Minciuni, orgolii, măşti, trădări, ipocrizie… şi, ” cuplul ”.

masti2

Minciuni, orgolii, măşti, trădări, ipocrizie… şi, ”cuplul ”.

MOTTO :

” Minciuna este un bulgăre de zăpadă ce devine cu atât mai mare cu cât este rostogolit mai mult. ”   ( Martin Luther )

În general, noi oamenii, ne dorim siguranţă şi confort psihic şi, relaţionarea cu ceilalţi, depinde de măsura în care admitem, ne complacem, acceptăm tacit să trecem cu uşurinţă peste minciunile celor de lângă noi… Unii au scuză pentru această acceptare, teama de complicaţii, de implicaţii şi consecinţe, alţii se opun trădărilor şi devin ţinta victimizării trădătorului, mincinosului, care, niciodată nu se va considera pe sine vinovat, ci, mai mereu va căuta şi găsii scuze, explicaţii, vinovaţi şi nu pentru a-şi justifica în vreun fel teatralitatea ci, pentru a ieşi basma curată din orice situaţie.

Cu siguranţă oamenii au o predispoziţie, o aplecare mai degrabă spre sclipiciul ambalajelor aşa numitelor minciuni frumoase, decât spre adevărurile care dor, provoacă suferinţe, dar… puternici se dovedesc cei ce ” pun piciorul în prag ”  şi nu permit mincinosului/trădătorului umilinţa terfelirii repetate a sufletului, căci, celor care minciuna patologică le e instrument, abilitate, mereu vor recidiva…

Decepţia, dezamăgirea, gustul amar, tristeţi şi răni sufleteşti, deziluziile se instalează şi  sunt rezultate ale lipsei de onestitate a celui în care am crezut , şi care, niciodată nu va recunoaşte ci va repeta mecanic ” te înşeli ”, aceasta dovedind că e dezinteresat de sentimentele celui pe care-l minte/trădează, singura sa preocupare fiind să depăşească situaţia neplăcută în ceea ce-l priveşte, mai mult, devine chiar el suspicios , supraestimându-şi gradul de onestitate, neconştientizând decepţia. Cei ce mint cu uşurinţă şi fără urmă de remuşcare, o fac repetat, ajung în scurt timp să se-mbete cu propriile minciuni, să le creadă… sunt parte din viaţa lor, parte din structura lor, nu cunosc şi n-ar admite să vieţuiască altfel. Relaţionarea în cuplu cu astfel de personaliăţi, caractere, devine dificilă, temelii trainice nu conferă, instalarea lipsei de încredere reciproce e inevitabilă şi de aici, mai apoi, adâncirea a tot ce urmează şi decurge în consecinţă : depărtare, lipsa respectului ( reciproc ), rupturi şi reveniri repetate, până la ruptura definitivă. Cu ei, nu se poate construi nimic solid, cum din iluzii nu se pot plămădii nici siguranţă afectivă, nici întări stima de sine, încrederea în forţele proprii.

Recunoaştem minciuna patologică deoarece : îi dai ocazia mincinosului/trădătorului să fie onest, sincer, să-şi recunoască greşeala, să se reabiliteze şi nu o face, îi dai repetate asltfel de ocazii şi continuă să se joace cu… vorbe, marşezi şi-i ridici mingea la fileu, el continuă să se justifice, apere, explice deşi nu i-o ceri, iar de o faci îl pui în faţa unor dovezi, situaţii concrete, el se victimizează, are răspunsuri, scuze, mereu vinovaţi la-ndemână… prioritatea sa e de fapt el însuşi, atât. Descoperi uneori accidental, întâmplător cu cine ai de-a face, decepţia e şi mai neplăcută, urmele, traumele, le resimţi mult timp mai apoi.

Fie că e vorba de relaţiile de prietenie, de dragoste, de concubinaj, de relaţionarea-ntre parteneri a căror legătură  e legalizată, minciuna, trădarea unuia din parteneri produce celuilalt dezamăgire, decepţii, urmările sunt greu de depăşit dar nu imposibil, atunci când conştientizăm că problema există şi că nu se poate rezolva atât timp căt mincinosul/trădătorul nu consimte să participe efectiv, colaborând cu partenerul, refuză să recunoască existenţa problemei, continuă să facă ce se pricepe mai bine, iar celălalt, ar face cea mai mare greşeală complăcându-se că.. ” nu observă ”. Şi-ar prelungi agonia, devine victima mincinosului/trădătorului, se minte pe el însuşi, îşi pierde respectul faţă de sine şi.. pentru ce ? Merită ?

