Tăceri vorbitoare… Despărţiri ce plâng fulgere-n şoaptă – Tatiana Stepa

PIC_0013-2

Tăceri vorbitoare… Despărţiri ce plâng fulgere-n şoaptă – Tatiana Stepa…

” Relaţia mea cu Tatiana a fost chiar ca o viaţă de om. Sentimentul care mă încearcă nu este numai că a murit cineva drag, ci că a murit o bucată din viaţa mea, a murit o bucată din mine, pentru că am avut ani şi ani împreună cu Tatiana în tot felul de împrejurări, de la familie până la scenă, de la presă până la carte, de la prietenie până la tot ce înseamnă apropierea între bărbat şi femeie. ”

de Andrei Paunescu

10/08/2009

Tatiana Stepa, Valsul zilelor pustii :

” Mi se răsuceşte, tot mai adânc, în creier, ca o gheară, gândul că nu trebuie să amânăm nimic din ceea ce putem face sau din ceea ce putem trăi frumos.

Pentru că nu rămânem decât cu ceea ce trăim aşa cum se cuvine şi nu ne supravieţuieşte decât ceea ce avem puterea să construim autentic, la timp… ”

http://www.jurnalul.ro/

_B254518

Fulgere-n şoaptă…

despărţirile plâng  fulgere, în şoaptă,

îmi par adesea că-s cuminţi, nu iartă…

şi mă surprind zâmbind peste dureri,

cu flori de colţ deasupra de poveri…

( Sibilla )

Oameni sunt si minerii! Petrila ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru autoritati si sa faca ceva impotriva coruptiei.Tatiana Stepa, a lucrat în mină, între mineri, la Lupeni, mereu i-a păsat şi s-a implicat, nimeni nu v-a mai cânta ca ea, Imnul lor, al minerilor… Tatiana Stepa, rămâne Rug Viu prin cântecele sale, dar şi ca modelul de Luptătoare, deseori şi prea mult rănită, niciodată înfrântă !

Tatiana Stepa şi Andrei Păunescu – Imnul Minerilor :

Un copil din popor. O fată de mineri din Valea Jiului. O fiinţă modestă în comportament şi supradotată în har, debutează la vârsta de 19 ani în Cenaclul Flacăra şi, după 27 de ani de slujire jertfelnică a muzicii şi poeziei, moare absurd, la o vârstă când maturitatea abia începe şi Dumnezeu îi dă compensaţia – insuportabilă, dar nobilă! – de a-şi lua rămas bun de la toţi cei care au iubit-o, din locul de cea mai înaltă onoare al culturii naţionale, Ateneul Român.  ( Adrian Păunescu, pentru Jurnalul Naţional )

http://www.jurnalul.ro/

TATIANA-

Tatiana Stepa – Cântec pentru prieteni :

… dar, vă las şi bucuria şi tot Cerul plin de stele, vă las singura avere, vă las cântecele mele…

Tăceri vorbitoare…

dincolo de tăceri, deasupra de cuvinte,

rămân copaci stingheri, aducerile-aminte…

arc peste hule, curcubeu, ne fi-va Tatiana,

lăsatu-ne averea ei : ” Dă, Doamne , iarna… ”

Sibilla

_B243912

” Când vremurile se vor mai linişti şi ceaţa se va mai risipi, când oameni care am fost se vor întoarce în oamenii care suntem şi această nefericită ţară îşi va regăsi nu numai valorile, ci şi încrederea în stabilitatea valorilor, vom recurge la cântecele Tatianei Stepa ca la nişte medicamente miraculoase. Şi o vom ierta pentru paradoxul cu care ne-a sfidat, trăind în suferinţă şi producând bucurie. ”  ( Adrian Păunescu )

http://www.jurnalul.ro/

Dumnezeu s-o hodinească-n pace !

Sibilla

imagini preluate de pe google.ro – neogen-fan club Tatiana Stepa

informaţii preluate de pe surse online – http://www.jurnalul.ro

folk Tatiana Stepa şi Andrei Păunescu – youtube

Anunțuri

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Atitudini, Ganduri cu parfum de poesii..., Oaspeţi, Pilde şi „aduceri aminte”..., Sibilla poesii și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Tăceri vorbitoare… Despărţiri ce plâng fulgere-n şoaptă – Tatiana Stepa

  1. Nea Costache zice:

    Prin disparitia prematura a Tatianei Stepa, s-a stins o voce de aur a muzicii folk. Dumnezeu s-o hodineasca de-a dreapta sa!

