4 Iunie :Ziua Internaţională a Copiilor – victime ale agresiunii…

Ziua Internationala a Copiilor – victime ale agresiunii (se marcheaza din 1983, ca urmare a hotararii Adunarii Generale a ONU, din 19 august 1982, in memoria copiilor omorati in timpul invaziei israeliene in Liban, din 1982).

Să comemorăm victime, aduceri aminte, copii inocenţi răpuşi de gloanţe, crime de război, numărul lor… nu se cunoaşte… Şi-a fost război, pretexte şi scuze şi explicaţii au existat mereu, şi-a fost : Hiroshima, Naghasaki, Vietnam, Gaza, Iraq, Fosta Yugoslavija, Liban,  şi…. Doamne câte… ! Conflictele continuă în multe locuri, războaie vor mai fi…

Se poartă sloganul ” în numele eradicării terorismului ”, invaziile trupelor au ca afiş eradicarea  terorismului,  se spune doar că-n numele democraţiei, în fond avem de-a face cu eradicarea terorismului prin… terorism ! Să mai amintim şi că deseori trupele NATO au folosit gloanţe cu uraniu sărăcit şi victimele , copiii nu au avocaţi, au însă mereu bocancii NATO… pretexte !

Agresiunile din zonele de conflict lasă ” moşteniri ” în urmă : copii ucişi, copii traumatizaţi pe viaţă, copii orfani, copii născuţi cu malformaţii… copii inocenţi cu aripi frânte, ei, devin îngeri, mai marii lumii au mereu scuze la-ndemână şi, pentru ce şi până când decimarea populaţiei şi foloseşte cui… ?…

Rana care doare trupul Srbijei… Kosovo, inima smulsă ! Copii ucişi, copii dispăruţi, copii ucişi şi trafic de organe… mafia albaneză… Dar, Kosovo je Srbija,  Kosovo je srce Srbije !!!

Aduceri aminte :

Declaraţia din 17 februarie 2008 a independenţei Kosovo este o crimă. În ochii noştri se săvârşeşte cea mai mare fărădelege împotriva poporului Serbiei. Comunitatea internaţională în frunte cu administraţia SUA, încălcând toate normele dreptului internaţional, satisface cerinţele teroriştilor albanezi şi împreună cu ei fură de la sârbi o parte a teritoriului lor suveran, pământul sfinţit cu sângele străbunilor ortodocşi. Această declaraţie neruşinată, ce zângăneşte din arme şi muniţii, nu este altceva decât continuarea bombardamentelor NATO. Sute de biserici şi mănăstiri din Kosovo au fost aruncate în aer, pângărite, arse şi devastate. Mii de ucişi, sute de mii de refugiaţi din locul lor de baştină. Şi aceasta nu undeva departe, ci în inima Europei „civilizate”, care s-a lepădat de Hristos şi s-a predat benevol în mâinile păgânilor şi musulmanilor.

În aceste momente întreaga lume ortodoxă susţine Serbia sângerândă. Şi noi, creştinii ortodocşi din Moldova, să ne rugăm Bunului Dumnezeu pentru fraţii noştri sârbi aflaţi azi la ceas de grea cumpănă.

http://www.toaca.md/.

” Veritabile lagăre fără garduri din sârmă ghimpată. Aşa sunt văzute, de sârbi, enclavele în care au fost alungaţi de albanezi. Îşi trimit copiii la şcoală cu frică, supravieţuiesc cu câteva ore de curent pe zi, iar un drum prin zonele controlate de albanezi e o aventură la care puţini se încumetă să pornească. Înaintea proclamării independenţei provinciei, sârbii se tem de ceea ce ar putea să urmeze. Într-una din enclavele din apropierea Pristinei, sârbii întreabă ziariştii ce va urma…. ”

Mile Cărpenişan – jurnalist de război

In 2002 filmul german Es begann mit einer Lüge („It began with a lie”) il acuza pe ministrul Rudolf Scharping ca prin manipulare privind evenimentele de la Racak, a obtinut sprijinul parlamentarilor de a sustine fortele armate din Kosovo. In rapoartele echipei de expertize din partea Uniunii Europene reiese faptul ca victimele erau persoane civile si au fost ucise in locurile unde au fost gasite de observatorii internationali. Din acea echipa facea parte si Helena Ranta…

Dejan Iudici

În inima lui încape toată Serbia. Este mic de stat, dar mare cu duhul, are umeri fragili, dar pe aceşti umeri duce greutatea întregii naţiuni, are degetele subţiri, însă cu aceste degete strânse în semnul Sfintei Treimi, surpă legiuni de demoni, este îmbrăcat în haină subţire de pânză, dar această haină ascunde inima unui neînfricat ostaş. Poporul spune: „Acesta e îngerul nostru, care ne acoperă şi ne apără”.

