de perete şi m-am ridicat turbată din pătuc. Grija mea cine era. Să mai sune. Eee…  Ceasul arăta ora 9 ! ” Aiiiii dă steaua me ! Am pus-o-n artificii… am întârziat deja juma de oră… Pastrama lui de somn greu. Nah s-a spart cretinul cum naiba sun acu la redacţie, ăia aşteaptă articolul…tiiii… îmbătrâneşti Sibillo fată, unde dracu ghem am pus mobilul… dăi ,nu-i sun, mă duc acolo, să aştepte… ” . Am tras draperiile-ntr-o dungă. Soarele-mi rânjea bine mersi.

” Ce mouăăă… să-mi beu cafa strong întâi, aşe… ”

Deodată mi-am amintit… ce dracu, de-aia mă dureau tăti încheieturile… visasem, iar m-am muncit în somn zbuciumat… Hmmmm… Ce vis !

Paşii m-au dus la băiţă, apoi la şifonier, m-am îmbrăcat nervoasă. Scrisesem bunăciune de articol ” Veriga lipsă din lanţul slăbiciunilor verzi ! ”, genetică, bre.  ” Îl predau apoi merg…  Mă-ntâlnesc cu Deda Ratko ! Îi dau dracu pe toţi, Mă-ntorc la legendele şi poesiile mele, Deda Ratko m-a pus pe picioare nu curva… ”

Când să ies pe uşă, tartorii-mi scot în cale un afiş plasat ” strategic ” de cineva , pe prag. Mă pune coropâşniţa zmăilor şi mă uit… În acel moment am explodat, evident vecinii au ieşit pe la uşă, dar, vâzându-mă au zbanghit-o-ndărăt… ştiau ce-i aşteaptă de-mi ies în cale …

” Ce mouăăă? Gata ! Dosta ! Până aici ! Te dau dracu* ! Divorţăm !… Mergi la măta, cară-te ! Dispari ! N-am nevoie nici  de avocat ! Te pă-ră-sesc ! Hau vidărzănt, bre ! Dasvidania ! ”… Pfiii, puşlamaua lui de nemernic, poftim început de zi… :

http://www.vidu.ro/ – CARICATURĂ PRELUATĂ

Am azvârlit  boarfa la ghenă, unde-i era locul şi-am ieşit în lumina augustului surâzător…. Respiram în sfârşit… aer curat… Liberă, în sfârţit liberă… Divorţul, deşi la-nceput, mă răcorea curăţindu-mă de, Doamne, prea multe…

…………………………………………………………………………………………………

– Doamnă, treziţi-vă…

-Mmmm… îhîm…

– Mare Preoteasă, e târziu tare…

O mână mă zgâlţâia cu putere. Mă durea umărul. Am deschis ochii. Servitorul s-a furişat pe uşă pe nevăzute, sigur că mă trezisem.  A intrat secretarul :

– Sibilla, mai aveţi o oră. A sunat Principele. Vă aşteaptă la locul stabilit. Pe frecvenţa 7 v-a căutat Seniorul, zicea să vă las să vă hodiniţi, dar Mesajul e ”  Plouă.. plouă cu vaiete. Tună. Fulgerele sună adunarea . ” Aveţi maşina pregătită, vă aduc licorile.

A ieşit.

Mi-am cătat din priviri raniţa. M-am ridicat, o reperasem lângă cufăr… Mă durea capul, am visat hazliu, mă lovisem în vis de-o margine ştirbită de ghenă de gunoi… M-a pufnit râsul… ” O, Boje ! Ce afişe drăguţe… divorţ…., ce vis ! ”

Mi-am pus ” echipamentul ” am sorbit în grabă licorile.. Mă aştepta o zi crâncenă. Trebuia să ajung la cântatul al 7-lea al cocoşilor la  ” stână ” la Stareţ… Seniorul – prioritate,  de la Principe voiam datele trocurilor ălora, în schimb, va primi ” ştirea ” să o folosească… eh, şi ce… încaieră-i drace, eu am Misiunile mele… şi am Lumina aproape…

Sibilla

– va urma, sau, nu… Stareţul ştie … –

P.S. ” Vaietele, furcile, afişul… să nu mai sudui… fie ,încă o dată ” Te dau dracu* ! Divorţăm ! ”… mă-ntorc la Cele Dintâi… Doamne, facă-se Voia Ta !