Tăceri vorbitoare… Despărţiri ce plâng fulgere-n şoaptă – Tatiana Stepa…
” Relaţia mea cu Tatiana a fost chiar ca o viaţă de om. Sentimentul care mă încearcă nu este numai că a murit cineva drag, ci că a murit o bucată din viaţa mea, a murit o bucată din mine, pentru că am avut ani şi ani împreună cu Tatiana în tot felul de împrejurări, de la familie până la scenă, de la presă până la carte, de la prietenie până la tot ce înseamnă apropierea între bărbat şi femeie. ”
de Andrei Paunescu
10/08/2009
Tatiana Stepa, Valsul zilelor pustii :
” Mi se răsuceşte, tot mai adânc, în creier, ca o gheară, gândul că nu trebuie să amânăm nimic din ceea ce putem face sau din ceea ce putem trăi frumos.
Pentru că nu rămânem decât cu ceea ce trăim aşa cum se cuvine şi nu ne supravieţuieşte decât ceea ce avem puterea să construim autentic, la timp… ”
http://www.jurnalul.ro/
Fulgere-n şoaptă…
despărţirile plâng fulgere, în şoaptă,
îmi par adesea că-s cuminţi, nu iartă…
şi mă surprind zâmbind peste dureri,
cu flori de colţ deasupra de poveri…
( Sibilla )
Oameni sunt si minerii! Petrila ar trebui sa fie un semnal de alarma pentru autoritati si sa faca ceva impotriva coruptiei.Tatiana Stepa, a lucrat în mină, între mineri, la Lupeni, mereu i-a păsat şi s-a implicat, nimeni nu v-a mai cânta ca ea, Imnul lor, al minerilor… Tatiana Stepa, rămâne Rug Viu prin cântecele sale, dar şi ca modelul de Luptătoare, deseori şi prea mult rănită, niciodată înfrântă !
Tatiana Stepa şi Andrei Păunescu – Imnul Minerilor :
Un copil din popor. O fată de mineri din Valea Jiului. O fiinţă modestă în comportament şi supradotată în har, debutează la vârsta de 19 ani în Cenaclul Flacăra şi, după 27 de ani de slujire jertfelnică a muzicii şi poeziei, moare absurd, la o vârstă când maturitatea abia începe şi Dumnezeu îi dă compensaţia – insuportabilă, dar nobilă! – de a-şi lua rămas bun de la toţi cei care au iubit-o, din locul de cea mai înaltă onoare al culturii naţionale, Ateneul Român. ( Adrian Păunescu, pentru Jurnalul Naţional )
http://www.jurnalul.ro/
Tatiana Stepa – Cântec pentru prieteni :
… dar, vă las şi bucuria şi tot Cerul plin de stele, vă las singura avere, vă las cântecele mele…
Tăceri vorbitoare…
dincolo de tăceri, deasupra de cuvinte,
rămân copaci stingheri, aducerile-aminte…
arc peste hule, curcubeu, ne fi-va Tatiana,
lăsatu-ne averea ei : ” Dă, Doamne , iarna… ”
Sibilla
” Când vremurile se vor mai linişti şi ceaţa se va mai risipi, când oameni care am fost se vor întoarce în oamenii care suntem şi această nefericită ţară îşi va regăsi nu numai valorile, ci şi încrederea în stabilitatea valorilor, vom recurge la cântecele Tatianei Stepa ca la nişte medicamente miraculoase. Şi o vom ierta pentru paradoxul cu care ne-a sfidat, trăind în suferinţă şi producând bucurie. ” ( Adrian Păunescu )
http://www.jurnalul.ro/
Dumnezeu s-o hodinească-n pace !
Sibilla
imagini preluate de pe google.ro – neogen-fan club Tatiana Stepa
informaţii preluate de pe surse online – http://www.jurnalul.ro
folk Tatiana Stepa şi Andrei Păunescu – youtube
leo
Sibilla
Sfinxul 
Prin disparitia prematura a Tatianei Stepa, s-a stins o voce de aur a muzicii folk. Dumnezeu s-o hodineasca de-a dreapta sa!
ApreciazăApreciază
E foarte trist.Imi pare rau ca dispar asa oamenii de valoare.
Ascultam la maxim „Copaci fara padure” si un vecin de la etajul 6 mi-a trimis sms.Spunea ca se simte deranjat ca ascult melodia aia.O pusesem si eu de vreo 20 ori.
Ar fi fost compusa pentru Andrei Paunescu.Melodia asta e mai speciala.E chiar sentimentala.
Vecinul ar fi vrut sa auda manele.
ApreciazăApreciază
Dumnezeu s-o odihnească-n pace, pe Tatiana noastră, a românilor !
@Nea Costache,
Sănătate vă doresc, oltene preferat, musai, întremare grabnică să o putem zâmbi prin cântec pe Tatiana !
calde îmbrăţişări, oltene…
Sibilla
@balbeck,
Felicitări pentru postarea ta, Tatiana Stepa merită toate omagiile şi mulţumirile noastre ! Vocea ei ne-a alinat suflete, deseori, s-o ascultăm şi cântăm mereu !
Ţie, cu mult drag :
O voce îngerească… şi da,
… doi copaci… spune-mi pădure cu frunza rară, unde-i iubirea de astă vară, nu ştie iarna să se îndure, de noi, copacii fără pădure….
Cred că mulţi ne regăsim fărâme de suflet în versurile ” copacilor fără pădure ”….
Zâmbete şi bucurii-n Lumină, ţie, respecte,
Sibilla
ApreciazăApreciază
Dar ecourile adanci si sfasietoare ale „Duminicii de ieri” nu au o rezonanta speciala, incredibil de vizionara?