Rugăciune pentru  Mântuirea Multpătimitorului  popor sârb :

Stăpâne Atotţiitorule, primeşte smerita noastră rugăciune pentru multpătimitul  popor ortodox al Serbiei. Rugămu-Te, Multmilostive, pentru fraţii noştri sârbi care pătimesc acum pentru altarul neamului lor – sfinţita câmpie Kosovo, luată prin jaf de la ei de batjocoritorii femeilor şi fecioarelor, de ucigaşii pruncilor şi de cei ce îi prigonesc pe moştenitorii acestui pământ.

Pomenind toate bunătăţile ce ni le-ai dat nouă şi părinţilor noştri, care, fugind de moartea din mâinile urâtorilor de Dumnezeu, au fost primiţi de fraţii noştri sârbi în patria lor, rugămu-Te pre Tine, Atotbunule, apără-i în această viaţă vremelnică de cei ce se oştesc asupra lor şi în viaţa cea veşnică dăruieşte-le mântuire şi bucurie fără de sfârşit, cu rugăciunile Preacuratei Stăpânei noastre Născătoare de Dumnezeu, cu ale Întâi-stătătorului Serbiei, Sfântului Sfinţitului Părinte Ierarh Sava şi cu ale tuturor sfinţilor slavi şi cu ale tuturor sfinţilor lumii.

Mântuieşte Doamne poporul Tău, că Ţie toate Îţi sunt cu putinţă, şi Ţie, Celui Atotputernic, slavă şi mulţumire Îţi înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh, întru Sfânta Treime Unuia Dumnezeu, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

De la intervenţia NATO/ONU în 1999, Kosovo a devenit capitala crimei în Europa. Comerţul cu carne vie înfloreşte. Provincia a devenit un punct tranzitoriu nepreţuit pentru droguri pe ruta către Europa şi America de Nord. În mod ironic, majoritatea drogurilor vin dintr-un alt stat “eliberat” de către Vest, Afghanistan. Membrii KLA – demobilizată dar nu eliminată complet – sunt strâns implicaţi în crima organizată şi guvern. Poliţia ONU arestează un procent mic din cei implicaţi în activităţi criminale şi îi predau unei justiţii instabile care răspunde la mită şi coerciţie.

Obiectivul albanezilor este să elimine toţi non-albanezii, inclusiv reprezentanţii comunităţii internaţionale, din Kosovo, şi să se unească apoi cu ţara mamă Albania, atingând astfel ţelul de “Albania Mare”. Campania a fost începută cu atacurile lor asupra forţelor de securitate sârbeşti la începutul anilor ‘90, şi au avut succes în transformarea replicii dure a lui Milošević în simpatie pentru cauza lor. Nu a fost niciun genocid aşa cum a susţinut Vestul – cei 100.000 despre care s-a pretins c-au fost îngropaţi în morminte comune s-au dovedit în fapt a fi 2.000, de toate originile etnice, inclusiv cei morţi în luptă în timpul războiului însuşi.

Albanezii din Kosovo ne-au dus de nas- Am subvenţionat şi sprijinit indirect campania lor violentă pentru un Kosovo epurat etnic şi independent. Nu i-am acuzat niciodată că ar săvârşi acte de violenţă la începutul anilor ‘90 şi continuăm să ni-i reprezentăm ca victimele desemnate de astăzi în ciuda evidenţelor asupra contrariului. Atunci când ei îşi obţin independenţa cu ajutorul dolarilor plătiţi de noi ca taxe, alături de cei veniţi de la Bin Laden şi Al-Qaeda, gândiţi-vă numai la mesajul de încurajare pe care acest fapt îl trimite către alte mişcări de independenţă susţinute de terorişti în toată lumea.

Ciudat cum continuăm să ne adâncim singuri groapa!

De Lewis MacKenzie, National Post, 6 aprilie 2004

(Mai.-Gen. Lewis MacKenzie, acum pensionat, a comandat trupele ONU în timpul războiului civil din Bosnia în 1992.)

http://summitnato.wordpress.com/

Avem datoria să NU uităm !

Sibilla

informaţii preluate de pe surse

imagini preluate de pe google.ro

Ceca – Pile – youtube