Sânzâiene-Cosânzene-Zâne Drăguşitului… Amuţitul Cucului…

DRAGAICA SAU SANZIANA
Zeita agrara, protectoare a lanurilor inspicate de grau si a femeilor maritate, sinonima cu Sanziana este, in Muntenia, sudul Moldovei si Dobrogea, Dragaica. Aceasta se naste la 9 martie, echinoctiul de primavara in Calendarul iulian, la moartea Babei Dochia, creste si se maturizeaza miraculos pana la 24 iunie, ziua solstitiului de vara in Calendarul gregorian, cand infloreste planta ce-i poarta numele, sanziana sau dragaica, si este invocata de fecioare la varsta casatoriei si de neveste cu copii in brate in timpul dansului ei nuptial, Jocul Dragaicei. In obiceiurile, credintele si folclorul romanesc Dragaica pastreaza amintirea Marii Zeite neolitice, divinitate lunara, echinoctiala si agrara, identificata cu Diana si Iuno in Panteonul roman si cu Hera si Artemis in Panteonul grec. Dragaica sau Sanziana, numita in diferite zone etnografice Dardaica, Imparateasa, Stapana Surorilor, Regina Holdelor, Mireasa, ar umbla pe Pamant sau ar pluti prin aer in ziua solstitiului de vara si s-ar desfata, cantand si dansand, impreuna cu alaiul sau nuptial format din zane fecioare si fete frumoase, peste campuri si paduri. In cetele de Dragaica din sudul Munteniei, fata care joaca rolul zeitei este imbracata ca o mireasa, cu rochie alba si cu cununa impletita din flori de sanziene (dragaica) pe cap, insemn al cununiei. In timpul ceremoniei nuptiale zeita baga bob spicului de grau si miros plantelor de leac, vindeca bolile si suferintele oamenilor, in special bolile copiilor, apara holdele de grindina, furtuni si vijelie, urseste fetele de maritat etc. Dar, cand i se nesocoteste ziua, ea starneste vartejuri si vijelii, aduce grindina, ia oamenii pe sus si ii imbolnaveste, lasa florile fara leac si miros. Dupa Dansul Dragaicei din ziua cand si Soarele joaca pe cer la amiaza, apar primele semne ca vara se intoarce spre iarna: incepe sa scada lungimea zilelor si sa sporeasca noptile, se usuca radacina graului paralel cu coacerea bobului in spic, rasare pe cer constelatia Gainusei (Closa cu Pui), florile isi pierd din miros si din puterea tamaduitoare de boala, cucul inceteaza sa mai cante, apar lcuricii in paduri, se intoarce frunza pe ulm, plop si tei etc. Manifestarile cultice de altadata, de cinstire a zeitei agrare, au devenit ocazii de intalnire si cunoastere a tinerilor in vederea casatoriei si, apoi, vestite targuri, balciuri si iarmaroace de Dragaica, Sanziene si de Fete. Zeita agrara la varsta fecunditatii si maternitatii a fost atestata cu numele de Dragaica in Muntenia, Dobrogea, sudul si centrul Moldovei si cu numele de Sanziana in Oltenia, Banat, Transilvania, Maramures, Bucovina.

TARGURILE DRAGAICEI
Targurile, balciurile si iarmaroacele de Dragaica erau prilejuri nimerite pentru negot, petreceri si distractii organizate in a doua jumatate a lunii iunie, in perioada solstitiului de vara, cand se celebra Dragaica, zeita agrara, protectoare a holdelor semanate si a femeilor maritate. Din manifestarile cultice campenesti la care participau locuitorii din aceeasi zona geografica, zilele Dragaicei sau Sanzienele au devenit, de-a lungul timpului, renumite targuri, balciuri si iarmaroace. Numele lor amintesc evolutia istorica a scopului intrunirilor: praznuirea divinitatii agrare (Dragaica, Sanziana), ocazii de intalnire si cunoastere a tinerilor in vederea casatoriei (Targul de Fete de pe Gaina) si de vanzare a unor produse (Targul Cireselor din Blaj, Targul Cepselor din Lapus). Spre deosebire de nedeile sau santiliile carpatice care erau dedicate in luna iulie unui zeu solar si pastoral targurile Dragaicei erau dedicate in luna iunie Marii Zeite neolitice, lunara si agrara. Cele mai vestite targuri de Dragaica sau de Sanziene se tineau la Buzau, Focsani, Buda (jud. Vrancea), Ipatesti (jud. Olt), Pitesti, Campulung Muscel, Carbunesti (jud. Gorj), Brosteni (jud. Mehedinti), Giurgeni (jud. Ialomita), Colentina (jud. Ilfov), Blaj, Asuajul de sus (Maramures), Muntele Gaina (Apuseni) si altele.

http://www.observatorul.com/

NOAPTEA DE SANZIENE – MIRELA TRAISTARU- BODY PAINTING :

Noaptea Sanzienelor,

Intre cer si pamant…

Iubite de Luna si vant,

Plutesc peste plaiuri…

Alaiuri de zane cantand.