„Se-mbraca-n demnitate amaraciunea
Duminica de ieri si-a scos coroana
Saruturile tac, zi trista lunea
Ramas bun ochi, ramas bun targ
Ramane rana
Vezi pasii mici si rari porniti spre gara
Peronul despartirii sa-l refuze
In parul tau mai e un rest de vara
Dar vinetie toamna-ti sta pe buze
Ni-s pasii mici si rari pornind spre rara
Fosnesc soptind vecini cuvantul plopii
Si degetele-n vanturi le rasfira
I-o liniste de umbre cand te apropii
Si mana mea vibreaza si e mira
Se-mbraca-n demnitate amaraciunea
Duminica de ieri si-a scos coroana
Saruturile tac, zi trista lunea
Ramas bun ochi, ramas bun targ
Ramane rana…”
Sibilla draga, felicitari pentru toate articolele scrise in cinstea acestei unice si inegalabile artiste, smulse fulgerator de boala!
Iti multumesc pentru urari si-ti daruiesc un premiu la mine in fereastra, impreuna cu toate gandurile senine si calde!
O vara linistita si plina cu bucurii, alaturi de printul tau vrednic!
ApreciazăApreciază
Dumnezeu sa o odihneasca in parte.
ApreciazăApreciază
Odihneasca-se in pace!
N-am stiut ca Adrian Paunescu e asa de sensibil…
Felicitari pentru aducerea aminte a acestor oameni!
Multa sanatate,Sibilla!
Cu drag,
Gabi.
ApreciazăApreciază
Vă mulţumesc frumos, tuturor !
@Pescăruşul Argintiu,
Mulţumesc frumos pentru Premiu, ne responsabilizează !
Ţie, cu mult drag :
Tatiana Stepa – Singuratate
Va prpun un tratament urgent,
Si s-aveti incredere, va rog,
Cand nu e un alt medicament
Luati singuratatea ca pe-un drog.
Ceaiul abureste trist pe masa,
Un tacam servetelul il apasa,
N-am nevoie nici de doua linguri,
Doamne, de cina oamenilor singuri.
Gust si eu in clipe lungi de veghe
Noaptea pernei fara de pereche,
Suna telefonu-n casa goala:
„Doamna , me iertati, dar e greseala”.
Cat de draga-mi esti, singuratate,
Tu-mi esti cea mai draga dintre toate,
Lacrima in ochiul dintre ape,
Ca nici umbra mea nu mai incape.
Tu, singuratatea mea curata,
Totu-ncepe cu „a fost odata”
De durerea ta imi este bine,
Nu stiu ce m-as face fara tine.
Cu tristete le traiesc pe toate,
Dar mai draga-mi esti, singuratate,
Cat de necesara-mi esti tu mie,
Nu te-as da pe nici o sindrofie.
Doar atat din toate ma omoara,
Izolarea meselor de seara,
Vai, macar la una dintre cine,
Dumnezeu sa bea un ceai cu mine
Dumnezeu s-o hodinească-n pace !
Sibilla
@Alter Ego Blog,
Totuşi, iubirea
Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.
Şi totuşi e stare de veghe
Şi totuşi murim repetat
Şi totuşi mai cred în pereche
Şi totuşi ceva sa-ntâmplat.
Pretenţii nici n-am de la lume
Un pat, întuneric şi tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.
Motoarele lumii sunt stinse
Reţele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezeşte-le tu c-un sărut.
Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scrişi în numele meu.
Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoşi
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-şi acelaşi reproş.
Şi tu şi iubirea există
Şi moartea există în ea
Îmi place mai mult când eşti tristă
Tristeţea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu eşti în puterile mele,
Deşi închiziţii te cer.
Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.
Şi totuşi există iubire
Şi totuşi există blestem
Dau lumii, dau lumii de ştire
Iubesc, am curaj şi mă tem.
Păunescu )
Dumnezeu s-o hodinească !
Sibilla
@g1b2i3,
Adrian Păunescu are o sensibilitate specială, aparte, pe care n-o dezvăluie… a preţuit-o enorm pe Tatiana, la fel Andrei Păunescu… dincolo de bârfe, căci gura lumii n-o astupă nici pământul, eu, cred şi zic că nu mă înşel deloc :
Tatiana Stepa, nu putea iubi decât un om deosebit, special, pe Andrei, iar Adrian Păunescu , ca Poet, ca Părinte al Cenaclului Flacăra, ne-a dăruit fărâme de nemurire, nouă românilor .
Ţie, dragă prietenă, cu mult drag, respect şi preţuire :
Antiprimavara
Ce daca vine primavara
Atâta iarna e în noi
Ca martie se poate duce
Cu toti cocorii înapoi
In noi e loc numai de iarna
Vom îngheta sub ultim ger
Orbecaind pe copci de gheata
Ca un stingher spre alt stingher.
Si vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Si cuiburi si-au facut la stresini
Si lânga mine nu esti tu
Ninsori mai grave decât moartea
Au fost si sunt si vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Si vin nebuni sa faca schi.
Si ninge pâna la prasele
Ninsoarea-mi intra-n în trupul tot
Un dans de oameni de zapada
Ce îmbratisarea n-o mai pot
La noi e iarna pe vecie
Doi fosti nefericiti amanti
Ia-ti înflorirea, primavara
Si toti cocorii emigranti.
Primavara, care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost
Poti sa pleci suntem reci
Iarna ni-i pe veci.
( Adrian Păunescu )
ApreciazăApreciază