Dacă la mijloc sunt cauze precum : distorsionarea unor realităţi voit din pricina unor contacte secrete cu terţe personaje, negarea prin diminuare intenţionată a unor sentimente faţă de foşti parteneri, iubiţi, încrederea trădată, minimalizarea nivelului de implicare afectivă faţă de foşti parteneri, negarea sentimentelor de gelozie instalată tocmai pentru că mincinosul/trădătorul  se cunoaşte pe el însuşi şi deci slabiciunile/defectele sale pe care nu le recunoaşte, poate că nici nu le conştientizează, dar, devine susceptibil cu exact victima minciunilor şi trădărilor sale.

Minciuna, trădarea, sunt cuvinte cu o conotaţie morală deosebită, riscul major e să ajungi să nu mai separi realitatea, adevărul de ficţiune, nici măcar interiorul, miezul minţii tale să nu mai facă această demarcaţie, să ajungi să te implici în relaţii şi să ai parte de rupturi repetate, legături multiple, mereu altele şi altele, pentru că, din orgoliu, din dorinţa de-a da bine, de-a impresiona, de-a menţine imaginea supraestimată despre sine, nu conştientizezi că, ” buba ” eşti chiar tu, robul propriilor minciuni. Căutarea vinovaţilor în altă parte, e deşărtăciune.

Femei, bărbaţi, mint, trădează în egală măsură, în moduri diferite, doar, bărbaţii dau dovadă de egoism, femeile, centrate pe persoana cealaltă. Un pas spre ” remediere ” ar fi conştientizarea a : cât de des se minte, cum se minte, de ce se minte, pentru ce se minte… Cea mai eficientă strategie pentru construirea şi consolidarea relaţiilor trainice afective, a relaţionării pozitive în cuplu este desigur  comunicarea bazată pe acceptul onestităţii, să fii sincer cu tine însuţi şi-ai să poţi fii şi cu cel de lângă tine, să te respecţi pe tine şi-ai să-l respecţi pe celde lângă tine, ai să-i câştigi astfel încrederea şi respectul, fără onestitate însă, nu. Falsitatea, fariseismul, măştile, vorbele de dragul vorbelor, perierea propriului orgoliu, victimizarea, antrenarea şi-a altora în conflictul a căror cauze îţi aparţin, sunt rodul minciunilor şi trădărilor tale, nu aduce nimic bun, dimpotrivă.

E la-ndemâna noastră, e simplu, să fim noi, să nu pozăm în ce nu suntem, să ne recunoaştem greşelile, dacă celălalt e onest, să-l luăm ca reper, necum să-l rănim, să nu ne supărăm pe omul care e franc şi spune lucrurilor pe nume, arătându-ne unde şi cum greşim, căci, dovedeşte că acelui om îi pasă . Caracterul, valoarea omului cu care relaţionezi se-nfăţişează-n toată spledoarea sa, atunci când îi spui ce gândeşti despre el, fără să-l menajezi, negarea şi înfruntarea certitudinilor, îi dezgoleşte de veşmintele minciunilor cu care se-nvăluie mai mereu, şi se arată ţie exact cum e, nu cum vrea să pară, nu cum doreşte să fie perceput.

