” Acolo unde dragoste nu e, nimic nu e… ” – Dragoste sau obsesie ? –

” Acolo unde dragoste nu e, nimic nu e … ”

– Dragoste sau obsesie ? –

Motto :

” Acolo unde dragoste nu e, nimic nu e… ”

” Păcatele se înregistrează în codul genetic al fiecăruia.  ”   ( Arsenie Boca )

Dragostea…

O avem, o dorim, o tânjim, o pierdem, o confundăm cu absenţa ei, o preamărim, o blamăm, o cântăm , o transpunem în versuri, o zămislim, o murdărim…

Octavian Paler a descris atât de frumos : ” A iubi înseamnă, poate,  a lumina partea cea mai frumoasă din noi . ” Şi dacă iubeşti sau ai iubit cu-adevărat, poţi să întinezi Lumina Dragostei şi să vii mai apoi să afirmi cu neruşinare, făcând pe Lupul Moralist în ochii lumii, că te interesează să demonstrezi cine e vinovat că s-a produs o ruptură, sau păstrezi frumuseţea, urmezi prin faptele tale Calea Luminii, nu demonstraţii de doi bani ?

Nu plânge pentru că s-a terminat, zâmbeşte pentru că s-a petrecut.   ( Gabriel Garcia Marquez )… Depinde de noi de suntem zâmbet celor din jur sau sursă de stress….

Există un anume ” soi ” de femei, care, nu cunosc şi nu fac nici cel mai mic efort a cunoaşte profunzimea limpede a diamantului Demnităţii…

Facem referire la acel ” soi ” despre care, bărbaţii ce-au avut neşansa de-a se intersecta cu ” neghina ” spun mai apoi : ” mi-am băgat pe dracu-n casă ”, ” Doamne, apără-mă şi mă păzeşte de dracu… ”, ” decât să fi cunoscut asemenea măscărie, mai bine călugăr în pustie ”, etc…

Relaţiile de iubire se pot rupe la un moment dat, discuţia noastră nu se apleacă asupra cauzelor ce-au dus la ruptură ci, la felul cum înţelege ea, ” femeia ” să … se ridice şi să-şi vadă de drum, să o facă mai ales cu Demnitate, respectându-se pe ea mai înainte de toate şi pe cei din jurul ei, dar… Aşa cum am spus, există acel ” soi ”, căruia Demnitatea, respectul de sine, stima, etc îi sunt total străine. Ei bine acest ” soi ” mai înainte de-a deveni pericol social, nu numai că nu acceptă că ceea ce s-a încheiat e punct, necum punct şi virgulă şi se comportă ca atare : doreşte defăimarea celuilalt, cândva partener, e orbită de răzbunare, ranchiunoasă, făţarnică şi aceasta deoarece pozează în ceea ce-şi doreşte să fie percepută în ochii lumii, îşi spală cu neruşinare rufele-n public, se victimizează, apelează la ” artificii ”, e chitită să demonstreze tuturor că…. că ce anume ???

