Valea Sibillelor. Ploi cu maci…

Herbert Von Karajan conducts – Beethoven Symphony No. 7 in A Major, Op. 92:

” De ce mă cerţi cu zmeură-n răcoarea doinelor, hoinarule ? Vrei să-ţi culeg pe glezne zâmbet viu, să-l sorb cum apa ? Şi dacă mă mpiedic de al tău Cuvânt cu-o rimă nouă… mi-alini juliturile sufletului şi-ai să-mi ştii îmbrăţişa ai ochilor maci roşii, când le plouă-n două… ?

Şi de-aş fi mură-n umbra frunzişului tău, cu câţi ghimpi m-ai ocroti de toţi … pofticioşii,hmm… ? Că, de mi-ai fi mie mesteacăn, ţi-al licări pe braţe cu-n surâs, ştii tu… din tainele elegilor noastre lunecat, mai ţii minte, oare ? Şi iar sărut tăcerile-ţi rouă cu flori de colţ şi te îmbii cu Lună Plină , tu, şopteşte-mă-n izvoare, hai… nalţă-mă-n adâncul tău înalt de nalt, tu, poţi ! ”

( gânduri către… tamo daleko…)

Ploi cu maci…

şi-a plâns fulgere vii-n poieniţă,

licăr-rubin sute,mii peste mii…

fugise-nrourat de ea, dominiţă,

cum re şi la şi sol… în simfonii,

şi, lin în poala ierbii pe un fir,

şoptea din munţi poeme şchioape

l-a prins, privind în vale, căta mir,

dar pricepută l-a oprit sărut-adape…

Sibilla

Valea Sibilelor…

ştii, tu,  nu cer nimic pământului,

mi-e dor numai să, uit ce-i dorul,

ce vreau, port vise licăr gândului,

hei, suflet, iarăşi ţi-ai scrântit piciorul…

rar mă îndemn sabie-n mine, curg,

se-ncruntă roua munţilor, balade,

nedezlipite de stejari şi cerbi, amurg..

mi-e somn de toate, plec, surâd şi apa cade…

Sibilla

Sibylla Erythreea

Michaela Al. Orescu, Bucuresti, Romania
Sibylla Erythreea

Cea mai celebră dintre cele 12 sibile pe care le consemnează mito-istoria, în spaţiul carpato-danubiano-pontic şi, ulterior, în Grecia şi la Roma, a fost Sibylla Erythreea. Era fiica lui Aristocrates-Crinagoras (agricultor) şi a nobilei hiperboreene Hydole (născută la Roşia, pe valea Holodului). Sibylla era născută la  Mărmeşti-Roşia-Zarand (Marmissos, la Suidas), „loc sfânt al mamei Mari (Rheea-Deciana-Cybele), „soţia lui Saturn”, după cum spune chiar Sibylla lângă Râul Iad (transformat în Muntele Ida, lângă Troia). N. Densuşianu afirmă că în toată literatura geografică veche nu se află un singur document autentic care să confirme că Marmessos a existat pe teritoriul vechiului Ilion. „Întreaga catenă a Carpaţilor a fost odată domeniu sacru al marilor divinităţi pelasge. Mai ales în Munţii Apuseni, auriferi ai arimaspilor şi agathyrşilor, s-au găsit urmele unei prosperităţi materiale şi ale unei civilizaţii morale înaintate din timpurile cele mai vechi.” Suidas spune că Sibylla Erythreea mai era numită: Sardana-Zarandana (Zarand); Gergithia-Gurguiata; Linussa-Lăpuşa; Leucana-Valea Leuca; Samia-Şoim; Rhodia-Ruda (regiunea minelor de aur); Sicelana-Sicula; Sarbis-Sârbeşti; Amaltheea-Hălmagiu; Albuneea-Alburus Major; Sibylla (cuvânt arhaic pelasg) era preoteasa lui Apollo şi avea sanctuare pentru oracole în Nordul Transilvaniei de azi, între Maramureş şi Năsăud, unde sunt Munţii Ţibleş. În Munţii Căliman se află Vârful Sibilei şi Valea Sibila. În apropiere de mănăstirea Cozia este comuna Jiblea (Siblea). Nicolae Densuşianu subliniază că nici una dintre sibile nu a fost originară din  ţinuturile greceşti. Misticismul a fost  adus grecilor de Apollo, Orfeu, Abaris, toţi hiperboreeni. Cele dintâi sibile au fost aduse la templul şi oracolul din Delphi, întemeiat de păstorii pelasgi hiperboreeni din nordul Istrului de Jos (Pausanias ). „Sibilele nu au pronunţat niciodată oracolele lor în limba greacă. Aceste oracole au fost traduse în greceşte din vechea limbă pelasgă”. Sibylla Erythreea a propus cărţile ei împăratului etrusc al Romei, Traquinius Superbus şi în faţa dispreţului acestuia, ea a ars şase din cele  nouă cărţi. Sfătuit  de auguri, împăratul a achiziţionat cărţile rămase, la preţul cerut de sibilă. Aceste scrieri proorocitoare erau conforme principiilor tradiţionale pelasge şi au avut o influenţă imensă asupra Romei. În tradiţiile ebraice, Sibylla Erythreea este numită „Regina din Saba” (Cartea Regilor, I.10). Ovidiu, în Fastele, a folosit vechile cărţi religioase, calendarele şi tratatele astronomice ale pontifilor din Roma, acele „Libri Etrusci” de origine hiperboreeană.

