Schimbarea la Faţă – puterea Credinţei, schimbarea în bine prin Fapte, puterea Iubirii lui Dumnezeu ! Lumina Slavei Lui Hristos !

Schimbarea-la-fata_Hristos

Schimbarea la Faţă – puterea Credinţei, schimbarea în bine prin Fapte, puterea Iubirii lui Dumnezeu ! Lumina Slavei lui Hristos !

Motto :

” Cuvântul, şi strigând, supără pe mulţi, iar viaţa, si tăcând, pe mulţi ii foloseşte” .  ( Sfantul Isaac Sirul )

Sursa : http://www.crestinortodox.ro/

Credincioşii din toată lumea prăznuiesc pe 6 august Schimbarea la faţă a Mântuitorului. Pentru ortodocşi, este prima sărbătoare din Postul Adormirii Maicii Domnului, care se încheie pe 15 august. Praznicul în care este celebrat Fiul Domnului oferă dezlegare la peşte pentru cei care care postesc.

Sărbătoarea face referire la momentul de rugăciune de pe muntele Tabor, când apostolii lui Hristos i-au văzut acestuia adevărata faţă, strălucitoare ca soarele. Sărbătoarea Schimbării la faţă a Mântuitorulului poartă în popor şi denumirea de Pobrojenia sau Obrejenia. În această zi se dau de pomană fructe, în special struguri, iar în biserici se face pomenirea generală a morţilor. În popor se spune că astăzi se răcesc apele.

În plus, potrivit tradiţiei populare, astăzi ar fi bine să ne împăcăm cu toţi cei cu care ne-am certat de-a lungul anului. Cât despre copii, se spune că astăzi trebuie să fie mai cuminţi decât de obicei pentru a nu fi mustraţi tot restul anului.

http://www.realitatea.net/

Mântuitorul i-a ales pe cei trei ucenici pentru a le dovedi că El este Fiul lui Dumnezeu, că moartea Lui face parte din planul de mântuire a omenirii. Ucenicii obosiţi au adormit. Iisus a continuat să se roage singur cu evlavia celui care crede în ajutorul lui Dumnezeu. La scurt timp, rugăciunea Lui a fost ascultată. S-au deschis porţile cerului şi o strălucire nemaivăzută a acoperit muntele. Iisus S-a înfăţişat pentru prima dată privirilor omeneşti în plinătatea slavei Sale. Faţa Lui strălucea ca un soare, iar îmbrăcămintea Lui era albă, strălucitoare precum lumina. Când s-au trezit ucenicii, orbiţi de minunea ce acoperise muntele Tabor, s-au prăbuşit cu feţele la pământ, aşa cum sunt zugrăviţi în icoana care evocă evenimentul. Ei au văzut că Iisus nu era singur. În preajma Lui au apărut Moise şi Ilie, care-i vorbeau. Strălucirea aceea fără asemănare le-a dovedit ucenicilor că sunt martori oculari ai slavei Mântuitorului, că într-adevăr El este Mesia. Praznicul Schimbării la Faţă proslăveşte puterea credinţei noastre în urcuşul duhovnicesc care ne transfigurează. În această zi ne putem schimba în bine, acoperiţi de harul credinţei şi puterea iubirii lui Dumnezeu.

http://www.adevarul.ro/

Schimbarea_la_Fata01

Sursa imaginii : http://www.biserica-socola.ro/

” … apostolii au fost invaluiti intr-un nor de lumina in timp ce Iisus se ruga, iar apoi au auzit un glas care le-a spus: ”Acesta este Fiul Meu Cel iubit, in Care am binevoit; pe Acesta ascultati-L” (Matei 17, 5). Iisus le-a poruncit celor trei sa nu dezvaluie nimanui nimic din cele ce vazusera, pana dupa invierea Sa din morti.

Sarbatoarea Schimbarii la Fata este considerata aceea a ”indumnezeirii naturii omenesti si a participarii trupului trecator la bunurile vesnice, care sunt mai presus de fire”. Un argument al importantei care i s-a dat de-a lungul istoriei acestei sarbatori este si faptul ca prima icoana realizata de apostoli a fost aceea a Schimbarii la Fata.  ”

http://www.emaramures.ro/

lumina6

Motto :

” Altul este cuvantul lucrarii si altul cuvantul cel frumos si fara iscusinta al lucrurilor… caci precum este mesterul care zugraveste apa pe pereti si nu poate apa aceea sa-i racoreasca setea si precum este omul care vede lucruui frumoase, asa este cuvantul fara de lucrare” (Filocalia, vol. X, Cuvantul I – Pentru lepadarea de lume).  – Sf Isaac Sirul

Fărâme de Lumină – Ilie Cleopa :