Cu siguranţă că despărţirile dor, că dezamăgirile îşi lasă amprenta, că trebuie să faci un minim efort să-ţi reconsideri priorităţile să-ţi reaşezi gândurile, să-ţi ordonezi sentimentele, să… multe, adevărat. Depinde de fiecare din noi felul în care decidem să ne dezvelim în faţa lumii, şi nu facem referire la personalităţile slabe, ci, subliniem caracterul josnic, perfidia şi viclenia ” soiului ” ce devine obsesivă, doreşte controlul total al fostului partener, setoasă de răzbunare, răpusă de furie, ale cărei manifestări ce ţin de domeniul patologicului deranjează nu doar ” ţinta ” răbufnirilor sale ci.. din nefericire, devine o povară, un iz ce duhneşte urât, o sursă de neplăceri pentru foarte mulţi , căci, în viclenia sa are nevoie de public, şi atunci, antrenează de-a valma pe oricine i-ar fi de folos pentru a-şi duce planurile diabolice la îndeplinire. Atunci când doi foşti parteneri au rupt o relaţie, vina poate aparţine unuia sau amândurora sau niciunuia, pur şi simplu n-a mers sau, au existat numeroşi ” factori perturbatori ” ori cauze ce-au dus la ruptură, despărţire, dar… loc de ” Bună Ziua ” ar trebui să existe, Demnitatea şi Respectul de Sine să primeze. Respectul de sine şi Demnitatea sunt la îndemâna oricui, cu condiţia să dorească în adevăr acest lucru, să-ţi porţi dureri, tristeţi, dezamăgiri, neîmpliniri,  poverile sufleteşti cu minimum de respect faţă de tine însuţi, să ai Demnitatea să-ţi înfrânezi pornirile ghiavoleşti, să nu te manifeşti precum ţaţele, mahalagioicele obosindu-i pe toţi cei din jur cu ” parfumul ” afirmaţiilor tale, să-ţi stâmperi setea de răzbunare să accepţi finalul, să-ţi vezi de viaţă, de Calea ta, să încetezi cu teatrul şi mascarada chiar dacă fostul partener a greşit şi mare parte din vină-i aparţine, etc.

” Nu suntem din maimuţă, dar mergem cu paşi repezi spre ea.  ”  ( Arsenie Boca )

Procedând altfel, hărţuind, devenind obsesivă, maniacă, tulburând mereu liniştea celor din jur cu o poveste care în timp va deveni plictisitoare şi neavenită pentru ceilalţi, mai devreme sau mai târziu îţi vei da ” arama pe faţă ”, şi, ce-ai obţinut ?? Devi o persoană evitată, sursă de generare de conflicte şi interminabile bârfe la colţuri, deci în nici un caz o companie care să fie agreată ci… exact ceea ce meriţi, căci, ceea ce semeni aduni, la un moment dat…

Spunea Marele Luceafăr că : ” Adevărul e Stăpânul noastru, nu noi stăpânim adevărul ” şi, cum ” adevărurile sunt mai mereu pe undeva pe la mijloc ”, de ce să te încăpăţânezi, încrâncenezi să demonstrezi ceea ce doar timpul sau El, va demonstra, de ce să devii obositor, plictisitor, diavol cu chip de… înger, adevărurile nu se cer , nu se impun, acolo unde există ies mereu la suprafaţă, şi-atunci de ce mascarade , mizerii, ” demonstraţii în forţă ”, poleială… din lipsă de alte ocupaţii poate, din lipsă de respect de sine, din falsitate, mediocritate, etc toate ridicate cu ” talent ” la rang de virtuţi ? Ca să obţii ce anume ? Oare cine te iubeşte şi te preţuieşte nu o face în adevăr iar pentru cine nu e cazul să te scremi, să disimulezi, să… nu exişti, geaba şi zadarnice sunt toate ?  E greu să fi OM, să continui să respiri Demn, să-ţi vezi de drum  să accepţi punctul a fi punct ? Simţi că nu-ţi poţi controla răutăţile, ” pornirile ”, răbufnirile, etc, soliciţi ajutor de specialitate, nu te manifeşti devenind mocirlă…

Viaţa nu e doar parfum, cu toţii ne lovim de suişuri şi coborâşuri, puţini sunt cei ce asced pe creste, există ploi după cum există şi noroiul , există zâmbet şi lacrimă… Iar puterea de-a zămisli zâmbet din lacrimă există în fiecare din noi, nu în cei din jur. Pe-aceia dacă-i respectăm, nu-i obosim, nu-i folosim cu josnicie, nu-i antrenăm în mizerii, nu-i terfelim în probleme, poveşti ce nu le aparţin. Cu timpul, toate se aşează într-un fel sau altul, mulţumitor sau nu, dar… fiecare gest, faptă, se plătesc, se ” răscumpără ”, se ” întorc ”…