Cunune-mpletesc…

…din razele Lunii,

Din florile-alese

Proaspat culese…

Din roua de seara…

Cunune-mpletite.

Soarele si Luna…de-or purta cununa…

Fi-vor numai Una

Apoi…, in padurea batrana…

Zane la fantana

Aseaza pe ape,

Iubiri arzatoare, din raze de floare.

In noaptea minunata…

Se-arata atunci…

.odata…

Din dragoste-ntrupat,

Stejarul fermecat…

Razele Lunii,

I-au despletit cununa,

Si zanele-i teasa

Din lumina-aleasa.

La radacina lui te-astept,

Zburator purtat de vise.

In miez de noapte un sarut,

Pe buze iti voi pune.

In brate sa ma tii…

In ochii-ti sa ma pierd…

…pana-n zori de zi…

Si zane sa ne cante,

Pe aripi sa ne poarte,

De mana sa ne tinem,

Iubind in miez de noapte,

In noaptea fermecata.

Sanzienele – sarbatoarea zanelor bune

Praznicului Nasterii Sfantului Ioan i se suprapune o sarbatoare campeneasca, consacrata zanelor bune, cunoscuta in popor sub numele de Sanzienele sau Dragaica. Desi sunt asociate sarbatorii crestine a Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul si a Aducerii Moastelor Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, Sanzienele isi au originea intr-un stravechi cult solar. Denumirea este preluata probabil, de la Sancta Diana, zeita silvestra.
In credinta populara, Sanzienele erau considerate femei frumoase, niste adevarate preotese ale soarelui, divinitati nocturne ascunse prin padurile intunecate, neumblate de om. Nu este exclus ca in vremuri indepartate populatia din munti sa se fi intalnit la momentele solstitiale (Sanzienele) sau echinoctiale pentru a savarsi ritualuri inchinate Soarelui, zeul suprem datator de lumina, caldura si hrana. Megalitii din Muntii Calimani, pe care s-au descoperit insemne solare (rozete, soarele antropomorfizat), pot fi marturii in acest sens. Muntii Calimani sunt, de altfel, locul unde se desfasurau unele sarbatori de vara din care au derivat, mai apoi, nedeile locale.
Conform traditiei, Sanzienele plutesc in aer sau umbla pe pamant in noaptea de 23 spre 24 iunie, canta si danseaza, impart rod holdelor, umplu de fecunditate femeile casatorite, inmultesc animalele si pasarile, umplu de leac si miros florile si tamaduiesc bolile si suferintele oamenilor.Spre deosebire de Rusalii, care sunt reprezentari fantastice aducatoare de rele, Sanzienele sunt zane bune. Dar ele pot deveni si forte daunatoare, lovindu-i pe cei pacatosi cu “lantul Sanzienelor”, pot starni din senin si vijelii, pot aduce grindina, lasand campul fara de rod si florile fara de leac.
In ajunul sau in ziua de Sanziene se intalneau practici si obiceiuri de divinatie, de aflare a ursitei si a norocului in gospodarie. In dimineata de Sanziene, spre exemplu, inainte de rasaritul soarelui, oamenii strangeau buchete de Sanziene pe care le impleteau in coronite si le aruncau pe acoperisul caselor. Se considera ca omul va trai mult in cazul in care coronita ramanea pe casa sau, dimpotriva, ca va muri repede, atunci cand coronita aluneca spre marginea acoperisului sau cadea de pe acoperis.Fetele strangeau flori de Sanziene pentru a le pune sub perna, in noaptea care premergea sarbatoarea, in credinta ca in acest fel isi vor visa ursitul. Gospodarii incercau sa afle care le va fi norocul la animale, tot cu ajutorul florilor de Sanziene, in seara din ajunul sarbatorii agatau cununi de Sanziene la coltul casei orientat catre rasarit si daca, a doua zi, in coronite erau prinse par sau pene de la pasari considerau ca anul va fi bun mai ales pentru acestea.Sarbatoarea Sanzienelor, este considerata miezul verii si in toate zonele tarii se pastreaza traditiile legate de pregatirile pentru strangerea recoltelor; de un respect deosebit s-a bucurat ritualul care se desfasura la holda de grau (Dragaica); bobul de grau, este dupa traditie, purtatorul chipului lui Iisus.