Situaţii extrem de neplăcute sunt cele în care ajung ” să se-nhaite ” doi mincinoşi ” de profesie ”, două caractere îndoielnice, doi oameni pentru care trădările şi minciuna sunt precum aerul, care se merită de fapt unul pe celălalt. Încrâncenarea cu care caută, evident, după ruptura inerentă a relaţiei, să-i antreneze, să-i folosească, să-i impesioneze, pe ceilalţi în povestea lor care, s-a sfârşit şi nu prea, e precum tragi-comediile, patetici, lupi moralişti, fiecare din ei, rând pe rând eroul pozitiv, fieacare din ei are pretenţia că suferă mai mult decât celălalt, fără nici un dram de mustrare de conştiinţă sau interes, ajung să impună celor neimplicaţi în ” drama ” lor , responsabilităţi pe care ei nu au fost capabili să şi le asume, şi aceasta, cu un total dezinteres faţă de decepţiile, tristeţile pe care le produc acelora , căci, nu le pasă, decât de ei, de fiecare din ei. Dacă folosesc ” unelte ” precum : persuasivitatea, artificii cu iz de diversiuni, vorbe bine meşteşugite, şi, în timp patetismul lor devine mai… molcom, senini, împăciuitori unul cu celălalt, concluzionează că sunt de fapt buni amici şi pot vieţui cu arsenalul de minciuni/trădări la purtător, lecţia, învăţămintele le vor fi tras mai apoi cei cu care au intrat în contact, şi care, nu importă pentru ei. Victimele colaterale sunt cei ce le-au fost : mantale pe timp noros, consilieri  forţaţi de-mprejurări, de voie de nevoie, la-ndemână , orice, numai oameni, suflete pentru cei doi protagonişti impricinaţi, nu. Ipocrizia lor, e fără de margini. Astfel de cameleoni, indicat e să fie… evitaţi, atât.

Sibilla

set-masti-94131

” Minciunile sunt adevărurile mincinoşilor. ”  ( Valeria Mahok )

” Orgoliul este cel mai mare, cel mai cumplit şi cel mai redutabil dintre duşmanii pe care cineva poate să-i aibă. ”   ( Julliana Mallart )

” Orgoliul nu e decât o varietate a egoismului. ”  ( H Taine )

” Falşi şi ipocriţi sunt cei care toate le fac cu vorba şi în realitate nu duc nimic la împlinire. ”   ( Democrit )

” Ştim ce crede o anumită persoană ,nu după ceea ce ne spune ci , după faptele ei . ”  ( Isaac Bashevis Singer )

” Nici un om nu este în stare, pe o durată mai lungă, să poarte o faţă pentru el însuşi şi alta pentru mulţime, fără ca, până la urmă, să nu se uluiască şi să nu mai ştie nici el care e faţa adevărată . ”  ( Nathaniel Hawthorne )

Sibilla

imagini preluate de pe google.ro

citate prelute de pe http://www.citatecelebre.com

Anunțuri

Despre Sibilla

sibilla_poesis@yahoo.com
Acest articol a fost publicat în Atitudini, Pilde şi „aduceri aminte”... și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

9 răspunsuri la Minciuni, orgolii, măşti, trădări, ipocrizie… şi, ” cuplul ”.

  1. fireflight zice:

    Din pacate asa e, imi place cum ai scris!

    Apreciază

  2. Ce faci? De unde dispozitia asta pentru studiul … tradarii? 🙂 Stii ce concluzii am tras dupa multi ani de cochetare cu … tradarea? Nici macar eu nu-s perfect … Nu stiu de ce oamenii au, mereu tendinta de a crede ca sunt perfect 🙂 Ai zambit? Asta am vrut! Dar sa-ti povestesc cum e cu tradarile in lumea reala.
    1. cei care tradeaza, niciodata nu se uita in urma lor!
    2. cei tradati se cred intotdeauna inocenti!
    Ti-o spune cineva care a cunoscut tradarea din ambele prspective. Cand cele doua conditii nu se indeplinesc simultan, apare … impacarea. 🙂

    Apreciază

  3. PS:
    … era sa uit. Ce scriam, mai sus, nu functioneaza in cuplu, in dragoste … Acolo e prea multa chimie. Sunt alte reguli. 🙂

    Apreciază

  4. Sibilla zice:

    Vă mulţumesc.

    @fireflight,
    De spus e la-ndemâna fiecăruia din noi, de făcut, desfăcut, schimbat… e, greu. Nu şi imposibil, important e ca să conştientizăm, să discernem când păşim pe firele subţiri, praguri… uneori sunt străvezii 😉 🙂
    Duminică senină, ţie !
    Sibilla