Oamenii nu te judecă, povestea ta poate că nici nu interesează, sau poate că e interesantă doar până la un anumit punct, sub anumite aspecte, dar când prim manifestări ce ţin de patologie impui celorlalţi implicare, ritm anume, opinii, oare nu se cheamă că tu-ţi doreşti de fapt o anume ” judecată ”, verdictul să-l … impui, să ai dreptatea ta… întrebarea e : ca să ce ? Există riscul să demonstrezi exact contrariul ” adevărurilor ” tale şi…  consecinţele nu le va suporta nici fostul partener, nici cei din jur, ci…. Şi-ajungem la : ” ce-şi face omul cu mânna lui… ”, ” cine sapă groapa altuia … ”, ” ce-ai cătat ai căpătat ”, etc.

Nu există nimic mai înjositor, mai umilitor, decât să ajungi să nu te respecţi pe tine însuţi, continuând la nesfărşit să te manifeşti prin a-ţi dezveli public obsesiile, slăbiciunile, petele şi ridurile caracterului, răzbunarea fiind singura ta preocupare. Linia de demarcaţie dintre normalitate şi patologic fiind străvezie, atenţie cum păşeşti… mare atenţie…

Atenţie pentru că :

” Nebunul se înspăimântă doar atunci când vede lucind fulgerul şi când aude tunetul furtunii, dar omul înţelept se teme de Domnul în fiecare zi şi în fiecare ceas. Căci Ziditorul fulgerului şi furtunii este mult mai înfricoşat decât fulgerul şi furtuna înseşi şi, mai ales, el este pururea cu tine. De aceea nu este destul să te temi de Domnul numai din când în când, ci trebuie să te temi de Domnul cu fiecare răsuflare. ”   ( Sf Nicolae Velimirovici )

şi, atenţie şi pentru că… :

obsesie

s. f.

1. imagine, idee care urmăreşte pe cineva neîntrerupt; preocupare chinuitoare.

2. tulburare psihică provocată de o idee fixă. (fr. obsession)

OBSESIE

obsesii, s.f. Tulburare a voinţei care se manifestă prin idei fixe, prin dorinţa irezistibilă de a face un act determinat, bolnavul fiind conştient de caracterul anormal al acţiunilor sale.
◊ Imagine sau idee inadecvată care revine neîncetat în câmpul conştiinţei, stăruitor şi anormal; preocupare chinuitoare. [Var.: (înv.) obsesiúne s.f.] – Din fr. obsession.

RANCHIÚNĂ, ranchiune, s.f. Ură ascunsă, duşmănie şi dorinţă de răzbunare; pizmă, pică. – Din fr. rancune.

RĂUTÁTE, (2, 3) răutăţi, s.f. 1. Caracteristică a omului rău, înclinare spre a face rău altora. ♢ Loc. adv. Cu răutate = în mod răutăcios; cu ironie usturătoare, maliţios. 2. (Pop.; mai ales la pl.) Slăbiciune, păcat, defect. 3. (Concr.) Faptă rea. 4. Om rău. [Pr.: -ră-u-] – Rău + suf. -ătate..

VICLENÍE, viclenii, s.f. Însuşirea de a fi viclean; faptă, purtare de om viclean; perfidie, ipocrizie, falsitate, vicleşug. ♦ (Cu sens atenuat) Şiretenie, şmecherie, şiretlic; stratagemă. – Viclean + suf. -ie.

PERFIDÍE, perfidii, s.f. Trăsătură de caracter, faptă, manifestare care denotă răutate, viclenie, necinste, în ciuda aparenţelor (binevoitoare). [Acc. şi: perfídie] – Din fr. perfidie.

PERSUASÍV, -Ă, persuasivi, -e, adj. (Livr.) Care urmăreşte sau are darul să convingă pe cineva să creadă, să gândească sau să facă un anumit lucru. [Pr.: -su-a-] – Din fr. persuasif.