Prozelitismul sectar, indemnuri si sfaturi pentru toti

Sectele crestine sunt un semn apocaliptic si o dovada a slabirii credintei in Dumnezeu. Atat in lume cat si la noi se inmultesc si se vor inmulti din cauza nebagarii noastre de seama si din cauza nestiintei Sfintelor Scripturi a celor multi din poporul nostru. Pe un crestin bine orientat in Sfanta Scriptura si in dumnezeiestile dogme ale credintei ortodoxe, nici un fel de secta nu-l poate converti si amagi. Cei mai multi care cad prada sectelor sunt oameni nelamuriti in credinta ortodoxa si care nu cunosc Sfanta Scriptura, Dogmele, Sfintele Canoane si invataturile Sfintilor parinti. De aceea, preotii de la orase si sate ar trebui sa le faca cunoscute cele de mai sus, in predicile din biserici, spre a-i lumina in aceasta privinta si spre a-i avea buni aparatori ai credintei crestine ortodoxe in Biserica lui Hristos cea dreptmaritoare. Dumnezeiestii parinti zic ca ” viata mintii este lumina cunostintei, iar nestiinta este orbirea sufletului” ( Sfantul Maxim Marturisitorul, Filocalia, volumul II ). Foarte usor se inseala de sectanti cei ce nu citesc Sfanta Scriptura si nu cunosc invataturile Sfintilor Parinti. Raspandirea sectelor din tare noastra se datoreste si lipsei de preoti devotati, nu numai slabirii credintei ortodoxe.
Sectele creaza si o mare primejdie pentru unitatea etnic-nationala a poporului roman, deoarece toate sectele din tara noastra au venit din alte tari si au mare simpatie cu tarile de unde s-au nascut si au venit la noi. Inima lor nu este in tara noastra, nici nu tin la fiinta nationala a poporului roman, ci se silesc pe cat pot sa slabeasca unitatea de credinta si unitatea nationala a romanilor pentru a ne domina. Numai acela este un adevarat crestin si cetatean roman care tine cu tarie la credinta ortodoxa apostolica a neamului in care s-a nascut, credinta pe care o avem de aproape doua mii de ani si in care s-a format poporul roman si crestin din cele mai stravechi timpuri.
Ne trebuie mai multa catehizare ortodoxa, carti de popularizare a credintei strabune si slujbe misionare cu ierarhi si preoti mai multi in toate bisericile ortodoxe, dar mai ales in cele lovite de secte. Ne trebuie si calugari misionari prin manastiri, ca sa colaboreze cu preotii de mir si sa faca impreuna misiune in parohiile cu grupari sectare. Credinciosii asculta cu multa incredere de duhovnicii si preotii calugari din manastiri. De ce sa nu fie si ei folositi in aceasta activitate misionara ? Iar Duminica ar trebui sa se faca slujbe misionare, cu predici de catehizare in toate satele, cel mai bine dupa amiaza la Vecernie.

lumina

” Pilda vietii mai mult lumineaza si convinge fara suparare pe oricine. Cine predica prin traire, ajunge la cuvantul scris : ” Taci tu, sa vorbeasca lucrurile tale „

” Smerenia este cel mai mare tezaur al mantuirii noastre. Auzi ce spune Sfantul Isaac Sirul : ” Ajunge pentru mantuire intristarea mintii si smerenia in loc de toata fapta buna trupeasca si sufleteasca” . Iar mai departe spune : ” Daca am facut metanii, nu m-am mantuit; daca am privegheat, nu m-am mantuit; daca am tinut fecioria, nu m-am mantuit; daca am facut milostenie, nu m-am mantuit; daca am postit, nu m-am mantuit” , dar spune Duhul Sfant prin gura psalmistului : ” Smeritu-m-am si m-am mantuit !” . Asadar, smerenia ne asigura cel mai mult mantuirea, urmata de milostenie. Cu aceste doua virtuti se mantuiesc cel mai usor atat mirenii, cat si calugarii. Sa ravnim cu toata inima aceste doua mari fapte bune, ca sa vedem pe Hristos in lumina slavei Sale. ”

” Cand si cum anume va fi sfarsitul lumii numai singur Dumnezeu stie. El ne-a descoperit unele semne in Sfanta Evanghelie si prin Sfintii Apostoli. Dintre acestea, doua semne sunt cele mai puternice, anume : slabirea tot mai mare a credintei in Dumnezeu si imputinarea iubirii crestine intre oameni, incepand cu familia. Alte doua semne cumplite ale sfarsitului veacurilor sunt inmultirea tot mai mult a sectelor, prin asa numitii ” prooroci mincinosi ” si desfrau, care se vor raspandi, cum deja se vede pe tot pamantul. Mai ales desfraul prin partea femeiasca va fi cumplit in vremea de pe urma. Noi atata stim : cand se vor inmulti pacatele peste masura si vor ajunge la culme, atunci va veni sfarsitul lumii. ”