    Apreciază

  2. balbeck zice:

    E foarte trist.Imi pare rau ca dispar asa oamenii de valoare.
    Ascultam la maxim „Copaci fara padure” si un vecin de la etajul 6 mi-a trimis sms.Spunea ca se simte deranjat ca ascult melodia aia.O pusesem si eu de vreo 20 ori.
    Ar fi fost compusa pentru Andrei Paunescu.Melodia asta e mai speciala.E chiar sentimentala.
    Vecinul ar fi vrut sa auda manele.

    Apreciază

  3. Sibilla zice:

    Dumnezeu s-o odihnească-n pace, pe Tatiana noastră, a românilor !

    @Nea Costache,
    Sănătate vă doresc, oltene preferat, musai, întremare grabnică să o putem zâmbi prin cântec pe Tatiana !

    calde îmbrăţişări, oltene…
    Sibilla

    @balbeck,
    Felicitări pentru postarea ta, Tatiana Stepa merită toate omagiile şi mulţumirile noastre ! Vocea ei ne-a alinat suflete, deseori, s-o ascultăm şi cântăm mereu !
    Ţie, cu mult drag :


    O voce îngerească… şi da,
    … doi copaci… spune-mi pădure cu frunza rară, unde-i iubirea de astă vară, nu ştie iarna să se îndure, de noi, copacii fără pădure….
    Cred că mulţi ne regăsim fărâme de suflet în versurile ” copacilor fără pădure ”….
    Zâmbete şi bucurii-n Lumină, ţie, respecte,
    Sibilla

    Apreciază

  4. Dar ecourile adanci si sfasietoare ale „Duminicii de ieri” nu au o rezonanta speciala, incredibil de vizionara?

    „Se-mbraca-n demnitate amaraciunea
    Duminica de ieri si-a scos coroana
    Saruturile tac, zi trista lunea
    Ramas bun ochi, ramas bun targ
    Ramane rana

    Vezi pasii mici si rari porniti spre gara
    Peronul despartirii sa-l refuze
    In parul tau mai e un rest de vara
    Dar vinetie toamna-ti sta pe buze
    Ni-s pasii mici si rari pornind spre rara

    Fosnesc soptind vecini cuvantul plopii
    Si degetele-n vanturi le rasfira
    I-o liniste de umbre cand te apropii
    Si mana mea vibreaza si e mira

    Se-mbraca-n demnitate amaraciunea
    Duminica de ieri si-a scos coroana
    Saruturile tac, zi trista lunea
    Ramas bun ochi, ramas bun targ
    Ramane rana…”

    Sibilla draga, felicitari pentru toate articolele scrise in cinstea acestei unice si inegalabile artiste, smulse fulgerator de boala!
    Iti multumesc pentru urari si-ti daruiesc un premiu la mine in fereastra, impreuna cu toate gandurile senine si calde!
    O vara linistita si plina cu bucurii, alaturi de printul tau vrednic!

    Apreciază

  5. Dumnezeu sa o odihneasca in parte.

    Apreciază

  6. g1b2i3 zice:

    Odihneasca-se in pace!
    N-am stiut ca Adrian Paunescu e asa de sensibil…
    Felicitari pentru aducerea aminte a acestor oameni!
    Multa sanatate,Sibilla!
    Cu drag,
    Gabi.

    Apreciază

  7. Sibilla zice:

    Vă mulţumesc frumos, tuturor !

    @Pescăruşul Argintiu,
    Mulţumesc frumos pentru Premiu, ne responsabilizează !
    Ţie, cu mult drag :
    Tatiana Stepa – Singuratate
    Va prpun un tratament urgent,
    Si s-aveti incredere, va rog,
    Cand nu e un alt medicament
    Luati singuratatea ca pe-un drog.

    Ceaiul abureste trist pe masa,
    Un tacam servetelul il apasa,
    N-am nevoie nici de doua linguri,
    Doamne, de cina oamenilor singuri.

    Gust si eu in clipe lungi de veghe
    Noaptea pernei fara de pereche,
    Suna telefonu-n casa goala:
    „Doamna , me iertati, dar e greseala”.

