Tristeţi surâse-n alb…

fantasy

Tristeţi surâse-n alb…

” Nu te uita în urmă, ci priveşte cu curaj tot ce ţi-a hărăzit soarta. Mergi înainte cu bucurie, adună-ţi toate puterile, pentru a alege binele din tot ce vei avea de înfruntat. ”   ( Rabindranath Tagore )

” Dacă există în lume o forţă, care poate să depăşească frica pe deplin, să nimicească orice pericol, să rămână nepăsătoare la orice pagubă până şi faţă de moarte, această forţă este iubirea. ”  ( Rabindranath Tagore )

chanson pour te dire que je t’aime – claude barzotti :

Tristeţi surâse-n alb…

săruturi de albastru şi năluci,

se-mpiedică în apele-mi adânci,

din taine desluşindu-ţi să arunci,

balastul ce te-mpiedică să urci…

sunt tâmplele-mi cum lemn de cruci,

tristeţi surâse-n alb, s-apuci,

să te înturnezi de unde te tot duci…

Sibilla

imagine preluată de pe google.ro

citate preluate de pe http://www.citapedia.ro

Claude Barzotti – youtube

Anunțuri

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Ganduri cu parfum de poesii..., Sibilla, Sibilla poesii și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Tristeţi surâse-n alb…

  1. ELMMAR zice:

    Si tristeţile surâd in alb?…

    Apreciază

  2. ELMMAR zice:

    Tristeţi surâse-n alb…

    Punctul pe i

    România e, în multe privinţe, o alcătuire paradoxală. De aceea, e greu
    sistematizabilă, de aceea e greu de guvernat. Reuşim lucruri care, în
    mod normal, nu merg împreună. Reuşim de pildă, constatase deja Titu
    Maiorescu, să producem forme, pentru care ne lipseşte cu totul fondul.
    Aşa ceva nu e la îndemâna oricui. Şi ceea ce e spectaculos e că, una
    peste alta, ţara funcţionează, aşa paradoxală, aşa improbabilă cum
    este! Să dăm câteva exemple:

    Una dintre neobişnuitele noastre reuşite este să avem un coeficient
    imens de poluare (în aer, în apă şi pe pământ), fără să avem o mare
    industrie. Industria noastră este sublimă, dar imperceptibilă altfel
    decât prin cantitatea de toxine pe care o emană. Ne otrăvim, aşadar,
    fără otravă sau, mai exact, obţinem otravă din te miri ce.. O altă
    reuşită paradoxală: avem medici foarte buni şi spitale foarte proaste.
    E inexplicabil cum poţi avea medici de calibru, când mai tuturor le
    lipseşte instrumentarul necesar pentru a-şi face meseria onorabil. Şi
    totuşi şi-o fac. Medicul te salvează, “sistemul” te omoară. Alt
    miracol: avem o mare concentrare de “atracţii turistice” şi n-avem
    turism.

    Turismul n-ar da rezultate la noi decât dacă s-ar generaliza un mod de
    teleportare a turiştilor, aşa încât ei să ajungă în faţa frumuseţilor
    patriei fără să aibă nevoie de drumuri, de hoteluri şi de servicii în
    general.. Paradox colateral: suntem ospitalieri, dar umflăm grosolan
    nota de plată, pe baza ideii că “străinul” trebuie jumulit. Mai
    departe: ne lăudăm cu elevi eminenţi, foarte bine calificaţi la
    felurite olimpiade internaţionale, dar ştim cu toţii că învăţământul
    autohton e în criză, că profesorii s-au descalificat, că şcolile sunt
    delabrate şi salariile sunt mici. Avem tradiţii agrare incontestabile,
    pământ fertil, mână de lucru, dar nu prea mai avem agricultură: mâncăm
    pâine turcească, fructe şi legume comunitare, iar carne şi produse din
    carne importăm din toată lumea. Suntem săraci, dar am umplut
    Bucureştiul de automobile pretenţioase, cârciumile sunt pline,
    călătorii români se înghesuie prin avioane trans-europene şi
    trans-atlantice cu bagaje de apocalipsă.

    Suntem patrioţi, dar n-avem patriotism: adică nu ne preocupă
    grădinărirea limbii strămoşeşti, viitorul imediat şi concret al ţării,
    istoria ei, monumentele ei, instituţiile ei. Avem la chefuri
    romanţioase suspinuri naţionale, dar primul gând când ne amintim de
    ţărişoară e s-o delapidăm. Pe măsură ce avem elite mai puţine,
    dezvoltăm faţă de ele un dispreţ tot mai mare. Avem şomaj, dar muncim
    la negru, n-avem bani, dar ne descurcăm, suntem creştini, dar la câte
    un hram sau la câte o sărbătoare ortodoxă ne îmbulzim, ne ocărâm şi
    vociferăm ca o hoardă fără istorie şi fără credinţă.

    Orice analiză a României contemporane (sau eterne?) se blochează, la
    un moment dat, în paradoxuri asemănătoare. Inventarul lor pare
    infinit. În rezumat, s-ar spune că ori avem evoluţii interminabile,
    care nu culminează niciodată într-un scop atins, ori avem împliniri
    care nu se justifică prin nicio evoluţie.. Ori drum fără ţintă, ori
    ţintă fără drum. Creşterea organică, cu rezultat conştient şi
    previzibil, continuitatea, consecvenţa, organizarea, tenacitatea –
    iată virtuţile care ne lipsesc.. Dar ne descurcăm noi şi fără…

    Andrei Pleşu

    Apreciază

  3. ELMMAR zice:

    Tristeţi surâse-n alb…

    Dumnezeu sa o odihneasca!

    Apreciază

  4. Sibilla zice:

    ELMMAR…

    😦

    Apreciază

  5. Sibilla zice:

    Tristeţi surâse-n alb… da !!!

    A murit un OM, a rămas un suflet, fărâme de suflet ce ne vor tresări DOR şi LUPTĂ şi IUBIRE şi…. şi a rămas o VOCE, un surâs în ALB !
    LUMINĂ-I fie somnul, hodina şi mereu chipui-i blând, nouă….
    RESPECT, TATIANA !!!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s