Tot acum se faceau previziuni meteorologice: in functie de momentul in care rasarea Constelatia Gainusei, se determina perioada prielnica pentru semanatul graului de toamna. In unele sate din sud-vestul Bucovinei putea fi intalnit, cu ani in urma, obiceiul “boului instrutat”. In cadrul ceremonialului, masca taurina murea si renastea simbolic la acest inceput de timp calendaristic.Pentru pomenirea mortilor se fac pomeni imbelsugate si se pun flori mirositoare pe morminte.In Bucovina, serbarea de Sanziene sau Dragaicele este denumita in limbaj popular si Amutitul Cucului. Interesant de stiut – cucul canta doar trei luni pe an, de la echinoctiul de primavara (care coincide cu sarbatoarea religioasa Buna-Vestire, sau Blagovestenie), pana la solstitiul de vara, la Sanzaiene (sarbatoarea Sfantului Ioan Botezatorul – 24 iunie). Cand cucul inceteaza sa cante inainte de Sanzaiene inseamna ca vara va fi secetoasa. Tot de Sanziene se organizau iarmaroace, cel mai vestit fiind cel de la Suceava.
Se poate spune ca sarbatoarea crestina a Nasterii Sfantului Ioan Botezatorul pare a fi fost instituita si spre a inlocui aceste sarbatori pagane, cu caracter agricol sau naturist, din perioada solstitiului de vara (22-23 iunie).
de Cornel Enache
Cronica Romana

Anotimpul Ielelor culmineaza cu sarbatoarea numita în calendarul popular Dragaica ori Sânziene.

Numele sarbatorii a dat în acest caz unul din numele Zânelor. Sunt numite Dragaice ori Sânziene acele Zâne care îsi fac simtita prezenta în acest moment calendaristic de trecere al solstitiului de vara, în ziua cea mai lunga si cu cel mai mult soare a întregului an. Toate caracteristicile sezonului sunt acum amplificate: caldura si lumina solara, vânturile puternice care valorizeaza mitologic vazduhul, rodnicia pamântului, turmelor, chiar si a oamenilor. Acum este perioada casatoriilor, a târgurilor de fete. Caldura care patrunde atmosfera si face ca la amiaza oamenii sa zareasca Zânele în aerul tremurând este asociata si fulgerelor, incendiilor care distrug recoltele; se crede ca acum „arde piatra în apa”.

Marcând mijlocul sezonului cald, întruchipând toate valorile verii, sarbatoarea are un pronuntat caracter agrar. La fel, Sânzienele si Dragaicele, care desi întrunesc caracteristicile generale ale Zânelor, exceleaza însa în domeniul legat de fertilitate si fecunditate. Sunt prezentate ca „fiinte vii care au puterea de a face buruienile sa fie de leac”; „fiinte ceresti care dau roada semintelor”, Zâne care „ard semanaturile” dar pot si sa „le fereasca de foc”.

………………………………………………………………………………………………….

Se practica, pentru îndepartarea Zânelor, obiceiul numit „goana Dragaicelor”. Ceata fetelor, constituita în secret, sub juramânt, asemeni Calusarilor, se întrunea pe câmp în zorii zilei de vineri. Fetele culegeau flori din care împleteau cununi si cingatori, resturile fiind aruncate pe apa. Revenite acasa, suratele agatau pe un pom din fata casei cingatoarea sau cununa pe care le stropeau, sa nu se ofileasca. Sâmbata noaptea, dupa miezul noptii, dupa cântatul cocosilor, mergeau din nou (însotite silentios de un parinte) pe câmp, „pe muteste” – fara sa vorbeasca. Ajunse la locul stabilit, se salutau „Buna dimineata surata! Buna dimineata fete curate!” iar cea mai mare anunta începerea goanei Dragaicelor:

„Gonim lucrurile necurate
Sa ne ramâna vetrele curate
Ca roadele din cer picate„.

Fetele se împodobeau cu florile pregatite anterior, cântau, râdeau zgomotos, alergau, faceau o hora dezlantuita. Se deplasau astfel din movila în movila, în jurul satului, aruncând florile culese. Reîntoarse în sat se ospatau la casa uneia dintre ele.

…………………………………………………………………………………………………….

Dimitrie Cantemir descrie costumarea rituala a unei Dragaice. Suratele îi puneau cununa de spice pe crestet iar în mâini cheile hambarelor; o împodobeau cu o multime de naframe care apoi fluturau în bataia vântului dând iluzia ca fata ar zbura.

