Ia mai du-te şi te spală, băi, ” clasă politică ” !

Grigore Lese – Cand imi vine dor de duca :

Ce e mai grav, să fii prost sau, să faci pe prostul până când … cine ştie…. ? Se spune că : ” să faci pe prostul la momentul potrivit e cea mai mare înţelepciune ” ( Cicero ), să faci pe deşteptul că tot e plină lumea de deştepţi şi-atât  şi,…  să-ţi şi iese,  ce-o fi… ? Să stăpâneşti arta de-a face pe prostul să disimulezi, să fii convins de faptul că te ridici deasupra multora şi să convingi, altă poveste şi… poate că-n toate există un rost anume, poate că totuşi există mai ales Ceva, dincolo de tot şi toate şi, deasupra de praful de nouri… Să fii TU însuţi, asumându-ţi riscul de-a fii pus de vrei de nu vrei în situaţii de-a da nasul şi cu proştii şi cu deştepţii şi cu disimularea şi cu manipularea şi cu, numai Doamne, Doamne mai ştie cu ce, cu cine, cu câte… sunt încercări, provocări, teatru, meschinării servite sau servile…. sau… ?

Una peste alta, ne confruntăm uneori, alţii deseori, alţii niciodată, cu… dorul de ducă : ” şi-aşa-mi vine câte-un gând, să plec pe păduri cântând ”… Şi ce ne ţine totuşi în picioare şi ce ridică sufletele îngenunchiate să constate  că ” e păcat să te târăşti dacă poţi să mergi ”… ce ne face să ne scuturăm de sentimentele renunţării, să renunţăm la renunţare, să nădăjduim , să sperăm, să ne înfruntăm… e o Cheie, să te poţi înfrunta pe tine mai întâi şi mai apoi pe ceilalţi, nu-i aşa ? Poate că :

”Infrant nu esti atunci când sangeri,
nici ochii când în lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis. ”….

Făpturica sibilină zice aşa : laudele pe nimeni nu ridică de sunt aduse de dragul de-a atrage atenţia asupra ce de fapt… nu e… la fel , suduielile nu coboară pe nimeni când sunt revărsate doar de dragul de-a epata în ceea ce nu e dar, ar vrea să fie ceea ce nu e… e, aşa-i că e cum e şi ceea ce e şi ceea ce nu e ? D-aia şi proştii şi deştepţii de umplu lumea sfârşesc prin a se sfâşia … cum altfel decât, între ei şi nimeni nu căştigă nimic din astea…

Mi-s tare, tare dragi mie legendele, pildele, baladele, elegiile… una din ele, îmi ţine sufletului de cald şi, reuşeşte mereu să mă zâmbească zâmbet… :

Baladă

Ramas bun, de-acum, fratan de cruce.
Vei porni spre tara ta de lut.
Eu prin sabiile zarii mă voi duce,
Vanturi mari să-mi iasa la rascruce,
să-mi dea apa lor amara de baut.

Daca intr-o zi o să se vada
vultur de argint pe cer lucind,
scoate-ti straiul tau de nun din lada,
pune-ti zarile la coapsa ca o spada
si să vii la nunta-mi de zapada,
în dumineca mea alba de argint.

Pajuri negre insa de-or să sboare,
să-ntelegi ca ochii mi-au furat
să mi-i duca-n stele rotitoare,
si ca fruntea mea, rapita-n ghiare,
peste varfuri de paduri tot mai rasare,
ca un ciob de luna-nsangerat.

( Radu Gyr )

Şi, ca să nu mă dezic de mine, că mi se duse buhul de turbo-zbuciumată-sibilină, iar eu nu contrazic pe nima-n lume când e vorba de… ” Ciute ”, celor ce se-ncumetă să pătrundă şi să doinească deasupra colbului, celor pentru care încrâncenarea vie din piatră fi-va mereu aripă, celor ce admit cu bună credinţă că : ” adevărul e stăpânul nostru, nu noi stăpânim adevărul ” ( Eminescu ) şi, aşa cum atât de limpede şi binevenit ne-a dăruit colegul şi prietenul nostru Apocryphus ( fain Om ) cu :

”Cu greu îmi vine să aştern,
Un adevăr ce nu-l suport,
Ca tocmai tu să fii cel mort
Şi Caţavencu cel etern…”

vă dărui la rându-mi, aşa cum  pe mine m-aş dărui… spre cugetare… :