    @George Şerban,
    Dispoziţie, deschidere pentru f multe teme, subiecte, aspecte, ” studii ” am har, Domnului, mereu revin, adaug, completez, reevaluez, îmi place, de la tărâmul psihologiei mi se trage şi cum eu nu poci nicicum să tac, iese, cât să nu vegetez şi să atrag pe cei mai pricepuţi la discuţii, să fur şi eu 😉 :))
    Şi eu care mă avântam să ” atac ” şi teme de psihosexologie, psihodiagnostic… departe tare de perfecţiune, mititica de mine, lecţii de viaţă, duium, şi am ceva de spus şi eu :))
    Aaaaa… în tinereţe am predat chimie un an, dar, chimia sufletelor e artă, cumva, fascinează 😉
    Concluzionând, când vreau să vie musai şi musai prietenul George la taifas cu Sfinxul, zbang teme tainice, şi-s în avantaj, mie nu mi-e ruşine să spun că iau notiţe, fur, învăţ, de la fiecare din voi 🙂
    Duminică Senină, George Şerban şi… :

    No aşe, şi trădări şi chimie… 😉 🙂
    respect, stimă şi preţuire,
    Sibilla

    Apreciază

  5. Pastel zice:

    30.05.2009. (16.27)

    Nu mi-am dat seama, dus de ginduri,
    Cum linistea mi-e rupta, din strafunduri.
    E patima, e teama ca ma las de azi si ma intorc,
    Cu frinturi de viata tinara si fara noroc.
    Pustie si ravasita de timpuri noi,
    Viata de atunci era una stropita cu noroi.
    Si-acum de mindrie sa ma las iar cuprins,
    Visul meu tainic, in umilinta este si s-a stins.

    NU SPUNE
    Tudor Arghezi

    Nu spune nimanui ce stii si ce-ai vazut:
    E-o cale de-a-ntelege mai trista, dar curata.
    De cite ori si zborul nadejdii ti-a cazut,
    Sa n-afle nici fratia, nici pizma niciodata.
    De-ai aripi, ti le-ascunde, da-ai nimburi-de asemeni.
    Nu-ti cheltui mireasma, ca rozele si crinii.
    Ascunde-ti-o si steaua , ca-n sinul unei cremeni.
    Ea stie ca-i zalogul de taina al luminii.
    Cladeste-ti, frate, viata cu pesterile-n tine,
    Departe de-alta viata, departe de-alta raza,
    Si pardosindu-ti noaptea cu lespezi de rubine,
    Vei sti tu singur daca se sting ori scinteiaza.
    O punte duce-n bezna-ncuiata cu zavor-
    Sfarima-i-o si puntea, arunca-ti si unealta.
    Tu vei cunoaste singur, si-nvins si-nvingator,
    Ce goluri si prapastii iti leaga-o zi de alta.

    CINE ?
    Viorica Nania

    Cine a urcat muntele posomorit
    De-atitea capcane si ursi,
    Ducind in ciubar
    Roua de soapte ecoului…
    Forme… Si liane-idei…?
    Cine a cinat pe cimp cu ciocirlia
    Si-adormit pe brazda instelata de griu,
    Acela a vazut vesnicia lacrimind
    La capatul lumii,
    Vindecind-o de taine?

    POSIBILITATILE VISULUI
    Anghel Dumbraveanu

    Se spune ca plecind intr-o zi
    Femeia renunta sa se-ntoarca.
    Venira fluturi, si-i luara memoria,
    Venira si-i luara cuvintele.
    Lasindu-i numai posibilitatile visului
    Spre seara o mirosira rasurile,
    Stele-i adormira, noaptea, in par;
    Cu lungi arcusuri, iarba cinta
    Si descinta trupul din care femeia plecase.
    Se spune ca toamna sosi in sfirsit
    Cel ce calatorise in lume
    Sa-ndestuleze casa cu griu,
    Cu uleiuri de fructe si vin
    Din tari cu soare mai mult.
    Dar femeia plecase pe urmele lui,
    Renuntind sa se intoarca-ntre oameni.

    Acum, in casa pustie, va-ntreb:
    Cine-ar putea s-o dezlege de cele intimplate?
    Poate fluturii, spune vintul,
    Poate iarba, rasurile.