JOSNICÍ//E ~i f. 1) Caracter josnic; lipsă de scrupule. 2) Comportare de om josnic; ticăloşie; mârşăvie; abjecţie; infamie.

SCHIZOFRENÍE, schizofrenii, s.f. Boală mintală cronică caracterizată prin slăbirea şi destrămarea progresivă a funcţiilor psihice şi prin pierderea contactului cu realitatea. – Din fr. schizophrénie.

http://dexonline.ro/

” Cât asculţi de Dumnezeu, atât ascultă şi Dumnezeu de tine.   ” ( Arsenie Boca )

” Păcatul este ca buruiana care poate să crească până şi în cele mai secetoase locuri. ”  ( Sf Nicolae Velimirovici  )

Îndoiala şi deznădejdea sunt viermii ce se nasc din ţesătura necontenită a păcatului.   ( Sf Nicolae Velimirovici )

Sibilla

” Dupa psihanalistul francez Norbert Sillamy – autor al Dictionarului usual de psihologie, obsesia este „o afectiune mentala caracterizata prin aparitia de ganduri, sentimente sau conduite care tind sa se impuna subiectului impotriva vointei lui”.

Intre manie si obsesie nu este o diferenta de natura, ci doar de grad. Se spune ca daca gesturile dureaza mai mult de o ora pe zi, avem de-aface cu o tulburare obsesional-compulsiva. Obsedatii sunt in general oameni care imping pana la absurd caracteristici precum scepticismul si perseverenta; dispun de un amalgam de trasaturi ca meticulozitate, scrupule, indoiala si incapatanare. In cea mai mare parte a cazurilor, acesti oameni stiu ca au un comportament irational, dar nu-l pot impiedica. Rezultatul: le este rusine si se ascund, in loc sa ceara sfatul unui psiholog.

Numarul mare al celor atinsi de tulburari obsesionale compulsive (3%), a condus inevitabil la incercarea depistarii cauzelor care provoaca aceasta tulburare. Medicii nu cunosc inca originea exacta si mecanismele acestei tulburari, totusi se pare ca formele grave ar putea avea origine biologica. S-a demonstrat ca o anumita zona a creierului si unele parti din lobii frontali actioneaza intr-o maniera anormala in cazul obsesiilor compulsive. Sunt si specialisti care vorbesc de o predispozitie genetica, dar aceasta ipoteza a fost insuficient demonstrata, dat fiind faptul ca de multe ori copiii pot prelua comportamentele parintilor prin imitatie.

Desi bine structurata, evolutia acestei tulburari este variabila; in momente nefaste, ocazionate de situatii stresante sau frustrante pot aparea obsesii care determina un anumit grad de invalidare functionala sau profesionala. Alteori, cand tulburarea a debutat in adolescenta, odata cu intrarea in viata adulta, trasaturile psihopatologice se atenueaza, iar indivizii devin tandri, relationabili, nuantati si maleabili. Totodata, nu trebuie omis faptul ca avansarea in varsta aduce o ingrosare, accentuare a trasaturilor si manifestarilor obsesiv compulsive.

Remediile recomandate impotriva acestei tulburari de personalitate sunt in primul rand de natura psihoterapeutica. In acest caz, cea mai preferata de pacienti este terapia nondirectiva, dar poate fi agreata si terapia de grup (mai dificile fiind primele 4 sedinte).

Farmacologia are si ea un cuvant de spus, anumite medicamente avand rezultate bune in cazul acestei tulburari. ”

http://sanatate.ele.ro/

” Omul se roagă de Dumnezeu să-l scape de necazuri şi Dumnezeu se roagă de om să mai lase păcatul. Acum, judecaţi şi voi, cine de cine să asculte mai întâi, Dumnezeu de om sau Omul de Dumnezeu?   ”  ( Arsenie Boca )

Sibilla

citate preluate de pe http://www.citapedia.ro

imagini preluate de pe google şi arhiva

informaţii : http://sanatate.ele.ro