TEMELIA

Atâta muncă fără preget!
Încet-încet, de-atâţia ani,
De jos, din temelia stâncii,
casmaua smulge bolovani,
Şi macaraua suie-n muche,
şi dalta-n feluri îi ciopleşte,
La rând ciocanul îi aşează,
frumos mistria-i rostuieşte;
Şi — lucru vrednic de mirare
din răsărit până-n apus! —
Un grandios castel, d-asupra,
spre nori se-nalţă şi tot creşte:
Pe cât jos se scobeşte stânca,
pe-atât se-mpodobeşte sus…
…Mai trebuie frontonul splendid,
alegoria triumfală,
Şi-i opera desăvârşită —
e gat-a unui secol fală!…
Un ultim bloc enorm, acuma,
trosnind, e smuls din grop-adâncă
Şi ridicat din greu pe scripet…
Dar blocul ultim nu-i sus încă,
Şi, din afund, din măruntaie,
răcneşte stânca: „Nu mai pot”
„Proptele iute! Merg de râpă!
mă surp cu fala-vă cu tot!”
Morala

Ades, visând prea vesel,
ai deşteptare tristă…
„Să nu te rezemi, Doamne,
decât pe ce rezistă!”
(Convorbiri Critice, anul I, nr. 14-77, din Iulie-Septembrie 1907)

Sursa :

http://art-zone.ro/

Băi ” clasă politică ” mioritică… arhitectonica mămicuţei ei de paranghelie pe trupul ţărişoarei şi Doar cu gândul la ciolan şi… atât… iar fusăşi şi prinsă şi la vedere cu brăcinarii-n vine…. Prostituţie a politichiei şi pretenţii de politicieni şi-atât de mulţi din ei, Doamnieeee … şi-atât de puţine-s florile de colţ şi rara avis… apăi să ne mai întrebăm de ce nu răsare nimic de unde nu-i… că de unde nu-i nici Doamne, Doamne nu poate face bici din rahatul de-şi zice cu neobrăzare ” clasă politică ”….

Să nu fim ipocriţi şi să ne lepădăm , să ţinem la distanţă ipocrizia de noi… să recunoaştem : nu poţi pune cu sila tichie de mărgăritare pe chelia niciunui bou şi… să ne rădicăm din amorţiri şi adormire începând prin a cugeta des şi profund la… : vânzătorii de iluzii, cumpărătorii de iluzii… la cine suntem, încotro ne-ndreptăm şi spre ce, până când şi cât ă să mai bălăcărim care pe unde pozând cu toţii în ” analişti ” şi cu asta…. cu asta ce ? Nu va lupta nimeni în locul nostru, nimeni…

Eu una nu sunt membru al niciunui partid pentru că… ei bine, niciunul nu mă merită… claro ! Măi dragă bobor, au nu vedeţi că stima de sine, încredere-n forţele noastre, visele, ni le zdruncină aceşti cameleoni de toate coloraturile … ? Se impune să facem ceva, altfel… ne vom merita soarta  şi eu zic că Altul e Destinul nostru, nu acela de miei duşi cu lingurica şi fofilica la sacrificiu… ei păcălici, noi păcăliţi… zic că se poate ŞI altfel, important e să ne dorim suficient de mult şi… ne vom ridica !

Da de ce să nu se ducă pe pustii , ei, neghiobii şi mizerabilii ce nu ne merită ?…

Să ascultăm mai ales tăcerile… tăcerile ce spun atât de multe… şi-apoi să ne-amintim că, dacă ne-am unii, am reuşi… ascult Doine azi, nu că mi-ar ţine de rouă, de hrană, de oază, de … ci, pentru că sunt motivaţii să mă mobilizeze să păstrez frumuseţi nepieritoare, pentru că la fel ca mine şi copilul meu are dreptul la şanse, la legende, la balade, la Eminescu, la vise, la aripi… Nimeni nu ne poate lua Demnitatea, nici măcar ei… cei atât de bine descrişi de el… Caragiale, mai trist de actual ca oricând…

Ia mai du-te şi te … spală, politică mioritică… nu mă meriţi, pe mine român, pui de Dac Liber ! Voi, ” politicienii ” de azi, nu ne meritaţi pe noi, sunteţi atât de… murdari… ” curat murdar ” peisajul şi teatrul ieftin ce-l oferiţi ! Halal politicieni, jalnici !

Sibilla

P.S. mă teleportez la citit, scris, balade… e nedem să mai poposească ” privirea-mi ” sibilină pe chipurile cameleonice, fie că e vorba de zăusul încornorat ori Jioana, ori alţi şi alţii şi… alţii… azi, am scuipat scârbele şi… merg mai departe, merit ! Să rămână ei în balegă, nu noi , căci noi iubim florile de colţ, nu şobolănimea… iartă-mă Zami, Tu, mă ştii !

P.P.S. ” Cineva ” a …”  sinucis ” mass-media cărăşeană… ” succesuri ” şi … previzibil, băi, hăştia… cameleoni dă Caraş… previzibili… laşilor în slujba şi sluş la picioarele unul Laş !