Cinstea de a fi aleasa Dragaica era dorita de toate fetele din sat desi „regina holdelor” urma apoi sa respecte interdictia casatoriei pentru urmatorii trei ani. Identificarea cu stapâna Zânelor recoltelor impunea puritatea virginala care caracteriza Zânele însele. Puritatea sexuala apare si în ceremonialurile realizate de Calusari, legati si ei de patronajul Zânelor. Interesant este si faptul ca Dragaica apare purtând cheile hambarelor, simbol al închiderii si deschiderii fortelor germinative ale pamântului care permit realizarea recoltelor de grâu.

Adesea, Dragaica are un mire numit Dragan – care poarta o sabie de lemn, interpretat uneori de o fata îmbracata baieteste, în unele sate toata ceata Dragaicelor se costumeaza cu haine de baieti, purtând sabii, desfasurând dansul sub forma unui duel. Tema travestiului si a luptei cu sabii sau bâte apare si în scenariul calusarilor, întarind înca o data ideea ca ceremonialurile Dragaicelor constituie replica feminina la ceremonialurile calusarilor.

Ceremonialurile sarbatorii de Dragaica sau Sânziene începeau la amiaza, în lumina putenica a soarelui, moment preferat de aparitiile feminine ale verii. Se credea ca deschiderea manifestarilor apartinea Zânelor care în zori

„Mânecat-au mânecat
Fetele Soimanului
Câmpu sa cerce grâne de bune
Si ovesele dese
Sacarile-nflorite
Si otavi de otavite..”

Fetele mergeau în alai – mers dansat printre ogoare dupa care reveneau în sat si jucau pe ulite precum si în curtile unde erau poftite. Dansau hore rotite de trei ori. Executau sarituri si cântau, versurile cântecelor lor îndemnând fetele sa sara pentru a se stimula cresterea grânelor. Acest aspect este analog salturilor efectuate de Calusari în aceleasi scopuri. Dupa joc erau cinstite de gospodari cu bani, bautura, miere.

http://www.gebeleizis.org/

Şi alte practici erau întâlnite în această zi a Sânzienelor, precum aprinderea unei torţe de către flăcăi, torţă numită „făclia de Sânziene“, care, alături de alte caracteristici specifice Sânzienelor, „ne îndreptăţesc să considerăm această sărbătoare drept una a Soarelui. Nu întâmplător, se spune că astrul zilei se află acum la «o mare răscruce», în dimineaţa Sânzienelor, soarele spălându-şi faţa, jucându-se pentru câteva clipe şi apoi odihnindu-se“.

n această zi, sunt întâlnite diverse obiceiuri, dar cele mai importante sunt cele dedicate dragostei. „Du-te, lună, vino, soare/ că tragem la-nsurătoare, Cununile neursite/ zac sub hornuri azvârlite, Hai, frumoaselor, ce staţi,/ zâne să nu rămâneţi! Că venim după peţit,/ până nu v-aţi răzgândit!“, strigă băieţii satului în seara de Sânziene, la porţile fetelor nemăritate.

Sărbătoarea Sânzienelor este, în tradiţia populară, un prilej de a sărbători soarele şi muncile agricole specifice verii, care începe chiar în această zi. În multe zone din ţară, se aprind focuri pe dealuri în noaptea luminată. Flăcăii se strâng seara în jurul rugurilor aprinse, învârtesc făcliile şi strigă: „Du-te soare, vino lună,/ Sânzienele îmbună, Să le crească floarea-floare,/ galbenă, mirositoare, Fetele să o adune, să le aşeze în cunune, Să le prinda-n pălărie,/ struţuri pentru cununie, Boabele să le răstească,/ până-n toamnă să nuntească“!.

Tot flăcăii, spre dimineaţă, umblă prin sat şi aruncă cununiţe de sânziene pe la casele unde stau fetele de măritat: „Du-te lună, vino soare,/ Că tragem la-nsurătoare,/ Cununile neursite,/ Zac sub hornuri azvârlite,/ Hai frumoaselor ce staţi,/ Zâne vreţi să rămâneţi,/ Că venim după peţit,/ Până nu v-aţi răzgândit.“ O altă strigare pe care o mai foloseau băieţii, dar prin preajma caselor unde locuiau fetele care nu prea erau pe placul lor era: „Toate slutele-s grăbite,/Toate vor să se mărite,/Cu-alde unii dintre noi,/ Feciori mândri, vai de noi,/ Că la nuntă ştim hori,/La praznice ştim prânzi,/ Şi la dragoşti şi mai şi…“

http://www.ziarullumina.ro/

Sânzâiene-Cosânzene…

Zâne Drăguşitului,

Amuţitul Cucului,

Descântec Pământului,

Aflarea Ursitului…

Sibilla

informaţii preluate de pe sursele precizate

imagini preluate de pe google.ro

Noaptea Sânzienelor – youtube