” Sa ne aducem aminte de cuvintele Domnului, ca niciodata nu a zis : ” Vai tie, desfranata !” Sau : ” Vai tie, vamesule !” … Sau : ” Vai tie, talharule !” Ci tot vaiul l-a intors asupra fatarnicilor, a celor plini de ura, de mandrie si orbiti de intunericul invidiei, al vicleniei si al iubirii de aratare ! Ca nu se uita Dumnezeu la cele ce vorbim noi, ci la cele ce lucram spre slava Lui. Asadar, am ajuns ca o fantana necuratita care adapa pe multi, iar pe sine nu se poate curati, si ca unul ce vopseste apa pe pereti, dar nu poate cu acea apa a-si racori setea lui. Fericiti sunt cei ce tac si lasa mai intai sa vorbeasca faptele lor, apoi vorbesc si ei din traire proprie si din prisosinta inimii lor. Am auzit si cuvantul care ma mustra : ” Fratilor, nu fiti multi invatatori, stiind ca mai mare osanda vom lua” ( Iacob 3,1 ).
Sa ajute mila Domnului nostru Iisus Hristos tuturor si mie pacatosului, ca sa nu fiu mustrat in ziua cea mare a judecatii de cele ce am invatat pe altii, dar eu n-am facut. ”

http://www.sfaturiortodoxe.ro/

Sibilla

imagini preluate de pe google.ro

informaţii preluate de pe surse : crestinortodox.ro, sfaturiortodoxe.ro, emaramures.ro, adevarul.ro

Anunțuri

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Atitudini, Pilde şi „aduceri aminte”... și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Schimbarea la Faţă – puterea Credinţei, schimbarea în bine prin Fapte, puterea Iubirii lui Dumnezeu ! Lumina Slavei Lui Hristos !

  1. Pastel zice:

    Suflet slobod, nesupus,
    bine ai venit de unde ai fost dus.
    Nesupus celor pamintene,
    Smerit si plecat in fata Domnului. Amin

    Apreciază

  2. Sibilla zice:

    @Pastel,
    Mulţumesc !

    Sufletul

    După Ada Negri

    Era puternic. – Dumnezeu din ceruri
    A revărsat pe fruntea lui lumină.
    Un cântăreţ al dorurilor multe,
    Poet supus visării fără nume,
    Era frumos, în pacea lui senină,
    Şi vieţuia neînţeles de lume.

    Lui îi spuneau într-aripate şoapte,
    Şi stelele şi lucrurile toate,
    Cu glas vrăjit de mută armonie,
    Cu-atâta slavă cerul i-a fost darnic;
    Dar pentr-un vis din zări îndepărtate
    O biruinţă el cerşea zadarnic.

    Aşa s-a stins cel mare-n întuneric…
    Singurătatea-i străjuie mormântul,
    Şi pe movilă soarele-i coboară,
    Peste podoaba teilor în floare.
    Tremurător, un cântec poartă vântul
    Asemeni unei păsări călătoare.

    Azi, lutul mort în groapă se desface,
    La sânu-i rodnic îl primeşte glia
    Şi se-nfrăţeşte cu pământul tată…

    . . . . . . . . . . . . . . . . .

    Eu te întreb, drumeţ oprit în cale,
    Ce-ai ocrotit pe strune poezia:
    Ce-a mai rămas din cântecele tale?

    *

    Tu, numai tu, cel îmbătat de soare
    Şi de lumina sfânt-a dimineţii,
    Tu, chinuit de nemplinite doruri,
    Ce ţi-au zdrobit şi inima şi struna,
    Tu,-nsângerat, dar neînvins al vieţii,
    Tu, suflete, trăi-vei totdeauna!

    Când pacea dulce-mbrăţişează bolta
    Şi florile cu roua se sărută,
    Şi când extazul dragostei curate
    Va tremura în adâncimi de zare,
    Se va-mpleti în el, nepricepută,
    Viaţa ta şi sfânta ta visare.

    Furtunile când zbuciumă văzduhul
    Şi vifore-n păgână răzvrătire
    Aprind temutul fulgerelor caier,
    Când îngenunche pocăita minte,
    Tu gemi atunci, cu îngrozita fire,
    Cutremurat de-aducerile-aminte.

    Când limpede va legăna amurgul
    În lumi de stele-un cântec de fecioare,
    Un cântec care-şi flutură sfiala,
    Şi-aprins, văpaia patimii răsfrânge,
    Atunci, topit în ruga-i arzătoare,
    Tu, suflete, cu jalea lui vei plânge…

    *

    Dar, câtă vreme lunci vor fi în floare
    Şi-un trandafir va mai trăi în fire,
    Cât buzele vor cere sărutare
    Şi florile vor cere stropi de rouă,
    Şi câtă vreme, tainică iubire,
    Scânteia ta vei mai aprinde, nouă;

    Când crini nuntesc în razele de soare
    Şi mândri ţin alaiul strălucirii,
    În vifore şi în adânc de mare,
    În stelele ce râd în împrejururi,
    Pierzându-te în taina sfânt-a firii,
    Vei dăinui tu, suflete, de-a pururi…
    ( Octavian Goga )
    respecte ,
    Sibilla

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s