Ziua Mondială a Refugiaţilor !

Ziua Mondială a Refugiatului a început să fie sărbătorită în fiecare an pe 20 iunie, odată cu adoptarea de către Adunarea Generală a Naţiunilor Unite a Rezoluţiei 55/76, din 4 decembrie 2000.

Tema Zilei Mondiale a Refugiatului în acest an este “Oameni şi probleme reale”. Scopul este reflectarea realitaţii în care trăiesc milioane de persoane dezrădăcinate, aşteptând o soluţie şi ducând lipsa unor elemente esenţiale vieţii: apă potabilă, mâncare, condiţii sanitare, adăpost, îngrijiri medicale şi protecţie împotriva violenţei şi a abuzurilor.

Cu această ocazie, Oficiul Român pentru Imigrări, alături de Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi (UNHCR) organizează evenimente ce marchează Ziua Mondială a Refugiatului….

………………………………………………………………………………………………..

Sursa :

http://www.amosnews.ro/

Ce face ONU ca să NU mai fie ” nevoie ” de organizarea unor astfel de evenimente, să NU mai existe refugiaţi… ? Prea puţine, cam timide demersuri…

Organizaţii, asociaţii, guverne şi state… neputincioase deseori în faţa valurilor de refugiaţi… Ce e mai dureros, mai trist, e că viaţa dinainte, deseori , morţii, visele, nimeni şi nimic nu le mai poate da înapoi… Familii dezrădăcinate, traume, răni, dureri, lacrimi… uneori speranţe, alteori, poate nimic… Continuă însă să se fabrice arme,  să se propăvăduiască ” eradicarea ” terorismului în numele căruia se răspunde cu forţă la forţă… şi banii curg în conturi şi-n buzunarele unor tartori, ghemoni şi interesele primează, nu viaţa, nu Omul, cum ar trebui…

Doamne, fii TU şi cu ei, Refugiaţii, alină-le suferinţe….

Codeus, spune la rându-i :

” Am vrut sa pun o poza semnificativa pt acest post, nu am reusit. Sibilla ne aduce aminte intotdeauna de zilele astea. si m-am gandit si eu la razboaiele duse de unii, atunci cand glasul ratiunii tace si vorbesc armele, mult prea des. pe langa victimele care participa voit la conflicte exista cele mai nevinovate victime ale jocului celor mari de-a razboiul, copii. nu cunosc intotdeauna ce motivatii au ce-i mari de a porni un conflict, economice, in numele unei asa zise libertati a individului. pt mine calea conflictului armat nu e de acceptat sub nici o forma. dar stati o clipa doar si ganditi-va la cei mici, cei pt care copilaria frumoasa se rupe abrupt si e populata de monstruozitatile celor mari, de suferinte psihice si foarte adesea fizice. pe mine ma oripileaza asemenea imagini. e ca si cum ai manji un fond alb perfect cu niste vopsea rosie. in design merge dar sa majesti copilaria inocenta a unor copii, sa-i marchezi pt toata viata cu niste imagini de razboi, sa-i faci sa sufera sau sa ramana cu sechele pe viata atat psihice cat si fizice este un act criminal pt care Istoria si  Cel de Sus te vor judeca indiferent cine esti. Lumea ca o scena nu am spus-o eu dar asa e si o spun si eu jucam intr-o piesa tragica cu accente macabre. inainte de a semna inceputul unui razboi si inainte de a va inflama suflete degraba dornici de razboi stati o clipa si va ganditi la acesti copii… ”

codeus

VISCOLUL VOCILOR

de Viorica Nania

Am deschis fereastra spre departare
Si am auzit viscolul de voci –
Darima peste lumi absente
Si zile moarte ingropate
In sicriul unui nevazator
Cineva furase din biblioteca raiului
Testamentul unui poet
Tocmai cind se ruga:
Lasa Doamne pentru toate fiintele
Fructe nepoluate de frica…
Si tarmuri…
Unde pacea
nu sta sprijinita
In cirje de fum.

De fapt, de ce se foloseşte mereu “pământul” în critici  dacă nu se ţine cont de “om”? Dar şi dacă acceptăm locul unde trăim doar ca motiv pentru schimbarea cu întrebuinţarea sa (ca şi când transformăm pământul arabil de pe o proprietate rurală într-un teren urban prevăzut pentru construcţii), îi controlăm valoarea, creşterea ameţitoare a acesteia, care este atunci diferenţa dintre o asemenea “loialitate” faţă de loc şi amestecul străin?   ( Duşan Baiski )

…….   …….   …….

Sibilla

informaţii preluate de pe http://www.amosnews.ro/

imagini preluate de pe google.ro