O Stea pentru… doi…

O Stea pentru… doi…

RASARIT_acasa

*******

” Dragostea e închinăciunea pe care îngerii o fac stelelor ! ”   ( Victor Hugo )

” Inimile îndrăgostite sunt oglinda cerului înstelat. Pasiunile sunt reflexul stelelor . ”   ( Victor Hugo )

” Iubirea mişcă Soarele şi celelalte stele. ”   ( Dante Alighieri )

” Fericirea se manifestă prin abundenţă, splendoare şi frumuseţe. În manifestarea Universului nu se află nici sărăcie, nici zgârcenie ; nimic nu este cuprins numai în cercul nevoilor. Iată cum curg izvoarele luminii din milioane de stele pe cer. Abundenţa culorilor, căldurii şi a vieţii izvorăşte din ele ; aceasta-i splendoarea fericirii ! ”   ( Rabindranath Tagore )

ANDRE RIEU – The godfather/Stranger in paradise :

” Să ne iubim adânc şi despre sărutări şi mângâieri să nu vorbească cel  ce nu îndrăzneşte să numere stelele… ”   ( Torquato Tasso )

*******

O Stea pentru …. doi…

– Te iubesc, mă… mi-eşti dragă, tu, pricepi ?

– Ba eu mai mult ! Şi, ştiu că simţi, să nu începi…

– Ba amândoi şi, dincolo de timp, tu ştii deja…

– Păi dară, ştii că ştiu şi e atât de viu, aivea : Da !

…………………………………………………………………..

mă măscăreşti ades cu flori de tei, cu ploi de maci,

eu, mă alint cu tunete adeseori, iar tu, mă taci…

te fulger zâmbet mie, mă dezlănţui ţie iz de rouă,

tu, mă cuprinzi sărut Lumină, cu mâinile-amândouă…

ne rostuim din frângeri aripi spre Senin şi,  purpurii,

eu mă cobor în naltu-ţi, tu, mă înalţi adânc şi mă susţii,

ne ridicăm spre pretutindeni şi mereu, Miracol, cedru,

iubirea noastră-i mai presus de noi, eu Ciuta şi tu, Cerbul…

Sibilla

imagine – Maramureş

citate preluate de pe http://www.citapedia.ro

Andre Rieu – youtube

Anunțuri

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Sibilla poesii și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la O Stea pentru… doi…

  1. Pastel zice:

    O stea pentru … doi…

    Si nu numai!
    Mai multe stele, mai multi de doi,
    Alaturi, toti, si noi.
    pastel

    Apreciază

  2. Sunt prin preajma Nico! mai scrie-mi despre tine!

    Apreciază

  3. Sibilla zice:

    @Pastel,
    Îhîm 🙂

    respecte,
    Sibilla

    @George Şerban,
    Da !

    calde zâmbete şi-mbrăţişări, prieten drag,
    Sibilla

    Apreciază

  4. loredana zice:

    Un clip frumos despre iubire…
    Cu respect,Loredana

    Apreciază

  5. Pastel zice:

    VISCOLUL VOCILOR

    de Viorica Nania

    Am deschis fereastra spre departare
    Si am auzit viscolul de voci –
    Darima peste lumi absente
    Si zile moarte ingropate
    In sicriul unui nevazator
    Cineva furase din biblioteca raiului
    Testamentul unui poet
    Tocmai cind se ruga:
    Lasa Doamne pentru toate fiintele
    Fructe nepoluate de frica…
    Si tarmuri…
    Unde pacea
    nu sta sprijinita
    In cirje de fum.

    TAINUL MEU

    de Tudor Arghezi

    Citeti necunoscuti, din doua capatiie
    De tara, -mi scriti ca scrisul meu mingiie.
    Durerile de viata sint pentru voi alean,
    Oltean si moldovean,
    Ca tineri si batrinii gasiti in ele soapte
    Din departari de ziua si de noapte.
    Isusii mei sint soapte de ISUS.
    Nu-s numai ale mele, ca vin cumva de sus.

    Nu vreau rasplata alta, cuvintele-mi ajung,
    Ca ranile din suflet cu soapta vi le ung.
    E untdelemnul candelelor sfinte
    Si-s mingiiat de-asemeni, ca frate si parinte.
    Poporul va purcede cu frica de pierzare,
    In inima si-n mina cu-o stea: O LUMINARE.

    Plugarule-al tarinii, pe-ntinsul tau pamint,
    Cuvintul ti-este sfint:
    Te recunosc din gloata. Scriptura veche zice
    Ca-n umbra lui, cu DOMNUL, zmulgeai, de foame, spice.

    Treaz Cuvintul

    Mai scutur mintea si-mi storc trecutul
    Limpede e gindul, treaz cuvintul.
    Doare chemarea lui cea aspra, dura,
    Schimba pacea clipelor fara masura.
    Lacrima in stropi de roua dimineata,
    Uda simbure, viitor rod in viata.
    pastel

    Rasfoiesc carti si foi
    Mai vechi, mai noi
    La intilnirea dintre Cuvinte
    E loc de bine pentru minte.

    Domnul cu Dv. si cu amicii virtuali ce va insotesc pe poteca din SALCIMI.
    pastel

    Apreciază

  6. Sibilla zice:

    @LOREDANA,
    Mulţumesc ! 🙂
    Ţie, cu mult drag :

    respecte,
    Sibilla

    @Pastel,

    Cu preţuire şi respect :

    Am iubit…

    Am iubit de când mă ştiu
    Cerul verii, străveziu,
    Despletitele răchite,
    Curcubeiele pe stânci
    Ori pădurile adânci
    Sub ger alb încremenite.
    Mi-a fost drag pe bărăgane
    Să văd fetele morgane
    Ori pe crestele din munte
    Joc de trăsnete rotunde,
    Scurgerea cocorilor,
    Pacea înălţimilor,
    Semeţia pinilor
    Plini de scama norilor.

    Am iubit iubirea pură,
    Floare roşie pe gură
    Şi în inimă arsură,
    În priviri zăpezi candide
    Şi-n piept voci necontenite.

    M-a înfiorat ades
    Tot ce gândurile ţes:
    Pe al filelor polei
    Dansuri repezi, legănate,
    De pe arcuri înstrunate,
    Săgetarea de idei…

    Toată-această măreţie
    Ne-a fost dată din vecie…
    ( Labiş )

    Repetabila povară

    Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
    Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
    Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
    Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

    Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
    De atâţia copii şi de-atât nenoroc
    Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
    Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

    Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
    Care ştiu dureros ce e suta de lei.
    De sunt tineri sau nu, după actele lor,
    Nu contează deloc, ei albiră de dor
    Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
    Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

    Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
    Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
    Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
    Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
    Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
    Dacă nu au murit trişti în casele lor…
    Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
    Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

    Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
    Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
    Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
    Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

    Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
    Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
    Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
    Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

    Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
    Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
    Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
    Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
    Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
    Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

    Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
    Cine are părinţi are încă trecut.
    Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
    Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
    Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
    Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
    Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
    Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
    Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
    Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
    Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
    Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
    Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
    Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga…

    Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
    Pe conştiinţă povara acestui apus
    Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
    Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
    Iar când vom începe şi noi a simţi
    Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
    Şi abia într-un trist şi departe târziu,
    Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
    Vom pricepe de ce fiii uită curând,
    Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
    Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
    Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
    Deşi lumea în care părinţi am ajuns
    De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.
    ( Adrian Păunescu )

    numai bine, un zâmbet şi-un gând aripă spre Senin,
    Sibilla

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s