    Psalmul 57

    1. De graiti intr-adevar dreptate,
    drept judecati, fii ai oamenilor.
    2. Pentru ca in inima faradelege lucrati pe pamint,
    nedreptate miinile voastre impletesc.
    3. Instrainatu-s-au pacatosii de la nastere,
    ratacit-au din pintece, grait-au minciuni.
    4. Minia lor dupa asemanarea sarpelui,
    ca a unei vipere surde, care-si astupa urechile ei,
    5. Care nu va auzi glasul descintatoarelor,
    al vrajitorului care vrajeste cu iscusinta.
    6. Dumnezeu va zdrobi dintii lor in gura lor;
    maselele leilor le-a sfarimat Domnul.
    7. De nimic se vor face, ca apa care trece;
    intinde-va arcul Sau pina ce vor slabi.
    8. Ca ceara ce se topeste vor fi nimiciti;
    a cazut foc peste ei si n-au vazut soarele.
    9. Inainte ca spinii vostri sa se aprinda,
    ca pe niste vii intru minie ii va inghiti pe ei.
    10. Veseli-se- va dreptul cind va vedea
    razbunarea impotriva necredinciosilor:
    miinile lui le va spala in singele pacatosului.
    11. Si va ziceomul:
    „Da, este raspunsul pentru cel drept! Da, este Dumnezeu
    Care ii judeca pe ei in viata! ”

    Din „Hai sa ridem!”

    – Dragul meu, te rog nu mai atit de amabil cu mine cind sintem la teatru…
    Fa-mi te rog placerea aceasta.
    – Daca tii tu… dar pentru ce motiv?
    – Fiindca altfel o sa creada lumea ca nu sint sotia ta.

    De simbata am vrut sa scriu „Nu mi-am dat seama….”, iar dimineata asta am ravasit-o rau.

    S-a facut in mine o carare, si poteci deschise de iluzii muritoare,
    Soptite la intilnire, de-o luptatoare, pe razoare.
    Umbre seci si reci, in urma lasa, poti si stii sa le treci,
    Clipele aduna, stringe fericirea lor, ieri si azi, intregi.

    Prieteni incearca sa zimbiti, sa priviti faptele mai optimista.
    Mai buna destindere si veselie. Veniti pe fire de liane si risipiti tacerea.
    pastel

    Apreciază

  6. g1b2i3 zice:

    Draga Sibilla,am citit si m-am intristat fiindca recunosc personajele,ca sa zic asa.
    Cred ca una dintre cele mai mari dureri e sa fi tradat,mintit de cel in care ai incredere.sa stii ca esti mintit si sa te comporti la fel de firesc.
    Iti doresc multa sanatate si putere !
    Iar pentru ca azi e ziua de nastere a lui Nicu Alifantis,iti las un cantec de-a lui.

    Apreciază

  7. Pastel zice:

    Pentru un salut tirziu, in seara de ultima zi de mai.
    Discut cu sotia despre Dv., citim impreuna si va admiram. Va dorim tot binele din lume! Si de la Dumnezeu in primul rind, binecuvintarea Lui!

    Din „Ultimile sonete…”
    V. Voiculescu
    CCXII

    Iar iti citesc ravasul, nu-ndeajuns de lung;
    Vai, tu strecori minciuna si-n cuminecatura…
    Venin imi este dorul, ca uneori ajung
    Sa nu mai stiu iubirea deosebi de ura…
    Crezi tu ca poti cu vorbe sa-nseli eternitatea
    si dragostea s-o saturi cupleava ta marunta?
    Ca o fecioara, vorba isi da virginitatea
    Doar mirelui, poetul, si scrisul e o nunta…
    Imi fac din orice cuget o patima adinca,
    Si-n spatiul durerii te caut neimpacat.
    Intoarce-te din valuri, sint tarmul tau de stica,
    Chiar de-ai facut periplul intrgului pacat.
    Vom arde tot trecutul cu spaime si rusine
    Pe pragul bucuriei ce-ai sa aprinzi in mine.

    Apreciază

  8. leo zice:

    Din partea celui mai numeros fan-club din România, ANTI-DINAMOVIŞTII, dedicaţie pentru dulăi şi căţei:

    Solicităm un articol pentru cea mai surprinzătoare recunoaştere a valorii şi muncii în România:
    UNIREA CAMPIOANĂ!!!

    Apreciază

  9. Sibilla zice:

    VĂ MULŢUMESC FRUMOS, TUTUROR !
    @Pastel,
    @Gabi,
    @Leo,

    Tare-s mic şi obosit la ora asta, dar… promit să revin, până atunci, vouă, cu mult respect, preţuire şi drag :

    Zâmbete şi bucurii !!!
    Sibilla
    P.S. Şefule, duşo Leo, misiune îndeplinită 😉 🙂
    Unirea… 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s