Datorită acestor scrieri, s-a ţinut cont de succesiunea vârstelor de aur, argint, bronz şi fier, care au influenţat istoria Romei şi au contribuit la răspândirea religiei lui Apollo. Conforme cu gândirea lui Zamolxis-Saturn, ele au stat la baza gândirii vedice, reformată în India prin brahmanism, „ziua lui Brahma” vorbind de distrugeri ciclice ale omenirii, urmate de renaşteri repetate, cu mult înainte de Heraclit. Distrugerea Troiei a fost prezisă de Sibylla Cassandra şi a fost datorată jurământului strâmb al lui Laomedon, tatăl lui Priam, conform cuvintelor lui Apollo, după care orice păcat sau jurământ strâmb loveşte pe cel vinovat dar şi întreg neamul acestuia. Roma, fiică a Troiei, supusă influenţei cărţilor sibiliene, îşi asumă profeţia lor, întemeiată fiind de Romulus care şi-a ucis fratele în faţa cetăţii. Italia a cunoscut pustiirea lui Hannibal, asediul Capitoliului de către gali (anii 84-83), conjuraţia lui Catilina (anul 63) şi cel de-al treilea rege, Cornelius Lentulus, conducătorul conspiratorilor din Roma. La intervale „ciudat de regulate”, în anul 53, a avut loc înfrângerea lui Crasus, care a felicitat apariţia adevăratului gropar al Romei-Regatul Parţilor. În anul 43, Cicero n-a mai putut salva Republica, victimă a celui de-al doilea război civil. Împlinind profeţia Sibyllei, abia Augustus în anul 17 î.Chr. „Întrecerile seculare”, prezise de noul oracol al Sibyllei. (Th. Zielinski, Sibylla, Editura „Meta”, 1994)

http://www.dacia.org/densusianu2002/Comunicarile_Congresului/Mihaela_Orescu/mihaela_orescu.html

Zânele – preotese ale Maicii Domnului

Autor : Zamolxe

Zânele sunt semidivinităţi  reprezentate ca fături mitice tinere sau bătrâne, care de cele mai multe ori, sunt puse sub conducerea Zânei Zânelor sau a Sânzienei. Ele sunt închipuite de popor  în mod obişnuit în două ipostaze: zâne bune şi zâne rele. De altfel, Dicţionarul explicativ al limbii române ne spune:  „zână= personaj feminin fantastic din basme, închipuit ca o femeie frumoasă şi de obicei foarte bună, cu puteri supranaturale şi cu darul nemuririi”. În tradiţiile despre zâne ale poporului român predomină zânele bune văzute ca fecioare zvelte, frumoase, foarte tinere, năzdrăvane, prielnice omului cinstit şi dispunând întotdeauna de soluţii pentru impasurile în care se află eroul pornit pe drumul iniţiatic căci, despre un astfel de drum este vorba în toate basmele legate de zâne. Acest fapt le atribuie  un caracter de preotese care prezidau cultul iniţiatic al unei divinităţi feminine.

Primul care face referire la etimologia cuvântului zână este Dimitrie Cantemir care presupune ca origine a numelui acestor personaje mitologice numele Dianei romane, remarcă realuată şi implementată  de M. Eliade, care consideră că sub numele Dianei se ascunde, sincretizată sau nu, o zeiţă naţională dacă.

Continuarea articolului vă invit s-o citiţi la :

http://quadratus.wordpress.com/

Oracolele Sibilice :

By bibliophyle Oracolele Sibilice (numite si oracolele pseudo-sibilice) sunt o colectie de scrieri cu caracter oracular scrise in limba greaca in versuri hexametrice atribuite Sibilelor prezicătoare din mitologia romana. Oracolele originale (cele, romane)  au fost distruse de incendiul care a avut loc in templul lui Jupiter la Roma in anul 83 i.Hr. In anul 76 i.Hr senatul roman a ordonat trimiterea unor soli in toata lumea cunoscuta pentru a redescoperi aceste oracole. Probabil ca romanii au reusit sa alcatuiasca o colectie asemanatoare celei distruse si care probabil a existat pana la inceputul secolului 5 d.Hr. Ultima data cand aceste oracole au fost vazute a fost anul 405 d.Hr.

Pseudo-Sibiliene nu sunt acele oracole pagane, dar sunt atribuite acelorasi sibile (prezicătoare) despre care se vorbeste in cele originale. Aceste oracole au fost extrem de populare la inceputurile crestinismului si sunt deseori citate in scrierile patristice ale  lui Teofil, patriarhul Antiohiei (ca. 180 d.Hr), Clement din Alexandria (ca. 200 d.Hr), Lactantius (ca. 305),  si Augustine (ca. 400 d.Hr).

Colectia Sibilica este extrem de valoroasa pentru continutul, informatiile si interpretarile gnostice, ebraice si crestine in contextul mitologiei grecesi si ale religiilor de mistere (cultele iniţiatice) existente la inceputurile crestinismului. Influenta lor asupra Apocalipsei Sf. Ioan din Noul Testament este clara si putem intalni fraze intregi asemanatoare……

mai multe, citiţi  pe :

http://bibliophyle.wordpress.com/2009/05/16/oracolele-sibilice/

Sibilla

imagini preluate de pe google.ro

informaţii preluate de pe sursele precizate mai sus,

Karajan-Beethoven Simphony – youtube