    Cat de draga-mi esti, singuratate,
    Tu-mi esti cea mai draga dintre toate,
    Lacrima in ochiul dintre ape,
    Ca nici umbra mea nu mai incape.

    Tu, singuratatea mea curata,
    Totu-ncepe cu „a fost odata”
    De durerea ta imi este bine,
    Nu stiu ce m-as face fara tine.

    Cu tristete le traiesc pe toate,
    Dar mai draga-mi esti, singuratate,
    Cat de necesara-mi esti tu mie,
    Nu te-as da pe nici o sindrofie.

    Doar atat din toate ma omoara,
    Izolarea meselor de seara,
    Vai, macar la una dintre cine,
    Dumnezeu sa bea un ceai cu mine

    Dumnezeu s-o hodinească-n pace !
    Sibilla

    @Alter Ego Blog,

    Totuşi, iubirea

    Şi totuşi există iubire
    Şi totuşi există blestem
    Dau lumii, dau lumii de ştire
    Iubesc, am curaj şi mă tem.

    Şi totuşi e stare de veghe
    Şi totuşi murim repetat
    Şi totuşi mai cred în pereche
    Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.

    Pretenţii nici n-am de la lume
    Un pat, întuneric şi tu
    Intrăm în amor fără nume
    Fiorul ca fulger căzu.

    Motoarele lumii sunt stinse
    Reţele pe căi au căzut
    Un mare pustiu pe cuprins e
    Trezeşte-le tu c-un sărut.

    Acum te declar Dumnezee
    Eu însumi mă simt Dumnezeu
    Continuă lumea femeie
    Cu plozi scrişi în numele meu.

    Afară roiesc întunerici
    Aici suntem noi luminoşi
    Se ceartă-ntre ele biserici
    Făcându-şi acelaşi reproş.

    Şi tu şi iubirea există
    Şi moartea există în ea
    Îmi place mai mult când eşti tristă
    Tristeţea, de fapt, e a ta.

    Genunchii mi-i plec pe podele
    Cu capul mă sprijin de cer,
    Tu eşti în puterile mele,
    Deşi închiziţii te cer.

    Ce spun se aude aiurea,
    Mă-ntorc la silaba dintâi,
    Prăval peste tine pădurea:
    Adio, adică rămâi.

    Şi totuşi există iubire
    Şi totuşi există blestem
    Dau lumii, dau lumii de ştire
    Iubesc, am curaj şi mă tem.
    Păunescu )
    Dumnezeu s-o hodinească !
    Sibilla

    @g1b2i3,
    Adrian Păunescu are o sensibilitate specială, aparte, pe care n-o dezvăluie… a preţuit-o enorm pe Tatiana, la fel Andrei Păunescu… dincolo de bârfe, căci gura lumii n-o astupă nici pământul, eu, cred şi zic că nu mă înşel deloc :
    Tatiana Stepa, nu putea iubi decât un om deosebit, special, pe Andrei, iar Adrian Păunescu , ca Poet, ca Părinte al Cenaclului Flacăra, ne-a dăruit fărâme de nemurire, nouă românilor .
    Ţie, dragă prietenă, cu mult drag, respect şi preţuire :
    Antiprimavara

    Ce daca vine primavara
    Atâta iarna e în noi
    Ca martie se poate duce
    Cu toti cocorii înapoi
    In noi e loc numai de iarna
    Vom îngheta sub ultim ger
    Orbecaind pe copci de gheata
    Ca un stingher spre alt stingher.

    Si vin din patriile calde
    Cocorii toamnei ce trecu
    Si cuiburi si-au facut la stresini
    Si lânga mine nu esti tu
    Ninsori mai grave decât moartea
    Au fost si sunt si vor mai fi
    La mine-n suflet este vifor
    Si vin nebuni sa faca schi.

    Si ninge pâna la prasele
    Ninsoarea-mi intra-n în trupul tot
    Un dans de oameni de zapada
    Ce îmbratisarea n-o mai pot
    La noi e iarna pe vecie
    Doi fosti nefericiti amanti
    Ia-ti înflorirea, primavara
    Si toti cocorii emigranti.

    Primavara, care-ai fost
    Nu veni, n-ai nici un rost
    Poti sa pleci suntem reci
    Iarna ni-i pe veci.
    ( Adrian Păunescu )

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s