Despre Roua Sufletelor… cântând cu Oliver Dragojevic…
MOTTO :
” Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit aşa de mult să plângă şi n-au putut. ” ( Lucian Blaga )
Ştii tu, Omule, de unde vine frumuseţea zâmbetului, căldura şi Lumina sa, pofta cu care-l întâmpini şi cuprinzi, intensitatea pornirii de-aţi primenii gânduri ca să-ţi desfeţi sufletul cu blândeţea şi apa vie a sărutului său ?
Oare nu e ea, lacrima izvoraş de zâmbete, cândva… ?
Lacrimile ? Da, lacrimile pe care, unii le ţâşnesc cu uşurinţă, alţii, cu mare gruutate, iar alţii poate că spunem că niciodată dar, aceia totuşi le plâng, într-un alt fel, nevăzut. Nu există lacrimi neplânse, doar lacrimi nevăzute. Şi-acelea se curg, pe nevăzute, căci sufletele se vor curăţite. Nu despre aşa numitele ” lacrimi false ” fac vorbire, Omule, acelea nici nu sunt lacrimi pe deplin… Lacrimile sunt Iubire, sunt dăruite nouă, oamenilor de Divinitate, noi, le descoperim, înţelegem, să…. le plângem, de-a lungul vieţii şi doar ca să cunoaştem, pătrundem, bucuria zâmbetului.
Ai observat tu, Omule, cum chipul oamenilor se schimonoseşte deseori, se-ntunecă, atunci când lacrimi se curg ? Când curgerea se mai domoleşte, chipul se mai îmblânzeşte , apoi se-nseninează şi, cu timpul, devine Lumină… E cum o trecere, o spălare, o înnoire… de fiecare dată. Vezi, tu Omule, nici nu-i nevoie de multă filosofie, din simplitate vine frumuseţea, căci, zâmbetul se răsare de cele mai multe ori, după ce vor fi fost slobozite din ” lanţuri ”, neputinţe, dureri, tristeţi, suferinţe, frustrări şi se vor fi curs lacrimile…. văzute ori nevăzute, aceasta nu contează, cum. El, zâmbetul, vine din adâncul cel mai înalt al sufletului tău, Omule, e-n miezul lacrimilor cum licăr ce se vrea … liber… Lacrimile izvorăsc Iubirea Zâmbetului, nouă, celorlalţi… ca Iubire descătuşată, sunt înnoire.
Lacrimile, sunt rouă binecuvântată sufletului, sunt respiraţia sufletelor, muguri… izvoare de Lumină , la vremea când va fi să fie…
Sibilla
Romanca ~ Oliver Dragojevic :
Romanca … :
Uvik kad sam s tobon
ja san ka i dite
zaboravin odma
svoje kose side
i godine ove
ca bi bile teze
da me lipa mladost
uza te ne veze
Razumi me dobro
potribna si meni
jer srce je moje
ostalo u tebi
a dok zivot bizi
ono zesce tuce
da bi mir svoj naslo
sve me tebi vuce
A ca drugo mogu
prijateji niman
puno njih je bivsih
a i ja cu s njima
ostaju mi samo
uspomene davne
virujuc da koja
jos ce zivit za me
Zato uvik mislin
na pobigle dane
i od tebe iscen
da ih najdes za me
za umirit sebe
vratit bi se tija
da bar zadnju uru
buden ca san bija
” N-ar trebui să ne fie niciodată ruşine de lacrimile noastre, căci ele sunt o ploaie binefăcătoare pe praful pământului care ne împăienjeneşte privirea, împovărându-ne inimle înăsprite. ” ( Charles Dickens )
Oliver Dragojevic – Kad mi dodjes ti :
Kad mi dodjes ti… :
Pada noc puna strepnje,
nema te tu kraj mene,
a trebam te
kao pjesnik svoju bol
Na srcu mi studen zime,
na usnama tvoje ime,
i samo cekam dan
da dodjes mi
Ref.
A kad mi dodjes ti
i osmijeh vratis mi
sva patnja i bol
zivota mog ce proc’
u nocima bez sna
ja tebe dozivam
da dodjes mi ti
i kao svi pocnemo mi
mirno zivjeti
Moj dan nema kraja,
a nocu tebe sanjam,
i samo cekam dan
da dodjes mi
Ref.
” Citeşte-mi lacrimile, căci sunt file scrise de iubirea mea pentru tine! ” ( Viorel Muha )
” Când lacrimile curg dintr-o rană primită în inimă, brazdele pe care le sapă sunt frumoase şi nobile. ” ( Emile Zola )
Sibilla
itate preluate de pe http://www.citapedia.ro
imagine preluată de pe google.ro
muzika – youtube
tekstovi pesama net – versuri
DEDICATIE
Pe cimpuri, noaptea, pina-n zori
Pling dupa soare mii de flori…
Iar soarele, vazind ca-n taina
Au plins domnitele frumoase,
Preface roua de pe ele
In mii de pietre pretioase…
Asa, un zimbet, o privire
Ridica swufletele slabe,
Si toate lacrimile noastre
Ni le preschimba in podoabe.
Panait Cerna
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciază
@Pastel,
Mulţumesc frumos !
Un dar de suflet şi dinspre mine, cu mult drag şi respect :
Mă las în continuare
Mă las în continuare de mine însumi plâns
ca-n vremea când puneam un ochi albastru
la idee,
şi pe deasupra o sprânceană ca să-l ţină strâns
şi-ntrors din ce e către ce e.
Şi eu m-aş fi dorit un om frumos,
subţire şi pătrat la falcă,
peste stafii victorios
sau cel mai înţelept din arcă.
De coadă aş fi tras în sus
cometa adormind în patu-mi,
bătut în cuie m-aş fi pus
pe cruci de-a lungu-mi şi de-a latu-mi.
Dar mi-a fost dat pe lângă os
să am şi nervi şi chef de viaţă,
şi eu am vrut să fiu frumos
aşa cum legea ne învaţă.
Dar, o, am fost aşa cum sunt,
cum este osul repetat,
din cărămizi, un zid urcând,
haină de lucru şi purtat,
pe care nu pot s-o sfâşiu,
mai neavând un braţ, o gură,
atâta timp cât am să fiu
cu însumi, însumi de-o măsură.
( Nichita )
respecte şi numai bine,
Sibilla
@ELMMAR,
Zdravo, Elmmar !
Mă iartă că nu sunt mereu pe-aci şi… totuşi sunt, mai ” bântui prin hălăduire ” pe te miri unde, dar sunt 🙂
Un dar, cu mult drag , ţie, suflet frumos :
Pasăre dormind
Doarme,
Doamne, pasărea
tăvălindu-şi aripa
sub ea, numai sub ea
sub ea, numai sub ea…
Plouă nori, plouă de somn,
vis de beizade, de Domn
Pasăre dormind,
pasăre mâncată,
mistuită, fluturată.
Pe zăpadă ce se vede?
O umbră de frunză verde.
( Nichita )
calde îmbrăţişări sibiline,
Sibilla
ApreciazăApreciază